ICCJ. Decizia nr. 1725/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1725/2009
Dosar nr. 7293/1/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 17 octombrie 2008, petiţionarul H.G.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de magistraţii D.L.C., V.S. şi P.A. - judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, întrucât aceştia şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atunci când au pronunţat decizia civilă nr. 3273 din 11 septembrie 2008.
Prin ordonanţa nr. 13472/P/2008 din 13 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228, alin. (6) raportat la art. 10 lit. a C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii sus-arătaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 215, art. 249, art. 263 şi art. 289 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Totodată, în temeiul art. 38, art. 42, art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 - s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe aceiaşi făptuitori sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 163 şi art. 1661 C. pen., în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
Prin rezoluţia nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.L.C., V.S. şi P.A., pentru infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale prev. de art. 166 C. pen., şi „diversiune asupra actului de justiţie”, constatându-se că prima faptă nu există, iar cea de-a doua nu este prevăzută de legea penală.
Nemulţumit de soluţia procurorului petiţionarul a formulat plângere la conducerea D.I.I.C.O.T., care, prin ordonanţa nr. 865/2009 din 26 august 2009, a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării cercetărilor împotriva intimaţilor sub aspectul tuturor faptelor reclamate de el.
Înalta Curte, examinând plângerea, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistraţii menţionaţi mai sus este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunţată de aceştia cu încălcarea legii în dauna petiţionarului sau că activitatea acestora a fost de natură să schimbe ordinea constituţională.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de decizia civilă nr. 3273/R din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
Posibilitatea formulării unor plângerii împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate, ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Cum din actele premergătoare nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea magistraţilor reclamaţi, Înalta Curte, în temeiul art. 278, alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul H.G.C. împotriva rezoluţiei nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., menţinând rezoluţia atacată.
Potrivit art. 192, alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul H.G.C. împotriva rezoluţiei nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1722/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1762/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
