ICCJ. Decizia nr. 1214/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1214/2009
Dosar nr. 3394/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2007 partea vătămată B.G. a introdus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângere împotriva M.E.F. - V.V., prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat că V.V., în calitate de M.E.F. a înţeles să se constituie parte civilă în Dosarul nr. 194/P/2007 al D.N.A., cauză penală în care se efectuează cercetări faţă de mai multe persoane, printre care şi B.G.
S-a mai menţionat în plângere că, deşi în cauză se dispusese anterior scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor, inclusiv a lui B.G., în baza art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (motivat că nu există prejudiciu), prin Ordonanţa nr. 7/P/2001 din 15 mai 2006 s-a dispus infirmarea ordonanţei şi continuarea cercetărilor faţă de învinuiţi.
Au mai fost invocate aspecte referitoare la lipsa oricărui titlu de proprietate al M.E.F. asupra imobilului care a făcut obiectul tranzacţiei.
Totodată, s-a mai arătat că în condiţiile în care M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, V.V. i-a cauzat petentului atât un prejudiciu moral, cât şi o vătămare a intereselor sale legale.
În plângerea formulată, partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Prin rezoluţia nr. 1312/P/2007 din 15 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
În efectuarea actelor premergătoare urmăririi penale, în temeiul art. 224 C. proc. pen., au fost solicitate relaţii la D.N.A. - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de corupţie şi a fost citată partea vătămată, în vederea lămuririi conţinutului plângerii, dar aceasta nu s-a prezentat.
Din evaluarea probatoriului administrat în cauză Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aspectele reclamate de partea vătămată sunt pur speculative, fiind evidentă lipsa oricărui indiciu privind neîndeplinirea cu ştiinţă sau îndeplinirea în mod defectuos a vreunui act de către persoana reclamată, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, care să fi cauzat o vătămare a intereselor legale ale petiţionarului, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Nemulţumită de soluţia pronunţată, partea vătămată a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin rezoluţia nr. 3151/1529/II-2/2009 din 30 martie 2009 a procurorului şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului B.G.
Împotriva rezoluţiei partea vătămată a formulat plângere în faţa judecătorului, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prin care a solicitat desfiinţarea soluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, întrucât în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Plângerea nu este fondată.
Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Prin „abuz în serviciu” în sensul dispoziţiilor art. 246 C. pen., se înţelege acea comportare sau atitudine ilegală, incorectă a unui funcţionar public sau a oricărui alt funcţionar care constă în încălcarea intenţionată a atribuţiilor sau îndatoririlor de serviciu, fie prin neîndeplinirea lor, fie prin îndeplinirea lor abuzivă, săvârşită în timpul sau cu ocazia exercitării serviciului, încălcare prin care se aduce atingere intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, elementele constitutive ale infracţiunii reclamate nu sunt îndeplinite sub aspectul laturii obiective, întrucât nu a fost îndeplinit în mod defectuos un act ce intră în competenţa M.F.E. În sensul legii penale prin faptul că un act este îndeplinit în mod defectuos se înţelege efectuarea sau executarea unui act de serviciu în mod necorespunzător sau cu nerespectarea dispoziţiilor sau obligaţiilor legale, prin folosirea abuzivă sau prin depăşirea atribuţiilor de serviciu.
Or, intimatul în calitatea pe care o avea, nu a făcut altceva decât să se conformeze obligaţiilor legale ce-i reveneau.
Potrivit art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 97/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, în raporturile juridice fiscale, Statul este reprezentat de M.E.F., prin A.N.A.F. şi unităţile sale subordonate, cu personalitate juridică.
Pe de altă parte, conform art. 46 din Legea nr. 90/2001, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, conducerea ministerelor se exercită de miniştri care reprezintă ministerul în raport cu celelalte autorităţi publice, precum şi în justiţie.
Pe rolul D.N.A. - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie se află Dosarul nr. 194/P/2007 în care se efectuează cercetări penale cu privire la mai mulţi învinuiţi, printre care şi petentul, iar M.E.F. figurează ca parte civilă.
Constituirea de parte civilă într-o cauză care privea un imobil proprietatea publică a statului este o obligaţie şi o îndatorire de serviciu a conducătorului ministerului de resort prin care se tinde la înlăturarea unui prejudiciu cauzat prin faptele învinuiţilor, aşa cum impun dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod.
Prin urmare, demersul ministrului V.V. nu poate fi circumscris unei fapte penale, astfel că justificat procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Susţinerea petentului din finalul plângerii adresate judecătorului, în sensul că i s-a încălcat de către procuror dreptul la apărare, întrucât „nu i s-a dat posibilitatea să-şi susţină plângerea” este nefondată.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, procurorul de caz l-a invitat pe petent pentru data de 15 octombrie 2007 la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea lămuririi unor aspecte şi pentru data de 11 ianuarie 2008 în acelaşi scop, însă acesta nu s-a prezentat, rezoluţia fiind pronunţată pe baza celorlalte probe solicitate din oficiu.
În consecinţă, rezoluţia nr. 1312/P/2007 din 15 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este temeinică şi legală, motiv pentru care plângerea formulată de partea vătămată B.G. va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei nr. 1312/P/2007 din 15 ianuarie 2008, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 500/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1179/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
