ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1262/2010

Dosar nr. 3347/100/2008

Şedinţa publică din 1 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 560 de la 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureş, în Dosarul nr. 3347/100/2008, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. (zis N.), fiul lui V. şi A.) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 557 din 04 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379 din 03 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 16 iunie 2008, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile:

- I.D., şi Ş.A., următoarele sume: 4.250 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi 60.000 lei, daune morale.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de aceleaşi părţi civile.

- Spitalul Municipal Sighetu - Marmaţiei - cu sediul în Sighetu Marmaţiei - suma de 522,19 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistenţa medicală acordată victimei G.I., cu dobânda legală aferentă prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a prezentei şi până la efectiva achitare a debitului.

- Spitalul de Urgenţă D.C.O. Baia Mare suma de 3.685,43 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistenţa medicală acordată victimei G.I.

În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile I.D. şi Ş.A. suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părţi, din care 2.800 reprezintă onorariul apărătorului ales.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legală din data de 05 iunie 2009 şi 1.407 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale cu acelaşi număr din data de 21 septembrie 2009, ambele întocmite de Serviciul Medico-legal al Judeţului Maramureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 1/2 iunie 2008, partea vătămată G.I., însoţit de martorul P.I., se deplasau împreună spre casă, ambii fiind sub influenţa alcoolului. Trecând pe strada unde locuieşte inculpatul, ambii au fost surprinşi de apariţia bruscă în stradă a acestuia, care a aplicat asupra capului părţii vătămate G.I. mai multe lovituri de mare intensitate cu o ţeavă metalică. În aceste condiţii, martorul P.I. a încercat să intervină în apărarea părţii vătămate însă ameninţat cu molestarea de către inculpat, a fost nevoit să se îndepărteze pentru a nu fi agresat. Martorul P.I. a văzut cum inculpatul a continuat să o agreseze pe partea vătămată şi după momentul în care aceasta s-a prăbuşit pe stradă.

Partea vătămată G.I. a suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii meningo-cerebrale, echimoze traumatice, plagă a gambei drepte şi fractura ambelor oase ale antebraţului stâng, această din urmă leziune cu caracter specific de autoapărare a capului, ilustrând, atât zona corporală vizată de agresor, cât şi intensitatea mare a loviturilor aplicate de către acesta, la fel şi fractura craniană.

În drept, fapta inculpatului G.V., care în noaptea de 1/2 iunie 2008, în loc public, aplicat cu o ţeavă metalică multiple lovituri de mare intensitate asupra capului şi antebraţului părţii vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice (craniene şi ale antebraţului stâng) vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, realizează elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatului îi sunt incidente şi prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privitoare la recidiva postcondamnatorie, întrucât în raport de pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pe 4 ani pentru comiterea unei infracţiuni silvice (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj) a mi comis o infracţiune cu intenţie în timpul executării primei condamnări, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Inculpatul a comis infracţiunea cu formă de vinovăţie a intenţiei directe, dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-vernal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, constatările preliminarii medico-legale şi raportul de expertiză medico-legală din 19 iunie 2008 emis de S.M.L.J. Baia Mare, documente ce atestă împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa. A fost administrată şi probaţiune testimonială, respectiv depoziţiile martorului P.V. zis P., H.I., D.G., P.I., G.I., P.G., Ş.A., P.V., G.V., P.I.A., N.D., I.V., D.G., I.N., s-au întocmit procese-verbale de confruntare între martorii P.V. zis P. şi G.I., respectiv între martorul P.V. şi inculpatul G.V. Din cuprinsul acestora a rezultat că, la momentul agresării părţii vătămate de către inculpat în stradă şi de pe podeţul din faţa casei sale, acolo se aflau inculpatul, partea vătămată şi martorul P.V. Probaţiunea medico-legală a confirmat aspectele relatate de martorul P.V. şi de către partea vătămată G.I. Probaţiunea s-a coroborat cu unele aspecte relatate de inculpat în interogatoriul său, respectiv împrejurarea că s-a întâlnit cu partea vătămată şi cu martorul P.V., însă a încercat să acrediteze ideea că G.I. ar fi fost molestat de către o terţă persoană sau a fost victima unui eveniment rutier. Inculpatul a negat comiterea faptei însă versiunea sa a fost infirmată de către probele administrate. S-a mai reţinut în cuprinsul rechizitoriului că, atât inculpatul, cât şi soţia sa G.I. au refuzat să se supună testului cu tehnica poligraf.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric, concluzionându-se că prezintă dg. „Tulburare de personalitate instabilă emoţional. Tip impulsiv" şi că „are capacitatea psihică de a apreciat conţinutul şi consecinţele faptelor sale. A avut discernământ la momentul comiterii faptelor şi îl are şi în prezent."

Cercetările întreprinse în faza de urmărire penală au relevat că nu a existat vreun ajutor dat inculpatului în agresarea părţii vătămate din partea numitei G.I., faţă de aceasta, dispunându-se, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), 29 C. pen., raportat la art. 175 C. pen.

Trecând la soluţionarea cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu este adevărat că în noaptea de 1/2 iunie 2008 l-ar fi agresat pe numitul G.I. şi că acesta din urmă a încercat să-l învinovăţească pe nedrept, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi. În noaptea respectivă, inculpatul se afla acasă împreună cu soţia sa şi, în jurul orelor 1,00-2,00, l-a auzit pe numitul G. strigându-l să iasă afară, lucru pe care de altfel l-a făcut. G.I. era în curtea locuinţei inculpatului împreună cu P.V. zis P., iar, când acesta a ieşit afară, a văzut-o pe partea vătămată că avea asupra sa un cuţit. Le-a cerut celor doi să plece, aceştia s-au conformat, iar soţia inculpatului a fost cea care a închis poarta după ei. În ansamblu, această declaraţie a inculpatului este menţinută şi în faza de cercetare judecătorească, cu precizarea că, în această din urmă depoziţie (f. 39) inculpatul a arătat că fiul său a fost vizitat în 1 iunie 2008, în jurul orelor 20,00, de martorul P., care i-ar fi cerut de băut. În timp ce fiul său s-a dus să-i mai aducă de băut, martorul ar fi văzut de unde acesta a luat banii, astfel că inculpatul presupune că P.V. ar fi dorit ulterior să-i sustragă, sens în care, în noaptea de 1/2 iunie, în jurul orei 1,00, inculpatul a fost vizitat de martor şi de partea vătămată G.I. Făcând o scurtă paralelă între cele două declaraţii, instanţa a reţinut că, cel puţin sub două aspecte, apar anumite inadvertenţe de nuanţă şi anume: fragmentul din declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească aduce un plus de informaţii legate de vizita pe care martorul P. i-ar fi făcut-o fiului inculpatului, aspect care, dacă ar fi real, trebuia să fie menţionat şi în declaraţia iniţială. Nici soţia inculpatului, martora G.I., audiată la 21 octombrie 2008 (f. 110) nu a relatat acest aspect. În plus, dacă inculpatul G.V. a arătat că i-a cerut chiar el părţii vătămate să plece, nu acelaşi lucru reiese din declaraţia sa dată în faţa instanţei şi nici din declaraţia martorei G.I., ambii arătând ulterior că, aceasta din urmă a fost cea care i-ar fi scos pe cei doi din curte.

