ICCJ. Decizia nr. 14/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 14/2010
Dosar nr. 60/1/2010
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este mai mare de 4 ani, între 10 – 20 ani, fiind o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, apelantul inculpat, care critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând să se judece în stare de libertate deoarece a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată criticile formulate de recurentul inculpat Andrei Ion ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Se constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări care să schimbe aceste temeiuri.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurarea în care a acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţie a unor asemenea substanţe, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
De asemenea, se apreciază că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) şi parag. 3 din C.E.D.O.
Urmează deci, ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat cu obligarea recurentului inculpat conform art. 192 C. proc. pen. la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5271/3/2009 (2575/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2148/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
