ICCJ. Decizia nr. 173/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 173/2010

Dosar nr. 7000/30/2007

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 71/PI din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 7000/30/2007 în baza art. 139⁶ alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.R., fiul lui A.l. şi M.I., născut la data de 17 mai 1976, în Bocşa, jud. Caras Severin, domiciliat în Caransebeş, jud. Caras - Severin, cu reşedinţa în Timişoara, jud. Timiş, cetăţenie română, studii medii, ocupaţie-administrator, fără antecedente penale, la o pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare,pentru săvârşirea infracţiunii de oferire in scop comercial, de mărfuri pirat.

În baza art. 139⁹din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsa de : 8(opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.

În baza art. 140 lit. a), c) din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsa de: 200(două sute) lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiuni de reproducere şi comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen . a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare şi 200(două sute) lei amendă penală. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen. în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit termenul de încercare cu durata de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pe durata suspendării executării pedepsei executarea pedepselor accesorii.

A atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83, şi 63¹ C. pen.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a unui nr. de 6 compact discuri pe care sunt stocate programe pt. calculator, dar pentru care nu este necesară autorizarea titularilor de drepturi de autor, conform pct. A .2 din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 5540 din 12 februarie 2007 şi care în prezent se află la I.P.J. Timiş – S.I.F. sau O.R.D.A. Bucureşti.

În baza art. 118 lit. c) C. proc. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a celor 49 CD-uri pirat şi 5 hardiscuri, aflate in custodia I.P.J. Timiş – S.I.F. şi a dispus trimiterea acestora la O.R.D.A Bucureşti, în vederea distrugerii lor.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. si art. 998,1000 alin. (3) C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL la plata sumei de 12.688 DOLAR SUA, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila M.C., sau echivalentul în lei la data plăţii.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. şi art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL la plata sumei de 2.435 euro, sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila U.P.F. din România.

În baza art. 346 C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă E.A.I. ca nedovedită.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş cu nr. 946/P/2006, din data de 24 septembrie 2007, înregistrat la această instanţă sub nr. Dosar 7000/30/2007, la data de 28 septembrie 2007, inculpatul B.A.R., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de realizarea în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deţinerea, distribuirea de mărfuri pirat şi deţinerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în reţea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe şi comunicarea publică a acestora, prevăzute şi pedepsite de art. 139⁶ alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 139⁹ şi art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată şi completată, Legea 285/2004, OUG 123/2005 şi Legea 329/2006.

În fapt, s-a reţinut că la data de 21 noiembrie 2006, ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Timiş – S.I.F., au efectuat verificări cu privire la modul de respectare a prevederilor legale din domeniul drepturilor de autor şi drepturilor conexe la SC D.C. SRL situat în Timişoara.

S-a reţinut că SC D.C. SRL este înmatriculat la registrul comerţului sub nr. J.35/2258/2004, având ca obiect principal de activitate vânzarea de componente I.T., asociaţi şi administratori fiind inculpatul B.A.R. şi soţia acestuia B.R.M.

Societatea este administrată în mod exclusiv de B.A.R., celălalt asociat având funcţia de contabil şi nu se ocupă cu administrarea societăţii în relaţiile cu clienţii.

În cursul anului 2006, inculpatul B.A.R. a intenţionat să deschidă un nou punct de lucru în Timişoara, unde pentru o anumită perioadă a funcţionat un magazin al acestei societăţi dar care fără să fie declarat ca punct de lucru al societăţii la Registrul Comerţului, în timpul controlului, în magazin a fost identificat martorul B.C., care intenţiona să achiziţioneze un sistem de calcul de la SC D.C. SRL.

Organele de poliţie au verificat unitatea care urma să fie achiziţionată de către cumpărător şi au constatat că pe aceasta sunt instalate programele M.W. X.P. P. şi M.O. 2003, pentru care reprezentantul societăţii nu a putut prezenta licenţe şi documentele legale de provenienţă a programelor. În magazin au mai fost identificate un număr de 3 calculatoare în stare de funcţionare aparţinând societăţii şi utilizate pentru activitatea curentă a acesteia. Pe fiecare au fost identificate programele M.W. X.P. P. şi M.O. 2003 precum şi alte programe, după care s-au realizat capturi de imagini de pe fiecare calculator în parte. Au mai fost identificate în magazin un nr. de 43 de discuri optice având caracteristicile unor produse pirat pe care erau inscripţionate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazin au fost descoperite într-o plasă încă 12 asemenea discuri. Reprezentantul societăţii a declarat că cele 43 de discuri sunt ale societăţii şi utilizate de către aceasta, iar 12 sunt proprietatea angajatului M.O. În vederea continuării cercetărilor au fost ridicate hard-discurile de pe cele 3 calculatoare un nr. de 5 cu seriile şi numerele menţionate în procesul-verbal, cele 55 de discuri optice menţionate anterior, capturi de imagini de pe cele 3 calculatoare şi o factură proformă fără număr din 20 noiembrie 2006. Pe această factură exista la antet ambele adrese unde existau magazine ale SC D.C. SRL, iar în cuprinsul facturii erau înscrise componentele sistemului de calcul pe care martorul B.C. intenţiona să le achiziţioneze şi exista inclusiv menţiunea W. ce denota că pe respectivul sistem urma a fi instalat acest sistem de operare. Cele 5 hard-discuri şi 55 de discuri optice au fost trimise la O.R.D.A. Bucureşti în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice care să stabilească denumirile programelor pentru calculator stocate pe cele 5 harduri, denumirile programelor inscripţionate pe cele 55 de CD-uri, dacă pe unităţile de memorie se aflau stocate şi alte opere video sau muzicale şi dacă programele stocate pe cele 5 hard-uri au fost instalate de pe CD-urile identificate.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5540 din 12 februarie 2007, efectuat de către O.R.D.A. Bucureşti asupra celor 5 hard-discuri şi cele 55 buc. CD-uri a rezultat existenţa mai multor fişiere cu informaţii programe pe calculator reproduse în acestea. Pe hard-discuri erau stocate fişiere cu extensia „mp3" ce conţineau opere muzicale şi fişiere cu extensia „avi" şi „mpg" ce conţineau opere audiovizuale (filme şi videoclipuri).

