ICCJ. Decizia nr. 566/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 566/2009
Dosar nr. 714/44/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154/ F din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii D.C. şi D.L. împotriva rezoluţiei nr. 67/P/2008 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că G.D.L. a introdus o acţiune civilă la Judecătoria Brăila, împotriva pârâţilor D.C. şi D.L., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 5 iunie 2007 de Biroul Notarului Public P.S.C., având ca obiect apartamentul situat în Brăila, Ansamblul Hipodrom, str. Pietăţii , şi să fie obligaţi pârâţii să predea acest apartament. Acţiunea formează obiectul dosarului nr. 7450/196/2007.
În acţiune, G.D.L. a arătat că este fiica lui G.V., care a decedat la data de 18 iulie 2007 şi, conform certificatului de moştenitor nr. 66 emis în dosarul nr. 87/2007 de Biroul Notarului Public A.M.P., este moştenitoarea acestuia, în calitate de fiică, cu o cotă succesorală de 1/1.
D.C. este angajat ca asistent la Spitalul Sf. Pantelimon Brăila (Spitalul nr. 1). G.V. a fost medic ginecolog şi a lucrat în unităţi spitaliceşti de profil. În perioada de timp cât a fost internat în Spitalul de boli psihice l-a cunoscut pe D.C.
G.D.L. a mai arătat că părinţii săi, G.V. şi G.V., s-au despărţit în fapt de mai mult timp, ea locuind într-un apartament cu mama sa. În anul 2006, părinţii săi au divorţat, iar în urma partajului, apartamentul situat în Brăila, Ansamblul H., str. Pietăţii a revenit defunctului său tată.
La data decesului tatălui, a constatat că apartamentul sus-menţionat fusese înstrăinat către D.C., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 5 iunie 2007 de Biroul Notarului Public P.S.C.
G.V. a declarat că, având în vedere că fiica sa G.D.L. este unicul moştenitor a defunctului G.V., a luat legătura cu avocatul M.G.A. pentru anularea actului de vânzare încheiat de acesta cu D.C.
După ce avocatul a întocmit actele necesare, le-a luat şi le-a dus acasă, unde fiica sa G.L. le-a semnat. Aceasta nu a mers la avocat, deoarece este bolnavă de „tulburare depresiv-anxioasă şi cu elemente obsesiv fobice spasmofilie" şi, din acest motiv, refuză să iasă din casă şi să vorbească cu alte persoane, în afară de rude şi prieteni.
Avocatul M.G.A. a declarat că împuternicirea avocaţială, contractul de asistenţă juridică şi acţiunea civilă i le-a înmânat lui G.V., iar după ce au fost semnate de G.D.L., a depus acţiunea civilă la Judecătoria Brăila şi formează obiectul dosarului nr. 7450/196/2007.
Petiţionarii au formulat plângere penală împotriva avocatului M.G.A. şi a făptuitoarei G.V. pentru infracţiunile de uz de fals şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), motivând că aceştia au introdus o acţiune împotriva lor în numele unei persoane grav bolnavă psihic, cu diagnosticul schizofrenie paranoidă foarte agresivă, care nu a mai ieşit din casă şi nu a mai fost văzută în public de 20 de ani.
Prin rezoluţia nr. 67/P/2008 din 10 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul M.G.A. şi făptuitoarea G.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că faptele nu există.
La plângerea petiţionarilor, rezoluţia a fost verificată, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de procurorul ierarhic superior, care a menţinut-o prin rezoluţia nr. 513/II/2/2008 din 23 mai 2008.
Plângerea formulată de petiţionari împotriva soluţiei dispuse de procuror, în baza art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă de instanţă prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, care a apreciat soluţia de neîncepere a urmăririi penale ca fiind legală şi temeinică, reţinând că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs petiţionarii D.C. şi D.L. care au reiterat susţinerile din plângerea penală iniţială solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunile de fals şi uz de fals reclamate.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât din perspectiva criticilor formulate de recurenţi, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că împuternicirea avocaţială, contractul de asistenţă juridică şi cererea de chemare în judecată au fost semnate de G.D.L. Această împrejurare rezultă din declaraţiile făptuitoarelor, dar şi din declaraţia numitei G.D.L., autentificată prin încheierea nr. 1892 din 7 aprilie 2008 a Biroului Notarului Public A.M.P.
Prin urmare o expertiză grafoscopică în cauză nu era utilă, stabilindu-se cu certitudine că G.D.L. a fost cea care a semnat cele trei documente.
Mai mult decât atât, nici o expertiză psihiatrică nu se impunea, faţă de situaţia acestuia, respectiv faţă de împrejurarea că G.D.L. are capacitate de exerciţiu, nefiind pusă sub interdicţie.
De altfel, aşa cum rezultă din actele medicale ataşate la dosar, G.D.L. nici nu prezintă diagnosticul de schizofrenie, aşa cum au susţinut petiţionarii.
Prin urmare, în mod corect s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, faptele de fals şi uz de fals neexistând, din actele premergătoare rezultând că împuternicirea avocaţială, contractul de asistenţă juridică şi cererea de chemare în judecată fiind semnate de G.D.L., care avea şi capacitatea de exerciţiu să o facă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii D.C. şi D.L. împotriva sentinţei penale nr. 154/ F din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3159/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 574/2009. Penal → |
|---|