Dincolo de aspectele arătate anterior, instanţa a constatat că probaţiunea administrată în cauză converge spre reţinerea în sarcina inculpatului a vinovăţiei în săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin dispozitivul prezentei. Astfel, în declaraţia de la fila 36 dosar u.p., partea vătămată G.I. l-a indicat pe inculpatul G.V. ca fiind cel care, în noaptea de 1/2 iunie 2008 i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă peste cap, încercând în acest timp să-l ducă în curtea lui dar nu a reuşit. Inculpatul i-ar fi cerut lui P. să plece şi să nu încerce să-i sară în ajutor, fapt confirmat de martorul P.V. (Pleşu) în declaraţia sa de la filele 18-19 din dosarul de urmărire penală. Martorul era împreună cu partea vătămată G.I. zis T. când, ajunşi în dreptul locuinţei inculpatului, a văzut cum G.V. zis N. senior, a început să-l lovească pe G.I. în zona superioară a corpului, atât peste cap, cât şi peste spate. I-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate, care, la un moment dat, a căzut şi, cu toate acestea, inculpatul a continuat să-l lovească cu acel par. Din spusele martorului a reieşit că ar fi încercat să intervină în favoarea părţii vătămate, cerându-i inculpatului să nu-l mai lovească însă G.V. i-ar fi cerut pe un ton autoritar să plece. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, acesta din urmă continuând să o lovească pe partea vătămată. Aceeaşi modalitate a săvârşirii faptei este descrisă de martorul P.V. şi în declaraţia dată în faţa instanţei. Cu privire la martorul P.V., s-a încercat a-i fi indusă instanţei ideea că nu ar trebui să ia în considerare afirmaţiile acestuia, deoarece ar fi un martor puţin credibil. Deşi din spusele inculpatului, martorul ar fi fost şi în noaptea incidentului în stare de ebrietate şi ar avea probleme psihice, instanţa nu a luat în considerare aceste aspecte, deoarece nu există dovezi că ar fi lipsit de discernământ sau că acesta i-ar fi în aşa măsură diminuat încât să nu releve aspecte importante în soluţionarea prezentei cauze.

Până la acest moment, instanţa a constatat că, există deplină concordanţă între declaraţia părţii vătămate şi cea a martorului P.V., ambele fiind de natură să înlăture susţinerile inculpatului. Practic, cei trei au participat într-un mod sau altul la incidentul care a avut loc în noaptea de 1/2 iunie 2008, astfel că, declaraţiile care tind să le infirme pe cele ale părţii vătămate şi a martorului au fost înlăturare, unele ca fiind nesincere, iar altele ca fiind indirecte şi inutile în aflarea adevărului.

La termenul din 23 septembrie 2008 a fost audiat martorul D.G., propus de inculpat, care a arătat că, într-o noapte de duminică spre luni (fără să indice data) ar fi intrat pe la locuinţa inculpatului, ştiind că acesta ar avea un mânz de vânzare, ocazie cu care ar fi auzit gălăgie şi ar fi auzit cum striga o femeie în încercarea de a scoate din curtea locuinţei doi bărbaţi, unul fiind partea vătămată, iar celălalt martorul P.V. Declaraţia acestui martor a fost înlăturată, pe motiv că este nesinceră şi total ilogică. Martorul nu a explicat pe ce considerent a fost identificat în condiţiile în care nu-i cunoştea pe inculpat şi nici pe soţia acestuia, a fost în trecere pe la locuinţa lor într-o noapte de duminică spre luni cu intenţia de a cumpăra un mânz şi era dintr-o altă localitate decât cea în care a avut loc incidentul.

În schimb, martorul H.I. a discutat cu partea vătămată imediat ce s-a deplasat la locul incidentului împreună cu şeful de post din localitate. La întrebarea adresată părţii vătămate cu privire la autorul agresiunii, martorul a arătat că aceasta l-a indicat pe N. ca fiind cel vinovat. D.G. audiat la 21 octombrie 2008 a prezentat aceeaşi versiune cu privire la autorul agresiunii, indicând însă o altă sursă, respectiv martorul P.V. Martorul D.G. l-a însoţit pe şeful de post la locuinţa martorului P. şi a participat la discuţia dintre cei doi. Potrivit martorului, P.V. i-ar fi povestit şefului de post că a văzut momentul în care, pe podeţul curţii inculpatului, acesta ar fi lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă sau cu un par. De asemenea, martorul P.V. a arătat că s-a întâlnit, a doua zi după incident, cu martorul P.V., care i-ar fi povestit că T. (G.I.) s-ar fi bătut cu N. (G.V.), fără însă să cunoască motivele. Relevantă este şi declaraţia martorei P.I.A. care a discutat cu partea vătămată a doua zi după incident şi care i-ar fi declarat că ar fi fost bătut de N. în timp ce se afla cu martorul P.

