ICCJ. Decizia nr. 1691/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1691/2009
Dosar nr. 7416/1/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin rezoluţia nr. 814/P/2009 din 06 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul I.M. - procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.Ş.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
3. S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei, care au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că la data de 23 iunie 2009 persoana vătămată R.S.A. a depus plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a sesizat comiterea de infracţiuni de către magistraţii procurori I.M. şi M.S., cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 1345/P/2007 şi a lucrării nr. 15629/6395/2007 ale Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
Din verificările efectuate prin prisma celor sesizate, a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Prin plângerea înregistrată la Secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr. 1345/P/2007, persoana vătămată R.S.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor care au soluţionat în fond şi în căile de atac Dosarul nr. 1358/2004 al Judecătoriei Pătârlagele.
Prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 23 noiembrie 2007 (procuror M.S.), s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reţinându-se ca fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva soluţiei persoana vătămată a formulat plângere conform prevederilor art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 15629/6395/2007 din data de 11 ianuarie 2008 a procurorului şef secţie I.M.
Plângerea formulată de aceeaşi parte în baza art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă de instanţa de fond (sentinţa penală nr. 481 din 18 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1093/1/2008); hotărârea astfel pronunţată a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de R.S.A. (decizia penală nr. 47 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9).
Pe calea prezentei plângeri penale, R.S.A. a criticat activitatea magistraţilor procurori I.M. şi M.S. care, în opinia sa, au emis soluţii pe baza unor cercetări superficiale; în acest context, R.S.A. a solicitat atât tragerea la răspundere penală a celor doi magistraţi cât şi anularea rezoluţiilor nr. 1345/P/2007 şi 15629/6395/2007.
În susţinerea sesizării, persoana vătămată a reiterat pretinsele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de magistraţii reclamaţi în Dosarul nr. 1345/P/2007 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
S-a mai reţinut că toate criticile invocate de persoana vătămată cu ocazia promovării căilor de atac anterior menţionate, au fost avute în vedere atât în controlul ierarhic exercitat la nivelul parchetului cât şi de instanţa de judecată, soluţia dispusă prin rezoluţia nr. 1345/P/2007 fiind menţinută ca atare.
Referitor la solicitarea persoanei vătămate „de anulare” a rezoluţiilor emise de magistraţii I.M. şi M.S., constată că aceasta este inadmisibilă, dispoziţiile legale privind nulităţile fiind aplicabile doar actelor efectuate în cadrul procesului penal (ce se declanşează prin începerea urmăririi penale) şi prin care s-a produs o vătămare efectivă (dovedită) uneia dintre părţi.
II. Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului menţionată a fost respinsă prin rezoluţia nr. 7909/3661/II/2/2009 din 05 august 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
III. Împotriva rezoluţiei procurorului nr. 814/P/2009 din 06 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost formulată în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 septembrie 2009.
Înalta Curte, judecând plângerea de faţă va verifica rezoluţia procurorului atacată prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul de urmărire penală şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate.
În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că între petiţionarul R.S.A., pe de o parte, şi R.I.C., pe de altă parte, a existat un litigiu de natură civilă, ce a avut ca obiect partajarea unor bunuri moştenite de către aceştia. Procesul de partaj a fost soluţionat de Judecătoria Pătârlagele, în Dosarul nr. 1358/2004 şi nemulţumit de hotărârea judecătorească pronunţată în această cauză, R.S.A. a declarat apel şi recurs, căile de atac fiindu-i respinse de Tribunalul Buzău şi apoi Curtea de Apel Ploieşti.
După pronunţarea căilor legale de atac, petiţionarul a formulat plângere penală împotriva judecătorilor, arătând că aceştia ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu ocazia soluţionării acţiunii civile de partaj, fiindu-i astfel vătămate interesele legale.
Se reţine că, în realitate, aspectele semnalate de petiţionar, prin plângerile ulterioare procesului civil, reprezintă apărări în cadrul exercitării drepturilor procesual civile şi se axează pe critici aduse modului de desfăşurare a cercetării judecătoreşti, intenţia petiţionarului fiind aceea de reformare a hotărârilor pronunţate de judecători, prin angajarea răspunderii penale a acestora, fapt care nu este permis în legislaţia actuală. Subliniem că activitatea magistraţilor este una de interpretare a probelor, faptelor şi dispoziţiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluţii implică un raţionament în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părţi, ceea ce nu înseamnă automat şi angajarea răspunderii penale a magistraţilor, urmare a plângerii părţii nemulţumite.
Se mai reţine din actele premergătoare efectuate în cauză că intimatul procurorul S.M.Ş. a instrumentat şi soluţionat Dosarul nr. 1345/P/2007, care a avut ca obiect plângerea persoanei vătămate R.S.A., prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor care au soluţionat în fond şi în căile de atac Dosarul nr. 1358/2004 al Judecătoriei Pătârlagele. Astfel, la 23 noiembrie 2007, prin rezoluţia nr. 1345/P/2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii împotriva cărora a fost formulată plângerea. Plângerile ulterioare împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1345/P/2007 (conform art. 278 C. proc. pen. şi art. 2781 C. proc. pen.) au fost respinse de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, M.I., prin rezoluţia nr. 15629/6395/2007 din 11 ianuarie 2008, dar şi de către instanţa de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a pronunţat sentinţa penală nr. 481 din 18 martie 2008 şi decizia penală nr. 47 din 26 ianuarie 2009, soluţia de neîncepere a urmăririi penale rămânând definitivă.
Se conchide astfel că nu există indicii privind încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistraţii procurori I.M. şi M.S. de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate R.S.A. şi, în consecinţă, plângerea penală de faţă este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.S.A. împotriva rezoluţiei nr. 814/P/2009 din 06 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1708/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
