ICCJ. Decizia nr. 1117/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1117/2009
Dosar nr. 3597/1/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra plângerii penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la data de 28 februarie 2008, petiţionarul A.I., a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen., săvârşite cu prilejul soluţionării Dosarelor nr. 430/P/2008 şi nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror C.M. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen.
În esenţă, procurorul reţine că Dosarul cu nr. 430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a avut ca obiect plângerea formulată de acelaşi petiţionar împotriva magistratului procuror S.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen., petiţionarul fiind nemulţumit de soluţia adoptată de acesta în Dosarul nr. 1585/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Prin rezoluţia nr. 1585/P/2003 magistratul procuror S.L. a dispus conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători I.G., M.D.M. şi P.M. de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 430/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din 14 aprilie 2008, adoptată de magistratul procuror C.M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul S.L. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen.
Dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 449/P/2008 a avut ca obiect plângerea formulată de acelaşi petiţionar împotriva magistratului procuror G.D.L. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen., petiţionarul fiind nemulţumit de soluţia adoptată de acest magistrat în dosarul nr. 116/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Prin rezoluţia nr. 449/P/2008, din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror G.D.L.
Soluţia adoptată de magistratul procuror C.M. în Dosarul nr. 449/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost menţinută prin rezoluţia nr. 5297/3157/II/2/2008 din data de 14 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Raportat la aceste elemente s-a reţinut că nu sunt indicii de natură a conduce la concluzia săvârşirii de către intimatul procuror C.M. a unor fapte penale, aspectele sesizate în plângerea petiţionarului A.I., neexistând în materialitatea lor.
Împotriva soluţiei adoptate de procuror petiţionarul A.I. a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 3567/1681/II/2/2008 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarul A.I., a formulat plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând plângerea, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluţia cu nr. 210/P/2009 din 2 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, contestată de petiţionarul A.I., este legală şi temeinică, întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe sau indicii temeinice privind săvârşirea de către magistratul procuror C.M. a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., respectiv săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.
De asemenea, nu rezultă indicii privind atestarea în rezoluţiile adoptate a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 289 C. pen.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte în mod defectuos un act şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte, sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Ca atare, pentru existenţa primei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existenţa infracţiunii de favorizarea infractorului, trebuie să se facă dovada ajutorului dat unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii, ori pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.
Din actele premergătoare nu rezultă niciun indiciu care să conducă la concluzia că magistratul procuror C.M. şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiile de serviciu ci, dimpotrivă, a procedat la adoptarea soluţiilor date în Dosarele nr. 430/P/2008 şi nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Împrejurarea că soluţiile adoptate nu satisfac interesele petiţionarului nu înseamnă că magistratul procuror şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, că ar fi dat ajutor unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii şi nici că acesta ar fi inserat date nereale în conţinutul rezoluţiilor.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 210/P/2009 din 02 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Se va menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 210/P/2009 din 02 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1116/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1011/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
