ICCJ. Decizia nr. 1821/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2009

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 1821/2009

Dosar nr.6495/1/2009

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin ordonanţa nr. 1025/P/2008 din 15 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de: V.B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timiş, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există; I.D., judecător în cadrul Curţii de Apel Timiş, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.246 C. pen., întrucât fapta nu există.

S-a disjuns cauza şi s-a format un nou dosar cu privire la V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

S-a declinat dosarul format prin disjungere, spre competentă soluţionare, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

S-a comunicat soluţia, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că petiţionarul D.A. a solicitat cercetarea numiţilor:

- V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 264 C. pen., constând în aceea că a soluţionat părtinitor Dosarul nr. 50/P/2004;

- B.V., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că, prin răspunsurile trimise petentului, a ascuns adevărul cu privire la mai multe plângeri depuse de către acesta;

- D.I., judecător la Curtea de Apel Timişoara, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.246 C. pen., constând în aceea că, prin răspunsul trimis petentului, a acoperit furtul actelor din Dosarul nr. 624/130/2007.

Totodată, D.A. reclamă faptul că, dosarul care ar fi trebuit să se formeze în urma sentinţei penale nr. 1273 din 17 mai 2004 pronunţată de Judecătoria Timişoara, privind pe C.M. şi alţii, nu figurează ca fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Competenţa de soluţionare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în legătură cu B.V., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi D.I., judecător în cadrul Curţii de Apel Timişoara.

În ceea ce o priveşte pe V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, cauza urmează a fi disjunsă şi trimisă, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Astfel, prin rezoluţia nr. 727/II-2/2008 din 17 iulie 2008 (depusă la dosarul în speţă, de către petent, pentru a proba cele afirmate în plângere şi declaraţie), procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a soluţionat în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de către D.A. şi D.D. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 225/P/2008 din 24 iunie 2008.

În urma verificărilor efectuate, procurorul general B.V. a dispus respingerea plângerii pe motivul că plângerea a fost nefondată, întrucât decizia penală nr. 217/R din 26 martie 2008 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosarul nr. 12957/325/2007 a fost redactată şi depusă la dosar în termenul prevăzut de lege.

Din adresa Curţii de Apel Timişoara nr. 45/A/P/III/3/2008 semnată de către preşedintele Secţiei Penale, D.I., alături de consilierul O.B., rezultă că, în urma petiţiei formulată în dosarul Tribunalului Timiş nr. 624/130/2007 de către D.A. şi D.D., le-au fost comunicate acestora, următoarele:

- „verificările efectuate au evidenţiat faptul că actele a căror dispoziţie de la dosar este reclamată - declaraţie olograf - aparţin dosarului de urmărire penală, motiv pentru care şi poartă pe colţul din dreapta sus, menţiunea «Dată în faţa noastră la data de ... SS. indescifrabil», menţiune efectuată de regulă de poliţistul în faţa căruia este dată declaraţia (Dosar nr. 2090/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara);

- dosarul instanţei nu evidenţiază urme din care să rezulte că actele reclamate au dispărut, el neavând numerotări ale filelor;

- numărul filei scris pe declaraţiile anexate de către petenţi, în copii xerox, este numai din dosarul de urmărire penală şi nu din dosarul instanţei de judecată”.

Din verificările efectuate în cauză rezultă că, prin sentinţa penală nr. 1273 din 17 mai 2004, pronunţată în dosarul Judecătoriei Timişoara nr. 4234/2004, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul H.B.I., desfiinţarea rezoluţiei din 4 februarie 2004 dată în Dosarul nr. 4033/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale pentru stabilirea mai multor fapte.

Materialul trimis de instanţă în baza sentinţei mai sus amintită a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 4033/P/2003, care, ulterior, a fost conexat la Dosarul nr. 5426/P/2004, soluţionat la data de 15 iunie 2005 prin neînceperea urmăririi penale.

