ICCJ. Decizia nr. 4266/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4266/2009
Dosar nr. 973/59/2009
Şedinţa publică din 12 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 257/PI din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului M.A., ca nefondată şi a menţinut rezoluţia din 12 iunie 2009, Dosar nr. 64/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia din 12 iunie 2009 Dosar nr. 64/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător P.F. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de inspector D.C., inspector O.M.M., agenţii H.V., D.D. şi B.L. pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 şi art. 267 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. - medic la Spitalul municipal Timişoara pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut în esenţă prin rezoluţie că petentul a formulat plângere prin care susţine că agenţii H.V. şi D.D. l-au bruscat cu ocazia percheziţiei corporale la punctul de lucru ";B."; în data de 7 octombrie 2008, i-au întocmit abuziv raport de incident şi pe baza acestui act i s-a schimbat ulterior regimul de detenţie din semideschis în închis, iar judecătorul delegat la penitenciar - P.F. este acuzată că i-a respins solicitarea de anulare a sancţiunii aplicate de Comisia de disciplină şi i-a schimbat ulterior regimul de detenţie din semideschis în închis.
De asemenea, medicul de penitenciar D.C., este acuzat că deşi la data de 9 octombrie 2008 i-a solicitat să-l trimită la I.M.L. Timişoara pentru a se constata că a fost bătut de agentul H.V. la punctul de lucru ";B."; a refuzat acest lucru şi l-a încunoştinţat pe directorul adjunct al penitenciarului O.M.M., care a cerut să declare în scris că leziunile pe care le prezintă s-au datorat faptului că a căzut din pat, iar agentul B.L. este reclamat pentru că escortându-l la Spitalul Municipal Timişoara nu a fost receptiv la solicitările sale.
În urma audierii petentului şi a martorilor, procurorul a constatat că faptele imputate nu există faţă de toţi intimaţii, pronunţând soluţia de neînceperea urmăririi penale.
Această rezoluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr. 745/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestei rezoluţii, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul M.A. susţinând că procurorul a dat o interpretare greşită probelor de la dosar că nu i-au fost audiaţi mai mulţi martori aşa încât solicită audierea acestora pentru a-şi dovedi acuzaţiile.
Instanţa de fond a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 64/P/2009 din 12 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara reţinând că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că acesta este o persoană recalcitrantă iar măsurile luate împotriva sa au fost efectuate în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Se reţine că la data de 7 octombrie 2008 petentul a refuzat să se supună percheziţiei, a ameninţat personalul penitenciarului, ceea ce a condus la sancţionarea sa disciplinară.
De asemenea, la data de 10 octombrie 2008 cu ocazia prezentării la Spitalul Municipal Timişoara pentru un consult acesta a fost agresiv faţă de agenţii care îl însoţeau.
Cu privire la judecătorul delegat la Penitenciarul Timişoara a reţinut instanţa de fond şi-a exercitat în mod legal atribuţiile de serviciu cu ocazia pronunţării Încheierii nr. 764 din 10 octombrie 2008.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs petiţionarul M.A. solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul judecător P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 245 C. pen., faţă de inspectorii D.C. şi O.M.M., agenţii H.V., D.D. şi B.L. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 250 şi art. 267 C. pen. precum şi faţă de medicul de la Spitalul municipal Timişoara sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că faptele reclamate nu există fiind incidente în cauză disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat vreo încălcare a dispoziţiilor legale în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către intimaţi şi nici nu s-au conturat elementele constitutive ale vreunei infracţiuni din cele reclamate de către petiţionar.
Dimpotrivă, toate persoanele audiate în cauză au declarat că petiţionarul este o fire recalcitrantă iar toate măsurile luate faţă de acesta s-au încadrat în limitele legii.
De asemenea, faptul că petiţionarul nu este mulţumit de soluţia adoptată de judecător prin Încheierea nr. 764 din 10 octombrie 2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva Comisiei de disciplină din cadrul penitenciarului Timişoara, nu îl îndrituieşte pe acesta să formuleze plângere penală împotriva judecătorului, al având posibilitatea să uzeze de căile de atac, reglementate de dispoziţiile legale.
Reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul formulat de petiţionar ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 257/PI din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 679/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
