ICCJ. Decizia nr. 126/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 126/2010
Dosar nr. 920/39/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de C.I. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în Dosar nr. 24/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 6 ianuarie 2009, petiţionarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la magistraţii procurori O.D. şi P.C.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, considerând că au soluţionat cu încălcarea atribuţiilor de serviciu dosarele având ca obiect plângerile formulate de acesta împotriva agentului de poliţie M.M.
Efectuând acte premergătoare, procurorul a constatat că la 24 mai 2007, petiţionarul C.I. a reclamat că în noaptea de 21 - 22 mai 2007 persoane necunoscute au incendiat uşi de acces în locuinţa sa, cauza fiind repartizată agentului de poliţie M.M., care după verificările făcute, a propus clasarea cauzei.
Ulterior, petiţionarul a mai depus o plângere – cu privire la modul în care numita S.D.M.P. a achiziţionat un imobil, lucrare clasată din nou de agentul de poliţie M.M.
Dat fiind aceste soluţii, ce l-au nemulţumit, petiţionarul C.I. a formulat plângere penală împotriva agentului de poliţie întrucât şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, cauzându-i o pagubă morală.
Cauza a fost soluţionată de procurorul O.D., care a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât M.M. a soluţionat cele două dosare în mod temeinic şi legal, în Dosarul nr. 1287/P/2007, plângerea sa împotriva soluţiei fiind respinsă de primul procuror, P.C.D., prin rezoluţia nr. 307/II/2 din 15 februarie 2008.
De asemenea, a mai formulat plângere cu acelaşi obiect, în cauză dispunându-se neînceperea urmăririi penale şi ulterior respingerea plângerii de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
Nemulţumit de soluţiile dispuse de procuror, petiţionarul a solicitat efectuarea actelor premergătoare cu privire la cei doi, considerând că şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu, soluţionând necorespunzător cauzele în care a sesizat faptele penale ale agentului de poliţie M.M., cauza făcând obiectul Dosarului nr. 24/P/2005.
Prin rezoluţia din 5 mai 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta reclamată nu există neidentificându-se elemente care să ateste săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea petiţionarului, formulată în condiţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluţia nr. 211/II/2 din 2 iunie 2009.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei competente să judece cauza în fond – Curţii de Apel Suceava.
În urma analizei actelor dosarului, curtea de apel a respins plângerea ca nefondată, nerezultând indicii că aceştia şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Examinând din oficiu temeinicia şi legalitatea sentinţei atacate în lipsa motivelor de recurs ale petiţionarului, Înalta Curte constată că în mod legal s-a apreciat că în cauză nu s-a comis o infracţiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), magistraţii acţionând în conformitate cu legea şi probele cauzei.
Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este necesar ca subiectul activ, cu voinţă, să efectueze o acţiune contrară legii sau să rămână în pasivitate, cu intenţia directă ori indirectă de a cauza un prejudiciu persoanei vătămate, ceea ce în speţă nu s-a demonstrat.
Soluţiile dispuse de procuror, cât şi de judecători, sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, care pot îndrepta eventualele greşeli de judecată, greşeli ce nu echivalează cu infracţiune în accepţiunea art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarului C.I. va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2971/2010. Penal → |
|---|