În ceea ce priveşte leziunile cauzate părţii vătămate, instanţa a reţinut că, supoziţiile inculpatului, potrivit cărora partea vătămată ar fi fost lovită de vreo maşină, au fost infirmate de concluziile constatărilor preliminarii întocmite de medicul legist la data de 4 iunie 2008 (fila 7 dosar u.p.), menţinute prin raportul de expertiză medico-legală din 19 iunie 2008 (f. 97-98 dosar u.p.). Conform acestor concluzii, numitul G.I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile au pus în primejdie viaţa susnumitului, necesită pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale şi pot data din noaptea de 1/2 iunie 2008. Concluziile celor două acte medico-legale au rămas neschimbate, în raport de situaţia nouă, intervenită ca urmare a decesului părţii vătămate G.I., în funcţie de care a fost întocmit raportul de constatare medico-legală la data de 5 iunie 2009 (filele 8-17 vol. II dosar instanţă). Potrivit acestui act medico-legal, moartea numitului G.I. a fost neviolentă, s-a datorat stării toxico-septice reprezentată de bronhopneumonie, rinichi septic, splină septică, consecinţă directă a ocluziei arteriale periferice cu gangrena membrului inferior drept şi leziunile traumatice nu au avut rol tanatogenerator. Decesul numitului G.I. a determinat instanţa să solicite persoanelor abilitate să se pronunţe asupra existenţei sau nu a vreunei legături de cauzalitate între agresiune şi moartea acestuia, sens în care a fost întocmită în cauză completarea la raportul de expertiză medico-legală din 31 iulie 2009 (fila 83 vol. II) ce a stabilit în mod neechivoc că nu există o asemenea legătură de cauzalitate. Aceeaşi concluzie a fost confirmată şi de pct. 6 al expertizei medico-legale întocmite la 21 septembrie 2009 (filele 100-110 vol. II). Practic, toate concluziile acestei expertize se regăsesc în cele ale actelor medico-legale anterioare, acesta fiind şi un motiv pentru care instanţa a dispus respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize.

În raport de aspectele arătate anterior, prima instanţă a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În aplicarea acestei pedepse, instanţa a avut în vedere imposibilitatea reţinerii vreunei circumstanţe atenuante în raport cu poziţia inculpatului, faptul că acesta are antecedente penale şi că nu a făcut niciun demers pentru a acoperi sau a încerca acoperirea prejudiciului cauzat familiei numitului G.I.

Antecedenţa penală a inculpatului a atras reţinerea în sarcina sa şi a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece, prin sentinţa penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 3171/2003 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiune silvică (cazier fila 28 dosar u.p.) a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 4 ani. Aşadar, termenul se va socoti începând cu data de 3 iunie 2004 şi urma să se împlinească la data de 3 iunie 2008. Or, fapta inculpatului a fost săvârşită la data de 1/2 iunie 2008, situaţie în care se impune aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. Urmare revocării suspendării condiţionate şi, implicit, a cumulării celor două pedepse, inculpatul va executa 9 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Pedeapsa complementară pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat s-a aplicat alături de pedeapsa închisorii rezultată în urma cumulării potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. Având în vedere că executarea pedepsei a avut loc în regim de detenţie, inculpatului i-au fost interzise drepturile astfel cum a fost menţionat în dispozitivul prezentei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că s-au solicitat cheltuieli reprezentând contravaloarea zilelor de muncă din perioada de îngrijiri medicale, costul îngrijirii şi alimentaţiei pe perioada spitalizării, îngrijirea pe perioada de după spitalizare, costul materialelor sanitare pe perioada îngrijirilor la pat, contravaloarea tratamentului recuperator şi renta lunară, reprezentând pierderea capacităţii de muncă şi realizarea veniturilor anterioare.

Prima instanţă a constatat că acestea nu au fost dovedite astfel cum s-au solicitat. Deşi au fost audiaţi mai mulţi martori pe latura civilă a cauzei, o mare parte dintre aceştia, respectiv D.D., I.A., C.G. şi G.M. au dat declaraţii neconcludente în soluţionarea cererilor formulate de părţile civile, singurul martor ce a fost luat în considerare de instanţă cu privire la acest aspect a fost D.P. Acest martor a arătat că a ajuns cu G.I. la o înţelegere potrivit căreia, pentru suma de 15 milioane lei lunar, urma să aibă grijă de stână. G. a lucrat pentru martor începând cu data de 1 mai 2008 până la finele lunii când i-a spus să-l lase acasă pentru votare, iar de atunci nu l-a mai văzut. G. i-a promis martorului că a rămas toată vara la stână, mai exact pentru o perioadă de 6 luni. Este importantă această declaraţie în condiţiile în care ceilalţi martori amintiţi anterior au dat informaţii cu caracter general, despre munca în gospodărie a lui G.I., despre faptul că aveau cunoştinţă că G.I. realiza venituri în calitate de cioban, fără însă să spună în mod exact care erau acestea. Aşadar, în raport de perioada de 15 zile în care G. a fost internat, perioadă menţionată în certificatul medico-legal de la fila 81 dosar u.p. şi de perioada celor 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare stabilite prin acelaşi act medico-legal, de declaraţia martorului D.P., potrivit căreia G.I. ar fi realizat venituri de 1.500 lei lunar, prima instanţă a acordat cu titlu de despăgubiri materiale suma 3.250 lei, 300 lei îngrijirea pe perioada de după spitalizare, suma fiind apreciată în raport de faptul că nu s-a făcut dovada că părţile civile ar realiza venituri constante, la care s-a adăugat diferenţa până la 4.250 lei, constând în contravaloarea zilelor de muncă pierdute de părţile civile I.D. şi Ş.A., cu prezenţa lor la termenele de judecată. Restul despăgubirilor materiale nu au fost dovedite, motiv pentru care au fost respinse. Cu privire la daunele morale, acestea au fost acordate părţilor civile în cuantumul menţionat în dispozitiv, cuantum stabilit în raport de prejudiciul moral şi de suferinţa fizică cauzată antecesorului lor, prin fapta inculpatului.

Stabilind vinovăţia inculpatului şi dispunând condamnarea acestuia prin sentinţa de faţă, s-a dispus şi obligarea sa la suma de 522,19 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistenţa medicală acordată victimei G.I., cu dobânda legală aferentă prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a prezentei şi până la efectiva achitare a debitului, către Spitalul municipal Sighetu Marmaţiei (fila 15 dosar instanţă vol. I) şi la suma de 3.685,43 lei cu acelaşi titlu, către Spitalul de Urgenţă D.C.O. Baia Mare (fila 18 dosar instanţă vol. I).

