ICCJ. Decizia nr. 1491/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1491/2010
Dosar nr. 9443/62/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206P din 26 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 9443/62/2009 s-a dispus condamnarea inculpatei S.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei S.G. pentru un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86/2 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, conform programului stabilit.
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă. Datele de mai sus se vor comunica Serviciului de Probaţiune.
A atras atenţia inculpatei cu privire la încălcarea măsurilor de supraveghere dispuse faţă de aceasta, caz în care se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepse şi va dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate în regim de detenţie.
A atras atenţia inculpatei cu privire la comiterea cu intenţie a unei alte infracţiuni în perioada termenului de încercare şi anume revocarea suspendării sun supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea comisă ulterior.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligată inculpata S.G. să plătească în favoarea minorilor S.A.M. şi S.A.C., reprezentaţi prin curator I.G., suma globală de câte 2400 lei pentru fiecare minor şi de la data pronunţării şi până la majoratul minorilor sau până la alte modificări, S.A.M. (11 iulie 2025) şi S.A.C. (18 septembrie 2018), câte 150 lei lunar.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea în favoarea statului a corpului delict, cuţit de bucătărie cu lungimea lamei de 7,5 cm, vârf ascuţit cu un singur tăiş, aflat la camera de corpuri delicte a acestei instanţe.
Au rămas ataşate cauzei şi au caracter de mijloace de probă, următoarele:
- plic cu kit ADN, martor M.E.;
- plic cu impresiuni papilare victimă;
- plic cu kit ADN victimă;
- plic cu kit ADN inculpată;
- plic cu un cuţit de bucătărie ridicat de la locuinţa victimei şi a inculpatei.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei a fost suportat din fondurile MJLC şi au fost incluse în cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată au fost căsătoriţi de 11 ani, din căsătoria acestora rezultând doi copii minori.
Relaţiile de familie erau afectate de consumul excesiv de alcool al victimei, acesta fiind şi motivul discuţiilor contradictorii dintre aceştia.
În data de 23 decembrie 2008, cei doi soţi au fost la cumpărături, iar după-amiază au stabilit că vor prepara mâncarea la o mătuşă, după care vor împodobi bradul.
Victima însă, nu a mai mers la domiciliul rudelor ci a mers în sat, unde a consumat băuturi alcoolice până seara târziu, ajungând în stare de ebrietate. Când s-a reîntors acasă, cei doi soţi s-au certat, context în care, inculpata având un cuţit în mână l-a aruncat către soţul său, fără să realizeze că l-ar putea lovi.
Cuţitul aruncat de inculpata S.G. a lovit victima în zona subclaviculară, a penetrat zona respectivă provocând o hemoragie puternică.
Inculpata s-a speriat, a chemat-o pe vecina lor, asistentă la dispensarul din comună pentru a-i da primul ajutor. Martora M.E. a venit la domiciliul inculpatei, a constatat gravitatea rănii anunţând salvarea, dar când a sosit, medicii au constatat decesul.
În raport de starea de fapt reţinută în baza probelor administrate, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatei S.G. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, solicitând majorarea pedepsei şi a termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 60/Ap din 8 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 9443/62/2009 s-a dispus respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.
În esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată exprimă valorificarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 pct. 17/1 şi 17 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs s-a reţinut că, în cauză, instanţele au atribuit faptei o greşită încadrare juridică, apreciind că fapta comisă de inculpata S.G. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că inculpata a prevăzut că prin acţiunea sa ar putea ucide victima, săvârşind fapta pe fondul unei stări de nervozitate accentuată, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Al doilea motiv de critică se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 lit. b) ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, în mod corect fiind incidente dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.
În fine, a treia critică vizează individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea cuantumului acesteia.
În susţinerile orale, procurorul a precizat că îşi întemeiază critica numai pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond, constând în aceea că în data de 23 decembrie 2009, în jurul orelor 19,00-19,14, în timp ce se afla la domiciliul său, pe fondul unor discuţii contradictorii cu victima S.G.C. (soţul său), aflat subinfluenţa băuturilor alcoolice, a aruncat înspre acesta un cuţit de bucătărie, care a penetrat zona subclaviculară dreapta, perforând una din arterele principale, leziune care a generat o hemoragie care a condus la deces - este corectă.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este legală.
Intenţia de a ucide – sau dimpotrivă lipsa acesteia – se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) dar şi din ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta cum sunt: natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, urmările produse.
Există intenţia de a ucide în cazul lovirii cu intensitate a victimei în zona capului care a condus la producerea unor fracturi craniene, lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele în zone vitale, producându-se leziuni care conduc la deces.
Spre deosebire de infracţiunea de omor care se săvârşeşte în forma de vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte, infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte se săvârşeşte în forma de vinovăţie a praeterintenţiei, lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă –moartea victimei – revine făptuitorului pe baza culpei. Această formă mixtă de vinovăţie se stabileşte, ca şi în cazul omorului, în raport de aceleaşi elemente.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că fapta a fost comisă cu praeterintenţie, ceea ce atrage încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 C. pen.
Astfel, rezultă din probele administrate că părţile aveau calitatea de soţi, victima consumând deseori băuturi alcoolice, fapt care conducea la o stare tensionată, la discuţii contradictorii.
În seara în care a fost comisă infracţiunea, respectiv 23 decembrie 2008, cei doi soţi s-au certat şi pe acest fond, inculpata a luat cuţitul din bucătărie şi l-a aruncat spre soţul său.
A fost o singură lovitură şi nu există probe din care să rezulte că inculpata a vizat o zonă vitală, intenţia acesteia fiind aceea de a lovi victima nu de a o ucide.
Această formă de vinovăţie se impune a fi reţinută şi prin prisma faptului că cei doi aveau calitatea de soţi, că relaţiile dintre ei erau bune, viaţa lor fiind afectată, în timp, de consumul excesiv de alcool al victimei. Lipsa intenţiei de a ucide se desprinde şi din atitudinea inculpatei, ulterioară conflictului, care a sunat la martora M.E., de profesie asistent medical, şi mai apoi au chemat ambulanţa.
În fine, actele medicale conturează aceeaşi formă de vinovăţie, stabilindu-se că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi înjunghiate la nivelul cutiei toracice, intensitatea loviturii fiind medie.
Coroborând astfel raportul de constatare medico-legală cu celelalte probe administrate, Înalta Curte reţine că inculpata a acţionat cu intenţia de a lovi, de a vătăma iar urmarea mai gravă, respectiv decesul victimei, s-a produs din culpă.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt însă criticabile sub alte două aspecte: primul – vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., respectiv, greşita individualizare a cuantumului pedepsei.
Sub primul aspect, atunci când instanţa reţine circumstanţele judiciare atenuante, devin incidentele dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., aplicabile pe lângă alte infracţiuni grave şi în cazul infracţiunilor care au avut ca urmare moartea victimei, fiind inclusă în această categorie şi infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Cum în cauză, instanţele au reţinut circumstanţe atenuante, puteau să reducă pedeapsa pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte până la o treime din minimul special şi nu până la 1 an închisoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În fine, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, cea ce impune majorarea pedepsei cu păstrarea modalităţii de executare stabilită de instanţa de fond, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 60/Ap. din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 206 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Braşov numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite, va micşora pedeapsa aplicată inculpatei S.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 86/2 C. pen., va stabili un termen de încercare de 6 ani.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 60/Ap. din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată S.G.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 206 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Braşov numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen.; art. 76 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 862 C. pen. stabileşte termen de încercare de 6 ani.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1498/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
