ICCJ. Decizia nr. 1179/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1179/2009
Dosar nr. 2277/1/2009
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul R.A. a formulat, la data de 4 decembrie 2008, plângere penală împotriva numiţilor D.A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fost director al Penitenciarului Giurgiu, B.I. - director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, M.F.- comisar şef, director adjunct siguranţa deţinerii şi regim de penitenciar la Penitenciarul Giurgiu şi D.L.E. - medic şef al aceluiaşi penitenciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 250 C. pen., solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de aceştia.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că este nemulţumit de modul cum îi este asigurată asistenţa medicală în cadrul respectivei unităţi de penitenciar, de precaritatea condiţiilor de trai şi lipsa de preocupare a conducerii Penitenciarului Giurgiu în ceea ce priveşte asigurarea respectării dreptului la petiţionare.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 8/P/2008.
Prin rezoluţia cu acelaşi număr din 10 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 250 C. pen. (printr-un proces-verbal din data de 9 martie 2009 s-a procedat la îndreptarea unei erori materiale din rezoluţia nr. 8/P/2009, cu referire la numărul dosarului şi numele unuia dintre intimaţi, respectiv D.L.E. - medic şef al Penitenciarului Giurgiu şi nu C.C.).
Procurorul de caz a reţinut, în urma analizei actelor premergătoare administrate, că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, iar persoanele reclamate şi-au îndeplinit îndatoririle de serviciu în mod corespunzător şi în conformitate cu prevederile legale ce reglementează regimul de penitenciar.
În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la plângerea petiţionarului, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost verificată de procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 1063/II/2/2009 din 9 martie 2009, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului R.A. împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 8/P/2009, apreciind că aceasta este legală şi temeinică, întrucât, în mod corect, procurorul anchetator a reţinut că faptele reclamate în sarcina intimaţilor nu există în materialitatea lor.
În termen legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul R.A. s-a adresat cu plângere instanţei împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând susţinerile din plângerea penală iniţială şi solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunile reclamate.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a solicitat şi Înalta Curte a încuviinţat depunerea la dosar a unui set de înscrisuri, respectiv adresa nr. 74082/2003 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, Raportul Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki privind vizita în Penitenciarul Giurgiu din 6 februarie 2009, încheierea nr. 250 din 8 aprilie 2009 a judecătorului delegat cu executarea pedepselor din Penitenciarul Giurgiu, întâmpinarea depusă de A.N.P. în Dosarul nr. 37141/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi actele anexate acestuia.
Înalta Curte, analizând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate de petiţionar, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Petiţionarul, în plângerea penală formulată, a reclamat trei aspecte, respectiv:
- nemulţumiri legate de modul în care i-a fost asigurată asistenţa medicală;
- nerespectarea dreptului la petiţionare;
- precaritatea condiţiilor de trai din penitenciar.
Referitor la asistenţa medicală, Înalta Curte reţine, inclusiv din înscrisurile depuse de petiţionar la dosar, că în Penitenciarul Giurgiu erau încadraţi (cel puţin la data vizitei în penitenciar a Asociaţiei pentru apărarea drepturilor omului - Comitetul Helsinki, astfel cum rezultă din raportul acesteia - fila 47 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) cinci medici, patru generalişti şi un stomatolog. Există şapte cabinete medicale pentru deţinuţi, 56 de paturi în patru camere de infirmerie şi două camere cu un pat pentru recoltare spută. Pentru consultaţii medicale de specialitate deţinuţii sunt transportaţi la Spitalul Judeţean Giurgiu sau la penitenciarele spital din Bucureşti (Rahova şi Jilava).
Tot din actele dosarului rezultă că, în conformitate cu art. 10 alin. (5) din Ordinul M.J. nr. 1361/2007 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor privative de libertate, aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, asistenţa medicală a persoanelor privative de libertate se acordă de către medici în program de 7 ore, atât dimineaţa, cât şi după-amiaza, iar în afara acestui program asistenţa medicală permanentă este asigurată de cadre medicale cu pregătire medie.
Actele premergătoare efectuate au evidenţiat că deţinutul R.A. a beneficiat de asistenţă medicală în raport de afecţiunile cu care este în evidenţa cabinetului medical. În perioada în care a fost încarcerat în Penitenciarul Giurgiu a fost prezentat medicului unităţii, când a fost necesar şi posibil (filele 24, 26, 27, 31, 37 - 46 Dosar nr. 8/P/2009), iar în perioada 5 decembrie 2008 - 11 decembrie 2008 a fost transportat la Spitalul Penitenciar Jilava pentru efectuarea unor analize, refuzând internarea şi neacceptând serviciile medicale oferite de personalul unităţii medicale unde a fost transferat (filele 16, 17, 18, 22 Dosar nr. 8/P/2009).
Printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus realizarea unei proteze dentare, dar deţinutul a refuzat sistematic consultul medicului stomatolog de la Spitalul Penitenciar Bucureşti Jilava, motiv pentru care a fost prezentat la consult stomatologic la Spitalul Penitenciar Bucureşti Rahova.
