ICCJ. Decizia nr. 679/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 679/2009
Dosar nr. 355/1/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 200.
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată la data de 14 iulie, persoana vătămată C.D. a solicitat efectuarea urmăririi penale faţă de A.I., T.M. şi V.D., judecători la Curtea de Apel Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Judecătorii sus-numiţi – arată persoana vătămată –au format completul de judecată în dosarul nr. 1529/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi care, prin Decizia nr. 294 din 5 mai 2008 i-a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 372 din 26 octombrie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Prin rezoluţia nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători sus-numiţi, constatând, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., inexistenţa faptelor.
În motivarea soluţiei s-a arătat că reclamanta C.D. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ mai multe instituţii şi autorităţi locale ale statului (Arhiva Naţională a Judecătoriei Brăila, primării comunale şi Prefectura judeţului Brăila), solicitând obligarea acestora să îi comunice modul de soluţionare a cererilor sale, toate vizând nereconstituirea dreptului de proprietate pentru 10 ha teren agricol.
Prin sentinţa civilă nr. 57 din 15 mai 2007, Tribunalul Brăila a respins acţiunea ca nefondată, hotărârea devenind irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei, prin Decizia civilă nr. 372 din 26 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 45/113/2006 al Curţii de Apel Galaţi.
Cererea de revizuire a acestei hotărâri formulată de revizuienta C.D. a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 294 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 1529/44/2007 în completul format din judecătorii A.I., T.M. şi V.D.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale faţă de judecători, s-a reţinut pe de o parte, că soluţia atacată este legală şi temeinică, criticile formulate de revizuientă împotriva hotărârii atacate pe calea revizuirii nefiind dintre cele prevăzute expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., iar pe de altă parte, că, potrivit legii, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.
Faptul că persoana vătămată nu este mulţumită de hotărârea judecătorilor, nu este prin sine – arată procurorul în motivare – o dovadă a încălcării atribuţiilor de serviciu de către magistraţi, câtă vreme aceştia au acţionat cu bună-credinţă.
Desfiinţarea hotărârii nu poate avea loc decât pe căile de atac prevăzute de lege şi nu prin acţiuni îndreptate împotriva judecătorilor.
Plângerea persoanei vătămate C.D. împotriva rezoluţiei de neurmărire, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 10203/5935/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată C.D. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008, de netrimitere în judecată, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând desfiinţarea acesteia şi tragerea la răspundere penală a magistraţilor.
Petiţionara a susţinut, prin memoriul depus la dosar şi concluziile orale, că în cursul actelor premergătoare nu a fost audiată pentru a prezenta dovezi, depunând în recurs un dosar cu copii ale unor cereri, acţiuni şi hotărâri şi, de asemenea, a reiterat criticile formulate în procesele civile în care s-au pronunţat hotărâri de respingere a cererilor sale.
Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor ulterioare depuse, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea este nefondată.
Petiţionara a depus plângere la organul de urmărire penală împotriva celor trei judecători care au format completul de judecată în soluţionarea cererii sale de revizuire, exclusiv pentru Decizia acestora de respingere a cererii şi deşi a nominalizat infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), nu a arătat în ce constau faptele magistraţilor, raportate la conţinutul normelor de incriminare.
Nici Curtea nu identifică vreo legătură între faptele magistraţilor – care au examinat şi soluţionat prin respingere cererea de revizuire a petiţionarei – şi conţinutul infracţiunilor menţionate în plângere.
Potrivit art. 228 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, procurorul confirmă, sau după caz, dispune neînceperea urmăririi penale.
În cursul actelor premergătoare nu se administrează probe, singurul mijloc de probă acceptat de prevederile art. 224 alin. (3) C. proc. pen., fiind procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare.
Aşa fiind, nemulţumirile petiţionarei pentru necitarea sa în vederea ascultării, nu este întemeiată, procurorul apreciind că plângerea depusă, în 17 pagini, detaliază faptele imputate magistraţilor.
Atât prin această plângere, cât şi prin memoriile depuse la instanţa de recurs, petiţionara expune istoricul demersurilor sale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10 ha teren agricol şi al hotărârilor instanţelor, toate potrivnice, dintre care ultima este cea pronunţată de cei trei judecători în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Nici din plângerile petiţionarei, nici din alte elemente de fapt nu rezultă date ori indicii că magistraţii sus-numiţi ar fi săvârşit, cu ştiinţă, vreun act abuziv prin care să cauzeze o vătămare intereselor legale ale acesteia ori să-i îngrădească folosinţa sau exerciţiul drepturilor şi nici că, prin pronunţarea acelei hotărâri, ar fi indus-o în eroare, pentru ca în cauză fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Faptul că hotărârea pronunţată în cauza civilă este în defavoarea petiţionarei nu reprezintă şi o dovadă a săvârşirii vreunei infracţiuni.
Examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii nu poate fi făcută pe calea procesului penal, în lipsa, aşa cum s-a arătat, a unor indicii sau probe de săvârşire a vreunei infracţiuni, ci numai prin mijlocirea căilor de atac prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced, constatând că rezoluţia de neurmărire atacată este legală şi temeinică, Curtea va respinge plângerea petiţionarei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T .
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.D. împotriva rezoluţiei nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4266/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 723/2009. Penal → |
|---|