Din cele 55 CD-uri, 49 erau produse piratate şi 6 CD-uri conţineau programe pentru calculator pentru care nu era necesară autorizarea titularilor de drepturi de autor având regim de utilizare „freeware" şi „Shareware".

Împotriva administratorului SC D.C. SRL – B.A.R., au formulat plângere penală M.C. prin reprezentantul său legal în România - Cabinetul de Avocatură P.M.D. care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.213 DOLAR SUA, respectiv (13.119+13.071) lei şi U.P.F. din România care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.435 euro, respectiv 7.835,83 lei, iar C.E.A.I. prin Cabinetul de Avocatură B.A. cu suma de 716,16 Euro, respectiv 2.421 lei.

Valoarea totală a prejudiciului a fost de 10.213 DOLAR SUA, 2.851,16 euro, respectiv 34.025,83 lei şi nu a fost recuperat.

S-au făcut cercetări la societăţile SC C.S. SRL, SC T.D.L. SRL, SC E.T. SRL şi SC E. SRL care au cumpărat calculatoare de la SC D.C. SRL unde s-a constatat că pe sistemele de calcul achiziţionate erau instalate programe fără licenţă.

S-a reţinut că în declaraţia dată în ziua de 22 mai 2007, inculpatul B.A.R. a declarat că este administratorul societăţii că pe cele 3 calculatoare ce aparţin societăţii, el a instalat programele fără licenţă, că cele 43 discuri optice îi aparţin şi le-a cumpărat de la anumite persoane pe care nu le cunoaşte. Ulterior şi-a modificat declaraţia în sensul că nu ştia ce conţin CD-urile găsite la firmă şi erau folosite pentru uz intern de către angajaţi, că nu a instalat programele pe calculator şi că acel calculator pregătit de vânzare către B.C. nu a plecat din magazin şi că două din cele 4 hard-discuri ridicate de la magazinul societăţii aparţin unor clienţi însă datele furnizate nu au fost suficiente pentru identificarea şi ascultarea acestora.

Prin rezoluţiile din 18 mai 2007 şi 12 septembrie 2007, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului B.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate mai sus.

S-a reţinut că inculpatul B.A.R., nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor şi-a schimbat declaraţia dată iniţial, precizând că nu recunoaşte în totalitate faptele pentru care este cercetat.

