ICCJ. Decizia nr. 544/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 544/2009
Dosar nr. 2046/102/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş prin sentinţa penală nr. 260 din 16 octombrie 2007 a condamnat inculpata M.H.S., la 16 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dedus timpul reţinerii şi arestării de la 7 aprilie 2008 la pronunţare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea a două cuţite, unul cu lama lungă de 16 cm şi lată de 2,5 cm şi care prezenta urme de sânge şi altul cu lama lungă de 18 cm, depuse la camera de corpuri delicte a tribunalului.
Inculpata a fost obligată să plătească 4.000 lei despăgubiri materiale părţii civile C.I. şi 1250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, emis la data de 30 iunie 2008, inculpata M.H.S., a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi 176 lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 6 aprilie 2008, a aplicat victimei A.S. o lovitură cu cuţitul în zona toracică cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor C.M.R., Ş.C., A.P., B.I., ale părţii civile C.I. coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut sus aspectul stării de fapt, împrejurarea că în cursul zilei de 6 aprilie 2008, inculpata care se afla într-o relaţie de concubinaj cu victima A.S., a venit la domiciliul victimei pentru a lua masa. La un moment dat, inculpata a ieşit în grabă din apartament strigând ceva, moment în care mama victimei l-a întrebat pe fiul ei ce s-a întâmplat, acesta însă nu i-a răspuns, iar după 30 de minute, respectiv în jurul orei 17,15, a plecat şi el după inculpată. Se reţine că victima a venit la domiciliul inculpatei, între cei doi având loc o discuţie mai aprinsă, care a fost auzită şi de către vecinii de pe palier.
Potrivit declaraţiilor inculpatei, la momentul la care inculpata a refuzat să se întoarcă în domiciliul victimei, aceasta din urmă s-a enervat şi a început să îi reproşeze inculpatei că ar avea un alt prieten, afirmaţii care au accentuat conflictul şi cearta. Întrucât inculpata avea în mână un cuţit cu care potrivit afirmaţiilor sale tăiase nişte mezeluri, la un moment dat, după ce a deschis uşa cu mâna stângă, i-a dat victimei un pumn în piept, iar cu mâna dreaptă a împins victima afară din hol. A precizat inculpata că nu îşi aminteşte ca în momentul în care a lovit victima cu mâna dreaptă, cuţitul să fi penetrat în corpul victimei, dar nu a exclus posibilitatea ca o asemenea penetrare să fi avut loc şi nici nu a sesizat că victimei îi curge sânge sau că aceasta este rănită în zona pieptului.
Potrivit declaraţiilor martorelor Ş.C. şi B.I., vecine cu inculpata, cearta între cei doi a avut loc în jurul orelor 20,00, durând mai mult de 30 de minute, iar martora F.I. a precizat că ieşind pe hol împreună cu nepotul ei S.L., a observat că victima stătea la uşa inculpatei, care însă nu vroia să deschidă, ţinându-se cu mâna stângă în partea dreaptă a pieptului, solicitându-i martorei să sune la salvare. Martora a mai declarat că, i-a spus victimei să meargă la urgenţă nepărându-i-se că victima ar avea o leziune gravă, însă la scurt timp, nepotul său i-a spus că victima avea sânge pe haine afirmând că „l-a înţepat", fără a preciza cine anume.
La scurt timp, în jurul orelor 20,00 – 21,00, victima a fost găsită de către martora C.M.R., căzută în faţa scărilor, de la intrarea blocului în care locuia, situat la mică distanţă de blocul inculpatei. Sesizând că victima nu este conştientă, martora a alertat mai multe persoane din bloc, inclusiv pe mama victimei, respectiv partea civilă C.I., sesizând un echipaj S., care însă au constatat la momentul sosirii că victima era deja decedată.
Din fişa de examinare a S. şi din primele cercetări la faţa locului a reieşit că victima prezenta o plagă în zona hemitoracelui drept, iar concluziile autopsiei medico-legale efectuate în cauză, au stabilit că moartea victimei a fost violentă datorându-se hemoragiei interne masive, urmare a unei plăgi înjunghiate toracale dreapta, cu leziune de pericard şi atriu drept, hemotarax masiv şi hemopericard, leziunea traumatică tanatogeneratoare putându-se produce prin mecanismul de lovire directă cu corp tăietor-înţepător posibil cuţit, având legătură de cauzalitate cu decesul victimei.
În raport de modalitatea concretă de exercitarea agresiunii şi cu zona vizată şi lezată, prima instanţă a apreciat că susţinerile inculpatei referitoare la faptul că nu ar fi realizat că a avut loc penetrarea corpului victimei nu pot fi luate în considerare, având în vedere adâncimea rănii, precum şi reacţia pe care victima cu siguranţă a avut-o în urma primirii loviturii, reţinându-se că este vădită intenţia, cel puţin indirectă, a inculpatei de a suprima viaţa victimei. Se arată că lovitura a fost aplicată cu cuţitul direct în zona pieptului, lama cuţitului folosit având o lungime de 16 cm, din materialitatea faptelor reţinute putându-se observa că acţiunea în sine este aproape identică cu cea din cauza în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru uciderea soţului ei şi pentru care a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în ambele situaţii inculpata folosind un cuţit, şi, printr-o singură lovitură aplicată în zona pieptului victimelor determinând decesul acestora.