Astfel, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. 5426/P/2004 din 15 iunie 2005 au fost soluţionate plângerile numitului H.B.I., domiciliat în Timişoara, împotriva numiţilor S.V., H.B.M., D.M., D.D., D.M., D.E., B.V., P.S., R.S., R.A., M.I., F.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215¹ C. pen., art. 290 C. pen., art. 217 C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 246 C. pen., art. 213 C. pen. şi art. 206 C. pen.

Din probele administrate şi faţă de cele mai sus expuse, rezultă că în cauză nu există indicii ale săvârşirii vreunei infracţiuni de către magistraţii reclamaţi, întrucât împrejurarea că petentul este nemulţumit de o soluţie dispusă sau de un răspuns primit, nu poate conduce la concluzia că procurorii sau judecătorii respectivi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.

Mai mult, în legislaţia română, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de către magistraţii procurori sau judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.

II. Plângerea împotriva ordonanţei procurorului sus-menţionată a fost respinsă prin rezoluţia nr. 6449/3093/II/2/2009 din 7 iulie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

III. La data de 07 august 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea petentului D.A. împotriva ordonanţei procurorului deja indicată în baza art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, verificând ordonanţa atacată prin conformare la dispoziţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, Înalta Curte are în vedere că plângerea de faţă se priveşte ca nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal, prin ordonanţa atacată nr. 1025/P/2008 din 15 mai 209 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a intimaţilor V.B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timiş, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există şi I.D., judecător în cadrul Curţii de Apel Timiş, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Din actele premergătoare efectuate cu titlu de situaţie de fapt rezultă, în esenţă, nemulţumirea petiţionarului D.A. cu privire la rezoluţia nr. 727/II-2/2008 din 17 iulie 2008 (depusă la dosarul în speţă, de către petent, pentru a proba cele afirmate în plângere şi declaraţie), emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care a soluţionat în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de către D.A. şi D.D. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 225/P/2008 din 24 iunie 2008.

Pe de altă parte, o altă nemulţumire a aceluiaşi petiţionar este referitoare la adresa Curţii de Apel Timişoara nr. 45/A/P/III/3/2008 semnată de către preşedintele Secţiei Penale, D.I., alături de consilierul O.B., în urma petiţiei formulată în dosarul Tribunalului Timiş nr. 624/130/2007 de către D.A. şi D.D., prin care le-au fost comunicate acestora, următoarele:

- dosarul instanţei nu evidenţiază urme din care să rezulte că actele reclamate au dispărut, el neavând numerotări ale filelor;

- numărul filei scris pe declaraţiile anexate de către petenţi, în copii xerox, este numai din dosarul de urmărire penală şi nu din dosarul instanţei de judecată”.

Se reţine în consecinţă inexistenţa indiciilor cu privire la conduita procesuală a magistraţilor intimaţi nominalizaţi că au săvârşit vreun abuz şi cu atât mai puţin la infracţiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea.

În acest sens a dispus şi legiuitorul care reglementând statutul judecătorilor şi procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, a statuat: „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.”

De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi obţinută prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare răspunderii penale a judecătorului care a pronunţat-o.

De altfel, pentru a exista o infracţiune trebuie săvârşită cu vinovăţie o faptă care este prevăzută de legea penală şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fără faptă neexistând o infracţiune, iar fără infracţiune neexistând temei pentru exercitarea unei acţiuni penale.

În ceea ce-l priveşte pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de ... procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel”.

Aşadar, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, V.B., nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile cu care legea l-a învestit.

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, instituit prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen., câtă vreme magistratul reclamat a analizat soluţia pronunţată şi probele „în scopul aflării adevărului”, dispunând o soluţie potrivit convingerii obiective şi nepărtinitoare, apreciind complet şi just probele administrate în cauză, nu se poate susţine că fapta se înscrie în sfera ilicitului penal.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.A., împotriva ordonanţei nr. 1025/P/2008 din 15 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine ordonanţa atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1817/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2006/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1821/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond