ICCJ. Decizia nr. 1426/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1426/2010
Dosar nr.1538/1/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia penală nr. 285 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3049/107/2008, s-au respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de părţile vătămate S.E. şi Ţ.M. împotriva Deciziei penale nr. 599 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, fiind obligate recurentele părţi vătămate la câte 550 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia penală nr. 599 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.E. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 2 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba prin care, această din urmă instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 3049/107/2008 în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A mai reţinut că printre hotărârile care sunt supuse recursului, enumerate de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., nu sunt prevăzute şi deciziile pronunţate, ca instanţe de recurs, de către curţile de apel, aşa cum se regăseşte situaţia în cauză, astfel că, constatând că recursurile părţilor vătămate au fost promovate împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede o astfel de cale de atac, le-a respins, ca inadmisibile, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
2. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatorii S.E. şi Ţ.M. au formulat contestaţie în anulare la data de 22 februarie 2010, susţinând că, la judecarea cauzei în recurs, la termenul din 27 ianuarie 2010, au fost în imposibilitate de a se prezenta.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În speţă, examinând actele dosarului instanţei de recurs, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a soluţionat cauza la primul termen de judecată, fixat la 27 ianuarie 2010, după ce a respins cererile de amânare a cauzei pentru angajarea de apărători aleşi. Mai constată că nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât deşi contestatorii pretind că au fost în imposibilitate de se prezenta, aceştia nu au dovedit că au fost şi în imposibilitate de a înştiinţa instanţa despre această împrejurare, dimpotrivă au trimis instanţei cereri prin care au solicitat amânarea doar pentru angajarea unui apărător.
Ca atare, Înalta Curte constată că deşi contestaţia este formulată în termenul prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul celor invocate, pentru considerentele arătate mai sus, astfel că văzând şi dispoziţiile art. 391 din acelaşi cod va respinge contestaţia în anulare şi îi va obliga pe contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.E. şi Ţ.M. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3049/107/2008.
Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1438/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