În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile I.D. şi Ş.A. suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părţi, din care 2.800 reprezintă onorariul apărătorului ales, 450 lei contravaloarea transportului avocatului la instanţă la 15 termene 8 câte 30 lei), 200 lei contravaloare cheltuielilor cu prezenţa martorilor părţilor civile în instanţă la 4 termene (câte 50 lei) şi 126 lei contravaloarea expertizei achitate de părţile civile (chitanţa din 3 noiembrie 2008). Prin nota de cheltuieli depusă de apărătorul ales al părţilor civile s-a solicitat achitarea unor sume care sunt dovedite doar în parte, astfel suma de 100 lei la fiecare termen de judecată cerută prin aceleaşi note pentru transportul avocatului la fiecare termen de judecată a apărut ca fiind nejustificată. Instanţa a apreciat că suma de 30 lei este suficientă pentru a acoperi cheltuielile cu acest titlu.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legale cu acelaşi număr din data de 21 septembrie 2009, ambele întocmite de Serviciul Medico-Legal al Judeţului Maramureş.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza să fie achitat acesta cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivele de apel, inculpatul a arătat că nu a negat faptul că victima a fost supusă unor agresiuni, însă autorul acestora nu este inculpatul.

Acuzarea se bazează pe declaraţia martorului P.V., dar acesta se afla în stare avansată de ebrietate şi că are afecţiuni psihice, astfel că declaraţiile acestuia se contrazic în etape procesuale diferite.

Inculpatul a avut o poziţie constantă în sensul că nu a lovit victima, poziţie susţinută şi de soţia sa care a arătat că victima şi martorul P.V. au intrat în locuinţa inculpatului unde au făcut scandal, iar soţia inculpatului i-a scos până la poartă.

Această stare de fapt a fost susţinută şi de martorii D.G., I.V. şi D.G. De asemenea martora care locuieşte peste drum de locuinţa inculpatului a arătat că nu a auzit scandal în noaptea în care s-a comis fapta şi că doar a doua zi a văzut pe victimă căzută pe podul de intrare în curtea locuinţei inculpatului.

Inculpatul a mai arătat că nu a putut să fie testat cu aparatul poligraf, întrucât are afecţiuni cardiace şi că urmează un tratament.

Prin Decizia penală nr. 11/A/2010 de la 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 3347/100/2008 a fost respins apelul declarat de inculpatul G.V. (zis N., fiul lui V. şi A., arestat în penitenciarul Gherla) împotriva sentinţei penale nr. 560 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureş.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 16 iunie 2008 până la zi.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 50 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu ce s-a avansat din F.M.J.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 73, 4 lei cheltuieli judiciare în apel către partea civilă I.D. şi, cu acelaşi titlu, suma de 400 lei către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în noaptea de 1/2 iunie 2008 partea vătămată G.I. însoţit de martorul P.V. se deplasau spre casă, ambii fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi trecând pe strada pe care locuieşte inculpatul aceştia au fost surprinşi de apariţia bruscă în stradă a inculpatului care i-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate G.I. peste cap cu o ţeavă metalică.

În aceste condiţii martorul P.I. a încercat să intervină în apărarea părţii vătămate însă acesta a fost ameninţat cu bătaia de către inculpat şi a fost nevoit să se îndepărteze de la locul comiterii faptei pentru a nu fi agresat.

Martorul P.V. a văzut cum inculpatul a continuat să-l agreseze pe partea vătămată şi în momentul în care acesta s-a prăbuşit pe stradă.

Partea vătămată G.I. a suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii meningo-cerebrale, echimoze traumatice, plagă a glandei drepte şi fractura ambelor oase ale antebraţului stâng, această din urmă leziune cu caracter specific de autoapărare a capului victimei, leziuni care au vizat zona corporală asupra căreia a acţionat inculpatul şi intensitatea mare a loviturilor aplicate de acesta, la fel şi fractura craniană.

Fapta săvârşită de inculpat, care în noaptea de 1/2 iunie 2008, în loc public a aplicat cu o ţeavă metalică mai multe lovituri cu mare intensitate asupra capului şi antebraţului părţii vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei rămasă definitivă la data de 3 iunie 2004 prin Decizia penală nr. 379/2004 a Curţii de Apel Cluj cu suspendare condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar prezenta infracţiune comisă cu intenţie a avut loc în perioada termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală menţionată mai sus.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii şi a arătat că victima ar fi fost agresată de numitul G.I. şi că acesta din urmă încearcă să-l învinovăţească pe nedrept pe fondul unor neînţelegeri mai vechi.

Susţinerile inculpatului sunt neîntemeiate, întrucât victima fiind audiată în faza de urmărire penală a arătat că în noaptea de 1/2 iunie 2008 a fost lovită de inculpat cu o bâtă peste cap de mai multe ori şi a încercat să-l ducă în curtea locuinţei sale, însă nu a reuşit, iar la martorul P.V. i-a solicitat să plece să nu-i intervină în ajutor victimei (f. 36 d.u.p.).

Martorul P.V. a arătat că în seara zilei de 1 iunie 2008 a consumat băuturi alcoolice cu victima G.I., iar după miezul nopţii au plecat spre casă şi trecând prin dreptul locuinţei inculpatului G.V. acesta l-a lovit un par pe victimă de mai multe ori până ce victima a căzut la pământ şi a continuat să-l lovească cu acel par. Martorul a mai arătat că a încercat să intervină să-l oprească pe inculpat să mai lovească victima, însă inculpatul i-a solicitat să plece ameninţându-l cu bătaia, ceea ce martorul a şi făcut, iar inculpatul a lovit în continuare pe victimă (f. 18-19 d.u.p.).

Audiat la instanţa de fond martorul P.V. a arătat că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă victimei, moment în care i-a solicitat inculpatului să nu-l mai lovească pe acesta, însă inculpatul i-a cerut martorului să plece, iar martorul s-a conformat. Locul unde s-a petrecut fapta fiind la poarta locuinţei inculpatului pe podeţul de acces în curtea locuinţei acestuia, care a ieşit din curte şi a lovit pe victimă, aşa cum a arătat mai sus. Martorul a văzut-o şi pe soţia inculpatului ieşind din curte, însă nu ştie cât a stat în acel loc. Martorul a mai precizat că nu a intrat cu victima în curtea locuinţei inculpatului şi că a doua zi fiul acestuia din urmă i-ar fi cerut martorului să nu spună organelor de cercetare penală că tatăl său a lovit pe victimă (f. 73 dosar fond).

Între declaraţiile victimei şi cele ale martorului P.V. prezent la faţa locului sunt concordanţe depline şi sunt în măsură să înlăture declaraţiile inculpatului şi ale martorilor, I.V. şi D.G. care sunt în contradicţie cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Martorul H.I. care l-a transportat pe şeful de post din comună la locul incidentului, a discutat cu victima, iar aceasta din urmă i-a relatat că a fost lovită de inculpat, că a găsit-o pe victimă în apropierea porţii locuinţei inculpatului, unde se afla aceasta din urmă şi soţia sa (f. 108 d.u.p.).

La fel a arătat şi martorul D.G.că şeful de post i-a spus că merge până la locuinţa inculpatului, întrucât acesta a lovit pe victimă şi că a fost de faţă când martorul P.V. i-a spus şefului de post că inculpatul l-a lovit pe victimă şi împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că inculpatul a lovit victima cu un par (bâtă) în momentul în care a trecut pe lângă locuinţa inculpatului, că martorul a încercat să intervină între cei doi, însă inculpatul l-a lovit şi pe acesta (f. 109 dosar fond).

Martora Ş.A. fiica victimei a arătat că tatăl său i-a precizat că a fost lovit de inculpat (f. 138 dosar fond).

Din declaraţia martorului P.V. care a discutat a doua zi după incident cu martorul P.V. a rezultat că inculpatul l-a lovit pe victimă (f. 176 dosar fond).

Martora P.I. a arătat că a doua zi după incident a discutat cu victima, care i-a precizat că a fost lovită de inculpat în timp ce trecea împreună cu martorul P.V. pe lângă locuinţa inculpatului (f. 178 dosar fond).

Potrivit declaraţiei martorei N.D. care la fel a discutat cu victima după incident, inculpatul l-a lovit pe victimă cu o bâtă metalică peste cap şi una din mâini care i-a fost fracturată în timp ce trecea împreună cu martorul P.V. prin apropierea locuinţei inculpatului (f. 179 dosar fond).

Inculpatul audiat în apel şi-a menţinut poziţia de nerecunoaştere a comiterii faptei şi a precizat că în noaptea de 1/2 iunie 2008 în jurul orelor 2,00 ar fi intrat în curtea locuinţei sale victima însoţită de martorul P.V. care au provocat scandal, iar împreună cu soţia sa i-a condus până la poartă şi că victima l-ar fi ameninţat cu moartea, însă nu ştie ce s-a întâmplat ulterior, întrucât a plecat să se culce.

Având în vedere că din declaraţia victimei dată în faza de urmărire penală, declaraţiile martorului P.V. (martor ocular) date, atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanţa de fond, precum şi din declaraţiile martorilor H.I., D.G., Ş.A., P.V., P.I. şi N.D. a rezultat cu certitudine vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul formulat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 560 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost respins, ca nefondat.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 16 iunie 2008 şi până în prezent.

Potrivit art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 50 lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu care a fost suportat din F.M.J.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul urmează a plăti părţii civile I.D. suma de 73,4 lei cheltuieli judiciare reprezentând cheltuielile de transport ale părţii civile prezentă la instanţă pe ruta Sighetu Marmaţiei - Cluj-Napoca şi retur din data de 21 ianuarie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul G.V., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 18 martie 2010, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii arestării preventive a inculpatului G.V., fiind consemnate concluziile părţilor, precum şi poziţia inculpatului, din ultimul cuvânt, după care, în baza art. 300² cu referire la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului G.V., pe care a menţinut-o, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la filele 18-19 dosarul Înaltei Curţi.

În considerentele încheierii de şedinţă, instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa penală nr. 560 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 557/2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, definitivă prin Decizia penală nr. 379/2004 a Curţii de Apel Cluj, urmând, ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16 iunie 2008 la zi.

Mandatul de arestare preventivă a fost emis în temeiul art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen.

S-a reţinut că, în noaptea de 1/2 iunie 2008 inculpatul a aplicat mai multe lovituri în cap, părţii vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.

Sentinţa anterior arătată a fost apelată de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 11/ A din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins apelul declarat de inculpat.Totodată a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Decizia Curţii de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de către recurentul inculpat G.V.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că acesta a comis faptele pentru care a fost condamnat.

Potrivit art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecăţii, inclusiv în căile de atac, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160^b alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. d) C. proc. pen. şi ambele condiţii ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracţiunii menţionate.

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, astfel că, în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

S-a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului G.V., pe care a menţinut-o.

La dosarul cauzei a fost depus, după ce în prealabil a fost înregistrat prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8271 la 9 martie 2010 a unui memoriu formulat de intimata parte civilă I.D. în care a solicitat respingerea recursului, aflat la fila 26 dosarul Înaltei Curţi.

De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil, a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 10874 la 31 martie 2010, o cerere formulată de avocatul desemnat din oficiu pentru lăsarea cauzei la sfârşitul dosarelor cu inculpaţi, aflaţi în stare de arest, deoarece la ora 8,30 se va afla la Tribunalul Bucureşti, secţia a-IV-a civilă unde va amâna un dosar şi crede că la ora 9,30-10,00 va fi prezentă la această instanţă, cerere aflată la fila 31 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, apărătorului recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate şi în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului, învederând că singura proba este depoziţia unui martor care se afla în stare de ebrietate, P.V., suferind de afecţiuni psihice. În acest sens, a arătat că din 14 martori, doar unul îl incriminează, restul fiind depoziţii indirecte. Totodată se trece cu uşurinţă peste mobilul săvârşirii faptei, reţinându-se că ar fi existat un conflict mai vechi cu partea vătămată, însă aceasta a fost condamnată definitiv pentru faptele comise asupra inculpatului şi nu există vreo dovadă că între agresiune şi acel eveniment ar fi o legătură de cauzalitate. A mai menţionat că în raportul medico-legal s-a concluzionat că fractura oaselor s-a putut produce prin cădere, astfel că nu poate fi imputată inculpatului. De asemenea, în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a refuzat testul poligraf, deşi există o adresă a unui specialist, în sensul că inculpatul este inapt din cauza maladiilor de care suferă.

Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de inculpat, declaraţia martorului pusă în discuţie contradictorie de către Înalta Curte, poziţiile apărătorului, ale reprezentantului parchetului în replică, precum şi ultimul cuvânt al recurentului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului G.V. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv aceea de tentativă al omor calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului G.V., care în noaptea de 1/2 iunie 2008, într-un loc public a aplicat cu o ţeavă metalică mai multe lovituri cu mare intensitate asupra capului şi antebraţului părţii vătămate G.I., cauzându-i acestuia leziuni traumatice care necesitau pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, faptă comisă în termenul de încercare al unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, la care a fost condamnat anterior inculpatul, prin sentinţa penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei rămasă definitivă la data de 3 iunie 2004 prin Decizia penală nr. 379/2004 a Curţii de Apel Cluj, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.

Din examinarea cauzei rezultă că instanţa de apel a apreciat conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport cu criticile formulate de apelantul inculpat, constatând că aspectele invocate de apărare nu se susţin.

Astfel, prima instanţă de control judiciar a înlăturat motivat apărările apelantului inculpat, printr-o examinare concretă a declaraţiilor martorului P.V. date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, valorificând aspectele percepute nemijlocit de către acesta cu privire la contribuţia inculpatului în comiterea faptei asupra părţii vătămate, respectiv a modului în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, locul unde s-a desfăşurat agresiunea.

Totodată, curtea de apel a valorificat coroborat forţa probantă a declaraţiilor martorului ocular P.V., cu celelalte aspecte percepute de alţi martori consemnate în declaraţiile acestora şi anume H.I., D.G., Ş.A., P.V., P.I., N.D., constatând la rândul său, ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului G.V. în comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, aşa încât poziţia de nerecunoaştere a faptei pe care a inculpatul a menţinut-o cu ocazia audierii sale şi de către instanţa de apel, a fost infirmată de materialul probator administrat şi judicios analizat în cauză.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra ansamblului mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, a judecăţii, în primă instanţă, cât şi în apel, a constatat că apărările formulate în recurs de către recurentul inculpat G.V. sunt infirmate de conţinutul materialului probator administrat, prin care s-a dovedit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.

Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate G.I. (filele 35 dosarul parchetului şi respectiv 72 dosarul tribunalului) cu declaraţiile martorilor P.V. (filele 8-9; 18-19 şi 53 verso dosarul parchetului şi 73 dosarul tribunalului), H.V. (fila 20 dosarul parchetului şi fila 108 dosarul tribunalului), D.G. (fila 10; 21 dosarul parchetului şi fila 109 dosarul tribunalului), P.G. (fila 51-52 dosarul parchetului şi), S.A. (filele 11; 54-55 dosarul parchetului şi fila 138 dosarul tribunalului), P.V. (filele 56-57 dosarul parchetului şi fila 177 dosarul tribunalului), P.I.A. (filele 60-61 dosarul parchetului şi fila 178 dosarul tribunalului), N.D. (filele 62-63 dosarul parchetului şi fila 179 dosarul tribunalului), I.V. (filele 64-65 dosarul parchetului şi fila 90 dosarul tribunalului), P.I. (filele 22 dosarul parchetului şi fila 74 dosarul tribunalului), D.G. (fila 75 dosarul tribunalului) cu procesul-verbal de confruntare între inculpatul G.V. şi martorul P.V. (fila 76 dosarul parchetului), procesu-verbal de confruntare între martorul P.V. şi martora G.I. (fila 35 dosarul parchetului), constatările preliminare ale Serviciului Medico-Legal al Judeţului Maramureş (fila 7 dosarul parchetului), certificatul medico-legal din 16 iunie 2008 (fila 81 dosarul parchetului ), cu raportul de expertiză medico-legală cu nr. 584 din 19 iunie 2008 efectuat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare, Maramureş, în care se concluzionează că numitul G.I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile au pus în primejdie viaţa susnumitului, leziunile pot data din noaptea de 1/2 iunie 2008, stabilirea unui eventual grad de invaliditate sau infirmitate permanentă se va stabili după reexaminarea susnumitului la 6 luni de la data prezentei (filele 97-98 dosarul parchetului), cu completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. 584/2008 cu nr. 937 din 11 noiembrie 2008 ce concluzionează că numitul G.I. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, susnumitul prezintă o invaliditate permanentă de 100 % şi infirmitate definitivă, capacitatea de muncă a susnumitului este pierdută, atât prin invaliditate şi infirmitate, cât şi prin vârstă, leziunile descrise la nivelul epicranian (plăgile), precum şi leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu un corp contondente dur, echimozele de la nivelul toracelui, umărului şi scapular stâng, precum şi cele de la nivelul gambei drepte s-au putut produce prin lovire cu sau de corp contondent dur, în condiţiile stabilite de anchetă, fractura ambelor oase ale antebraţului stg. s-a putut produce prin cădere (filele 139-141 dosarul parchetului), cu raportul de constatare medico-legală (autopsia) numitului G.I., decesul părţii vătămate survenind ulterior în condiţiile constatate medico-legal (filele 8-17 vol. II dosarul tribunalului), cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 5-6 dosarul parchetului), planşele foto aferente (filele 92-95 dosarul parchetului), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului cu nr. 161 din 13 iunie 2008 efectuat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Maramureş, Cabinet Medico-Legal Sighetu Marmaţiei, ce concluzionează dg. tulburare de personalitate instabilă-emoţional. Tip impulsiv. Numitul G.V. are capacitate psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale. A avut discernământ la momentul comiterii faptelor şi îl are şi în prezent (filele 38-40 dosarul parchetului) au fost infirmate apărările inculpatului G.V. din declaraţiile date (filele 30-31 dosarul parchetului; fila 39 dosarul tribunalului şi fila 32 dosarul curţii de apel) şi de asemenea înlăturate aspectele relatate de martorii I.V. şi D.G.