În drept, prima instanţă a statuat că fapta inculpatei M.H.S., de a aplica victimei A.S. o lovitură cu cuţitul în zona toracică, cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în condiţiile în care aceasta a mai săvârşit anterior un omor, reţinând că vinovăţia inculpatei este pe deplin dovedită, aceasta descriind pe parcursul urmăririi penale şi în faţa judecătorului delegat cu luarea măsurii arestării preventive modalitatea în care s-a angajat în câmpul infracţional.
S-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât potrivit fişei de cazier, inculpata a fost condamnată prin Decizia penală nr. 15/ A din 23 aprilie 1997 a Curţii de Apel Târgu Mureş, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, începând executarea acestei pedepse în regim de detenţie la data de 20 august 1995, fiind liberată condiţionat la data de 15 iunie 1999, cu un rest de neexecutat de 795 zile.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, dar şi extrinseci acesteia, respectiv acţiunea unică a inculpatei, natura intenţiei sale în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul şi timpul comiterii activităţii infracţionale, urmarea ireversibilă cauzată, concretizată în decesul victimei, elemente care imprimă acţiunii inculpatei un grad ridicat de pericol social. S-a avut în vedere şi persoana inculpatei care s-a mai confruntat cu legea penală într-o manieră similară, aspect care, în accepţiunea instanţei de fond poate duce la concluzia că aceasta nu a înţeles consecinţele negative ale conduitei sale antisociale precum şi comportamentul inculpatei pe parcursul desfăşurării procesului penal, în sensul că a acceptat şi apoi a regretat cele întâmplate dându-şi seama în prezent de consecinţele negative ale conduitei sale, după ce, iniţial, a refuzat să accepte existenţa şi consecinţele activităţii sale infracţionale.
Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatei constând în afecţiunile sănătăţii relevate de actele medicale şi, respectiv, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice din care rezultă că aceasta prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil, emoţional", inculpata având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, păstrând capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, apreciind că durata pedepsei aplicată de instanţa de fond este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 80/ A din 5 decembrie 2008 pronunţată de secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie de la Curtea de Apel Tg. Mureş, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar după ce a făcut o analiză a probelor administrate, a condiţiilor concrete de comitere a infracţiunii şi a persoanei inculpatei, a ajuns la concluzia că pedeapsa de 16 ani închisoare stabilită de instanţa de fond este singura în măsură să-şi realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Nemulţumită şi de această hotărâre inculpata, în termenul legal, a declarat recurs.
Prin memoriul depus şi prin apărător a criticat sentinţa şi Decizia ca netemeinice şi a solicitat casarea lor pentru motivul arătat de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul a solicitat să se reţină că inculpata a săvârşit fapta în condiţiile scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte va analiza recursul doar sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei fără o analiză critică formulată de avocatul inculpatei referitor la nereţinerea circumstanţelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., aceasta deoarece niciun moment inculpata nu şi-a făcut o astfel de apărare.
În tot cursul procesului şi chiar în faţa instanţei de recurs, în ultimul cuvânt, inculpata a arătat că încercat să pună capăt relaţiei cu victima, că s-a străduit să rezolve situaţia amiabil, dar nu a reuşit. A arătat că nu a comis omorul intenţionat şi nu îşi aminteşte cum s-a întâmplat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de control judiciar au făcut o analiză completă a probelor administrate şi au ajuns la concluzia corectă susţinută de probe, că inculpata în cearta pe care a avut-o în ziua de 6 aprilie 2008 cu concubinul, i-a aplicat o lovitură de cuţit în piept, leziunile produse ducând la deces în decurs de câteva minute.
S-au avut în vedere nu numai declaraţiile inculpatei şi martorilor, dar şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, precum şi hotărârea penală din 23 aprilie 1997 prin care Curtea de Apel Tg. Mureş a condamnat-o la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra soţului.
Atât starea sănătăţii cât şi conduita procesuală relativ sinceră au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, toate acestea ducând instanţa la stabilirea unei pedepse de numai 16 ani închisoare, în condiţiile în care legea prevede pentru infracţiunea de omor deosebit de grav pedeapsa detenţiei pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani.
Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice şi că nu există niciun motiv pentru reducerea pedepsei, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins.
În temeiul art. 38517 cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din durata pedepsei reţinerea şi arestul preventiv executat de la 7 apri8lie 2008 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.H.S. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2008 la 17 februarie 2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3111/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3120/2009. Penal → |
|---|