În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre existenţa unor indicii privind săvârşirea unor fapte penale în ceea ce priveşte asigurarea existenţei medicale a deţinutului petiţionar, nici de nerespectarea obligaţiilor ce revin statului, potrivit art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Art. 3 din Convenţie impune autorităţilor statelor contractante şi o serie de obligaţii pozitive, printre care asigurarea unui tratament medical adecvat.
Din actele premergătoare a rezultat că în cazul deţinutului această obligaţie a fost respectată, dar în anumite împrejurări s-a constatat refuzul acestuia de a accepta serviciile medicale oferite, aspect, evident, neimputabil persoanelor reclamate.
Deţinutul nu a probat contactarea vreunei afecţiuni majore în penitenciar, pentru a se putea susţine că ar fi fost necesară acordarea unui tratament chiar împotriva voinţei sale, măsură ce nu ar putea fi catalogată ca incompatibilă cu art. 3 din Convenţie, astfel cum s-a stabilit constant în deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Herezegfalvy contra Austriei).
Un alt aspect reclamat de petiţionar, ce a făcut obiectul actelor premergătoare, l-a constituit dreptul la petiţionare.
Nici în această privinţă nu s-au constatat încălcări ale respectivului drept.
Din adresa nr. 17063/AR/P66R (fila 48 dosar nr. 8/P/2009) a Penitenciarului Giurgiu rezultă că la data de 28 noiembrie 2009 deţinutul a solicitat un număr de 200 plicuri în regim recomandat pentru petiţionare cu instanţele de judecată, acestuia fiindu-i aprobate 10 plicuri pentru corespondenţă în regim standard, iar pentru cele în regim recomandat i s-a aprobat numărul de plicuri solicitate pe cheltuială proprie, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.
Cât priveşte precaritatea condiţiilor de trai din penitenciar, din actele premergătoare nu se poate reţine săvârşirea faptelor penale reclamate de către intimaţi.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 3 din Convenţie impune statelor obligaţia de a oferi oricărei persoane privative de libertate condiţii de deţinere care să asigure respectarea demnităţii umane, de a lua măsuri concrete pentru ca executarea unei pedepse să nu atragă suferinţe psihice sau fizice la un nivel superior celui pe care-l presupune, în mod obişnuit, o astfel de pedeapsă.
Pe de altă parte, aceste măsuri sunt corelate cu personalitatea, starea de sănătate a deţinutului, durata pedepsei şi tipul de infracţiune săvârşită.
O izolare completă a fost inclusă de C.E.D.O. în categoria tratamentelor inumane, dar actele dosarului nu indică un atare tratament aplicat petiţionarului.
Din documentele aflate la dosar, chiar depuse la instanţă de petiţionar, reiese, spre exemplificare, că acesta a beneficiat în lunile ianuarie şi martie 2008 de 3,30 ore plimbare zilnic, iar în cursul lunilor octombrie şi noiembrie, de 3 ore.
Avându-se în vedere că deţinutul, din cauza tentativei de evadare pe care a avut-o pe parcursul executării pedepsei, a fost repartizat în categoria celor cu grad sporit de risc, activităţile de plimbare s-au desfăşurat într-un spaţiu special delimitat pentru condamnaţii din această categorie.
Petiţionarul, din cauza antecedentelor sale penale (tentativă de evadare din arestul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soldată cu vătămarea corporală a unui agent din escortă) şi a numeroaselor abateri disciplinare comise în penitenciar, a fost repartizat să desfăşoare activităţile de plimbare într-un spaţiu destinat deţinuţilor repartizaţi la regimul de maximă siguranţă, în aer liber, cu o suprafaţă de 40 mp.
În cauză nu s-au evidenţiat aspecte care să ducă la concluzia că deţinutul a fost supus unor rele tratamente, contrare art. 3 din Convenţie.
Pentru a fi inclusă în sfera de aplicare a art. 3, relele tratamente trebuie să atingă un minimum de gravitate, iar aprecierea acestei priorităţi depinde de ansamblul circumstanţelor cauzei, precum durata tratamentului şi efectele psihice sau psihologice asupra victimei, asupra stării sănătăţii acesteia.
Nu s-a probat că programul de plimbare zilnică acordat deţinutului în condiţiile mai sus evocate, calitatea hranei preparate la blocul alimentar (reclamată, de asemenea), calitatea sursei de apă ce alimentează penitenciarul s-au situat sub un nivel care să aibă gravitatea pretinsă pentru a fi contrară art. 3 din Convenţie şi ce ar putea concluziona că deţinutul a fost supus unor rele tratamente.
Episodul de pretinsă violenţă descris în Raportul Asociaţiei pentru apărarea drepturilor omului în România nu a făcut obiectul plângerii petiţionarului şi, deci, nici a cercetărilor efectuate în cauză, dar, oricum, nu se referă la vreunul din intimaţii din acest dosar.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată, menţinându-se ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva rezoluţiei nr. 8/P/2008 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 972/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
