ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1096/2009
Dosar nr. 3914/1/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 4 martie 2009 dată în Dosarul nr. 96/P/2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, privind pe chestorii de poliţie I.A. şi S.C. foşti şefi ai Inspectoratului de Poliţie Braşov, faţă de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 264 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 246 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Pentru a dispune astfel a reţinut că prin plângerea penală din data de 22 ianuarie 2009 adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, persoana vătămată T.J. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de chestorii de poliţie I.A. şi S.C. - foşti şefi ai Inspectoratului de Poliţie Braşov, actualmente pensionari, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 264 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 246 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen.. S-a mai reţinut că cei doi făptuitori în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă şi abuzând de calitatea lor nu au îndeplinit actele de cercetare penală în legătură cu fapta de furt calificat, distrugere şi acte de violenţă săvârşite de numitul S.Ş., participând în calitate de complici morali la săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi favorizând activitatea infracţională a acestuia, astfel cauzându-i un prejudiciu de 5.000.000 lei RON, sumă cu care de altfel s-a constituit parte civilă.
S-au constatat următoarele:
La data de 10 aprilie 1998, T.J., în calitate de administrator al SC U. SRL a participat la licitaţia publică prin care au fost scoase la vânzare mai multe bunuri aparţinând debitorului SC P.S. SRL, conform Dosarului execuţional nr. 149/1996 şi nr. 46/1997, licitaţie în urma căreia şi-a adjudecat un gater mecanic, fundaţie gater, şopron din lemn, o linie de derivaţie electrică ş.a., iar pentru achitarea acestor bunuri a încheiat un contract de credit imobiliar în valoare de 300 mii. lei ROL, garantând creditul respectiv cu imobilul proprietate personală.
Urmare unor neînţelegeri pe care le-a avut ulterior cu numitul S.Ş. privind dreptul de a folosi suprafaţa de teren de 1 ha pe care se află amplasat gaterul în litigiu, persoana vătămată T.J. a depus mai multe plângeri la Postul de Poliţie Tărlungeni, I.P.J. Braşov şi la Parchet. Pentru aplanarea situaţiei conflictuale ivite, organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului şi au încheiat mai multe procese verbale de constatare.
De asemenea, în urma sesizărilor depuse la Inspectoratul de Poliţie al jud. Braşov i-au fost aduse la cunoştinţă persoanei vătămate rezultatele cercetărilor întreprinse de către organele de poliţie, adresele de răspuns fiind semnate de făptuitorii I.A. şi S.C. - foşti şefi ai Inspectoratului de Poliţie Braşov.
Prin sentinţa penală nr. 1405 din 05 iunie 2003, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 673/2003 inculpatul S.Ş., în temeiul art. 31 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen.. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la furt calificat, iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii. În temeiul dispoziţiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul S.Ş. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.P.F. SRL la plata sumei de 26.167.547 lei către partea civilă SC U. SRL cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă, ca nedovedite .
Ulterior, fiind nemulţumită de faptul că nu şi-a primit prin hotărârea judecătorească mai sus citată întreaga sumă cu care se constituise parte civilă persoana vătămată a continuat să adreseze plângeri diferitelor organe ale statului.
Făptuitorii, prin modul cum au răspuns solicitărilor scrise ale persoanei vătămate nu au făcut altceva decât să-şi îndeplinească cu bună credinţă îndatoririle de serviciu, neexistând dovezi privind săvârşirea celorlalte pretinse infracţiuni indicate în actul de sesizare.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petiţionarul T.J., înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., plângere pe care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate arătând că nu este motivată şi total eronată.
A susţinut că făptuitorii nu au îndeplinit cu bună credinţă îndatoririle de serviciu ci în contra, prin dispoziţiile date şi prin neexecutarea obligaţiilor ce derivă din statutul lor profesional au acţionat contra legii, au favorizat activităţile unui infractor şi au participat în calitate de complici la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, distrugere şi acte de violenţă de către S.Ş.
Analizând motivele invocate în plângere şi ordonanţa procurorului, Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 96/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul T.J. pretins săvârşite de către intimaţii I.A. şi S.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Încălcările dispoziţiilor legale, pretins săvârşite de către intimaţi, se rezolvă prin mijloace procesuale legale specifice regulilor procesului penale, iar efectuarea unui act de urmărire penală, chiar dacă este defectuoasă, nu prezumă reaua credinţă a celui care-l efectuează, legea însăşi prevăzând posibilitatea unor erori dar şi calea înlăturării acestora.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
Pentru considerentele ce preced Înalta Curte, va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.J. împotriva rezoluţiei din 4 martie 2009 în Dosarul nr. 96/P/2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.J. împotriva rezoluţiei penale din data de 04 martie 2009 dată în Dosarul penal nr. 96/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1116/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