Astfel, în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la data de 23 septembrie 2008, martorul P.V. a arătat că „Îmi menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. După ce inculpatul a consumat cu mine 2 pahare de ţuică, ne-am întâlnit cu partea civilă în jurul orelor 24,00 iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri acesteia cu o bâtă. Nu ştiu dacă între inculpat şi partea civilă au existat neînţelegeri sau mai exact nu cunosc natura acestora. I-am cerut inculpatului să nu o mai lovească pe partea civilă dar acesta mi-a răspuns că ar trebui să plec acasă, lucru pe care l-am şi făcut. Când am plecat, inculpatul continua să o lovească pe partea civilă. Locul unde a avut loc incidentul relatat anterior este situat în localitatea Onceşti, pe marginea şoselei, în faţa curţii locuinţei inculpatului. Inculpatul a lovit-o pe partea civilă fără vreun preaviz, fără să îi spună ceva înainte. Era iluminată zona dar nu am putut să îmi dau seama foarte bine ce zone ale părţii corpului părţii civile au fost agresate de inculpat, dacă bine reţin, era vorba de spatele acestuia. Când am plecat, partea civilă era în picioare. Acesta i-a cerut inculpatului să nu îl mai lovească. Incidentul a avut loc aproape de un podeţ. Este vorba de cel peste care se intră în curtea inculpatului. Inculpatul a ieşit din curtea locuinţei sale şi, când a văzut-o pe partea civilă, a reacţionat în modul descris mai sus. Am văzut-o pe soţia inculpatului ieşind din curte însă nu ştiu cât a stat acolo, deoarece imediat inculpatul mi-a cerut să plec. Am crezut că soţia inculpatului va interveni în sensul că îi va despărţi pe cei doi. Nu am intrat împreună cu partea civilă în curtea locuinţei inculpatului. Este adevărat că în cursul acelei zile, în jurul orelor 16,00, la invitaţia fiului inculpatului, am intrat în locuinţa acestuia. Nu am cunoştinţă despre vreo ceartă între mine şi inculpat sau fiul acestuia. Acesta din urmă m-a invitat de prieten în locuinţa sa şi m-a servit cu o bere. Nu am intrat în curtea locuinţei inculpatului nici eu şi nici partea civilă. Incidentul a avut loc dincolo de asfalt, în apropierea podeţului de intrare în curtea locuinţei inculpatului. Eu nu am văzut unde a căzut partea civilă. Eu am auzit că inculpatul şi partea civilă s-ar mai fi bătut pe izlaz, la ori, dar nu ştiu de ce…Tot cu ocazia discuţiei pe care am avut-o a doua zi dimineaţa cu fiul inculpatului, acesta mi-a cerut că îmi retrag declaraţia. Revin şi arăt că fiul inculpatului mi-a cerut să nu spun că inculpatul ar fi lovit-i pe partea civilă cu securea şi nu să nu declar nimic aşa cum am mai declarat anterior."

Martorul H.I. în declaraţia dată în primă instanţă la 21 octombrie 2008 a precizat că „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. La solicitarea şefului de post, l-am transportat pe acesta la locul incidentului unde am găsit-o pe partea civilă căzută în şanţ, i-am îndreptat acestuia capul, pentru că şeful de post mi-a cerut că nu îl mişc pentru a nu se întâmpla ceva mai grav. Am întrebat-o pe partea civilă cine a bătut-o şi răspunsul a fost că este vorba despre N. Partea civilă avea sânge pe cap, pe una dintre mâini. Nu este real că aş fi aflat de la P.V. că în noaptea cu pricina a fost cu partea vătămată, probabil am auzit din sat de la cineva. Nu mai reţin ora, era în jur de ora 1,00 sau 2,00, în noaptea de după alegeri, respectiv 1-2 iunie 2008. Precizeze că în acea noapte, la locul incidentului nu l-am văzut pe inculpat sau pe soţia acestuia iar şanţul unde am găsit-o pe partea civilă era în apropiere de poarta de intrare în curtea locuinţei inculpatului. Am fost însoţit doar de şeful de post, fără să fie acolo şi alte persoane. Şeful de post a sunat la ambulanţă, a sunat la criminalistică şi, până la venirea acestora din urmă, m-a rugat să stau cu el în maşină. Ambulanţa a venit după aproximativ 15 minute, însă cei de la criminalistică au venit mai târziu. Am plecat deodată cu ceilalţi, pe şeful de post l-am lăsat la cămin, unde se desfăşurau alegerile, loc unde am rămas şi eu."

Martorul D.G. în declaraţia dată în primă instanţă la 21 octombrie 2008 a menţionat că „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. În noaptea alegerilor, a venit şeful de post la mine, în jurul orei 1,30-2,00 (nu îmi amintesc exact) să îmi spună să mergem până pe deal.

După ce am intrat în maşină, şeful de post mi-a spus că mergem până la P.V. pentru că G.V. (N.) l-a bătut pe G.I. (T.)…Pe P.V. l-a trezit şeful de post şi l-a întrebarea ce i-a fost adresată de acesta din urmă, adică de şeful de post, vis-a-vis de persoana care ar fi lovit-o pe partea civilă, răspunsul a fost că N. Nu ştiu de ce a dat acest răspuns…P.V. i-a povestit şefului de post că a văzut momentul în care la podeţul curţii inculpatului, acesta a lovit-o pe partea civilă cu o bâtă sau cu un par, nu mai reţin exact. Nu ştiu dacă martorul a încercat să intervină. Corespunde realităţii şi fragmentul din declaraţie în care relatez faptul că martorul a încercat să intervină între cei doi însă inculpatul i-a aplicat şi lui lovituri…".

Martora Ş.A. în declaraţia dată în primă instanţă la 18 noiembrie 2008 a precizat că „Îmi menţin declaraţia din faza de urmărire penală. Am fost anunţată de către o mătuşă de a mea, cumnată de a tatălui meu, pe nume M.M., în jurul orei 1,30, că tatăl meu ar fi fost lovit de către N. şi că este „mai mort." Când am ajuns, partea civilă era deja în salvare, oprită în dreptul casei inculpatului. Partea civilă era lovită la cap, nu a vorbit cu mine; tot atunci i-au pansat o mână, după care l-au dus la Sighet unde a rămas a doua zi iar apoi a fost transportată la spitalul din Baia Mare, unde a rămas internată timp de 2 săptămâni. Din spusele tatălui meu am aflat după vreo 2 săptămâni că în acea noapte a fost însoţit de P.V. zis P. Şi din spusele tatălui meu am aflat că cel care l-a lovit a fost inculpatul G.V. Timp de 2 luni după externare partea civilă s-a aflat în îngrijirea mea. Între partea civilă şi inculpat au existat neînţelegeri vechi legate de păscutul oilor. Cu privire la motivul care a stat la baza conflictului dintre cei doi din acea noapte precizez că nu îl cunosc, din spusele părţii civile am aflat că inculpatul a ieşit din curte şi l-a lovit fără să spună de ce anume. Din spusele tatălui meu am înţeles că inculpatul i-a rupt-o. Mâna dreaptă îi este paralizată, la fel piciorul drept. După externarea tatălui meu, aşa cum am menţionat mai sus, eu am avut grijă de acesta timp de 2 luni după care se află în îngrijirea continuă a surorii mele."

Martorul P.V. în declaraţia dată, în primă instanţă la 16 decembrie 2008 a arătat că „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. În duminica alegerilor, probabil în jurul orelor 24,00, stăteam pe un scaun în faţa clădirii primăriei şi lângă mine s-au aşezat P.G. şi P.V. P.V. era sub influenţa băuturilor alcoolice. La un moment dat, P.V. s-a ridicat de pe scaun, a plecat către G. şi au plecat înspre bufetul M., situat aproape de locuinţa inculpatului. Eu altceva nu am văzut. A doua zi, luni dimineaţa, m-am întâlnit cu P.V. care m-a întrebat dacă ştiu ce s-a întâmplat, care era lovit u pic la nas şi care mi-a spus că T. (G.I.) s-ar fi bătut cu N., fără însă să cunosc motivul. Nu l-am întrebat pe P. de unde provenea rana şi nici nu mi-a spus el, dar cu certitudine precizez că era beat când a plecat dinspre noi. Din spusele martorului P. am înţeles că incidentul a avut loc acolo, la N., la barul M., dar nu mi-a spus care a fost modalitatea sau mijloacele folosite în bătaie…".

Martora P.I.A., în declaraţia dată, în primă instanţă la 16 decembrie 2008 a menţionat că „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. Eu nu am participat la incidentul care a avut loc între părţi, am aflat doar a doua zi că unchiul meu, partea civilă din cauză, ar fi fost bătut de N. Împreună cu părinţii mei ne-am dus a doua zi după incident la spital în Sighet, unde, la secţia chirurgie, l-am găsit pe G.I. care ne-a declarat că a fost bătut de N. în timp ce se afla cu martorul P. Acest lucru ar fi avut loc în noapte de după alegeri. Acelaşi lucru l-a susţinut şi când l-am vizitat la spitalul din Baia Mare. Eu ştiu că cei doi s-ar mai fi bătut, ei au fost mai mult duşmani decât prieteni şi asta din cauza oilor. G. ne-a spus că incidentul a avut loc în drum la N., fără să ne spună în mod exact locul. Nu am întrebat-o pe partea vătămată cu ce ar fi fost lovită dar lumea din sat vorbeşte că ar fi fost vorba de o bâtă. Nu cunosc exact motivul pentru care N. ar fi lovit-o pe partea vătămată…".

Martora N.D. în declaraţia dată, în primă instanţă la data de 16 decembrie 2008 a precizat că „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală. În data de 1/2 iunie 2008 partea civilă, care îmi este frate, ar fi fost bătută de inculpat în timp ce se întorcea de la un bar situat la aproximativ 30 metri de casa inculpatului, împreună cu martorul P.V. Tot din spusele părţii civile am înţeles că inculpatul l-ar fi lovit cu o rangă metalică în cap şi nu mai ştie nimic despre ce s-a întâmplat ulterior. Mâna i-a fost ruptă şi 6 săptămâni i-a fost în ghips. Discuţia relatată anterior a avut loc între mine şi partea civilă la Baia Mare, unde a ajuns ca urmare a stării de comă constatate la Sighet. Acum partea civilă este paralizată total. De la momentul discuţiei de mai sus, partea civilă a mers tot spre rău nu înspre bine. Acum vreo 4 ani cei doi s-au certat tot de la oi. La trei zile după incident am avut discuţia cu partea civilă la Spitalul judeţean din Baia Mare. La Sighet nu am putut discuta cu partea civilă, chiar atunci l-au pus pe targă, am discutat doar la Baia Mare, dar alţi membri ai familiei au putut discuta cu partea civilă la Sighet, cărora le-a spus ce s-a întâmplat. De fiecare dată, adică şi la Sighet şi la Baia Mare am fost însoţită de fiica mea şi ambele am vorbit cu partea civilă."

Înalta Curte consideră că mijloacele de probă la care a făcut mai sus referire, al căror conţinut a fost evidenţiat mai sus au forţă probantă, aceasta nefiind afectată în vreun mod, faţă de împrejurarea că un martor a perceput nemijlocit împrejurările şi în mod constant şi-a menţinut poziţia cu privire modul în care inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, iar ceilalţi au cunoscut modul în care inculpatul a acţionat, unii dintre ei chiar de la partea civilă.

Astfel, declaraţiile martorilor se coroborează cu celelalte probe, de asemenea indicate, în mod expres, dovedind, în mod efectiv, contribuţia inculpatului G.V. la săvârşirea infracţiunii asupra părţii vătămate G.I., respectiv faptul că acesta i-a aplicat cu obiectul vulnerant precizat, mai multe lovituri cu mare intensitate asupra capului şi antebraţului acesteia, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.

Înalta Curte constată că între percepţia materialului probator administrat în cauză de către instanţe şi soluţiile pronunţate de acestea nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la condamnarea inculpatului.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de către recurentul inculpat, prin apărător, nu sunt fondate.

Totodată, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.V. împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 iunie 2008 la 1 aprilie 2010.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 18 martie 2010, de către doamna avocat R.K., cu împuternicirea avocaţială emisă la 02 martie 2010, (fila 12 Dosarul nr. 3347/100/2008 al Înaltei Curţi ), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între M.J. şi U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.V. împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 iunie 2008 la 1 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1138/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 4266/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Penal