În drept, faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deţinerea, distribuirea de mărfuri pirat şi deţinerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în reţea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe şi comunicarea publică a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 139⁶ alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 139⁹ şi art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată şi completată, Legea 285/2004, OUG 123/2005 şi Legea 329/2006, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declaraţiile inculpatului (fila 36 dos),declaraţia martorilor P.Ş. (fila 52 dos), P.A. (fila 53 dos), S.D. (fila 54 dos), B.C. (fila 55 dos), M.O. (fila 178 dos) care au fost coroborate cu procesele verbale (f. 9,10.32 dos. up), capturi de imagine (f. 14-30 dos. up), factura proformă (f. 31 dos. up), facturi fiscale(f 34-36 dos up) jurnal cumpărături (f 34-41 dos up) proces verbal şi acte de la SC T.D.L. (f. 42-48 dos up),proces verbal şi acte de la SC E. (f. 52-71 dosar up), proces verbal şi acte de la SC E. SRL (file 52-71 dos up), adrese şi răspuns O.R.D.A. (f 87-97 dos up) adrese şi răspuns U.P.F.R. (f. 119-123 dos up) instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Organele de poliţie au verificat unitatea care urma să fie achiziţionată de către cumpărător şi au constatat că pe aceasta erau instalate programele M.W. X.P. P. şi M.O. 2003, pentru care reprezentantul societăţii nu a putut prezenta licenţe şi documentele legale de provenienţă a programelor. În magazin au mai fost identificate un nr. de 3 calculatoare în stare de funcţionare aparţinând societăţii şi utilizate pentru activitatea curentă a acesteia. Pe fiecare au fost identificate programele M.W. X.P. P. şi M.O. 2003 precum şi alte programe, după care s-au realizat capturi de imagini de pe fiecare calculator în parte. Au mai fost identificate în magazin un nr. de 43 de discuri optice având caracteristicile unor produse pirat pe care erau inscripţionate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazin au fost descoperite într-o plasă încă 12 asemenea discuri. Reprezentantul societăţii a declarat că cele 43 de discuri sunt ale societăţii şi utilizate de către aceasta, iar 12 sunt proprietatea angajatului M.O. In vederea continuării cercetărilor au fost ridicate hard-discurile de pe cele 3 calculatoare un nr. de 5 cu seriile şi numerele menţionate în procesul-verbal, cele 55 de discuri optice menţionate anterior, capturi de imagini de pe cele 3 calculatoare şi o factură proformă fără număr din 20 noiembrie 2006. Pe această factură exista la antet ambele adrese unde existau magazine ale SC D.C. SRL, iar în cuprinsul facturii erau înscrise componentele sistemului de calcul pe care martorul B.C. intenţiona să le achiziţioneze şi exista inclusiv menţiunea W. ce denota că pe respectivul sistem urma a fi instalat acest sistem de operare. Cele 5 hard-discuri şi 55 de discuri optice au fost trimise la O.R.D.A. Bucureşti în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice care să stabilească denumirile programelor pentru calculator stocate pe cele 5 harduri, denumirile programelor inscripţionate pe cele 55 de CD-uri, dacă pe unităţile de memorie se aflau stocate şi alte opere video sau muzicale şi dacă programele stocate pe cele 5 hard-uri au fost instalate de pe CD-urile identificate.

Împotriva administratorului SC D.C. SRL – B.A.R., au formulat plângere penală M.C. prin reprezentantul său legal în România - Cabinetul de Avocatură P.M.D. care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.213 DOLAR SUA, respectiv (13.119+13.071) lei ulterior precizată la 12.688 DOLAR SUA (fila 125 dos) şi U.P.F. din România care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.435 euro, respectiv 7.835,83 lei, iar C.E.A.I. prin Cabinetul de Avocatură B.A. cu suma de 716,16 euro, respectiv 2.421 lei.

Valoarea totală a prejudiciului a fost de 10.213 DOLAR SUA, 2.851,16 euro, respectiv 34.025,83 lei, iar până în prezent prejudiciul nu a fost recuperat.

În declaraţia dată în ziua de 22 mai 2007 în cursul urmării penale inculpatul B.A.R. a declarat că este administratorul societăţii că pe cele 3 calculatoare ce aparţin societăţii el a instalat programele fără licenţă,şi că cele 43 discuri optice îi aparţin şi le-a cumpărat de la anumite persoane pe care nu le cunoaşte. Ulterior şi-a modificat declaraţia în sensul că nu ştia ce conţin CD-urile găsite la firmă şi erau folosite pentru uz intern de către angajaţi, că nu a instalat programele pe calculator şi că acel calculator pregătit de vânzare către B.C. nu a plecat din magazin şi că două din cele 4 hard-discuri ridicate de la magazinul societăţii aparţin unor clienţi însă datele furnizate nu au fost suficiente pentru identificarea şi ascultarea acestora.

În cursul judecăţii inculpatul şi-a schimbat declaraţia dată în sensul că a arătat că nu mai recunoaşte săvârşirea faptelor.

În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa având în vedere si declaraţiile martorilor, din ambele faze ale procesului penal, declaraţii care s-au coroborat cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5540 din 12 februarie 2007, efectuat de către O.R.D.A. Bucureşti (filele 19-41 dosar up) instanţa a reţinut starea de fapt şi de drept descrisă prin actul de sesizare al instanţei în latura penala a cauzei şi în raport cu actele prezentate in susţinerea laturii civile, a fost de asemenea însuşită de instanţă .

Instanţa nu a putut reţine apărarea formulată de către inculpat, deoarece în cauză a rezultat din înscrisuri (proces verbal de constatare şi raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 5540 din 12 februarie 2007 efectuat de O.R.D.A. Bucureşti ) fără echivoc faptele inculpatului, înscrisuri care au fost coroborate complementar cu declaraţii de martori.

Faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deţinerea, distribuirea de mărfuri pirat şi deţinerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în reţea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe şi comunicarea publică a acestora aşa cum au fost ele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 1399 şi art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată şi completată, Legea 285/2004, OUG 123/2005 şi Legea 329/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen, şi constituind infracţiuni, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persona inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale sens în care a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la 76 alin. (1) C. pen. în raport cu cuantumul legal al pedepsei pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, pericolul social al faptelor determinat de modalitate a concretă de săvârşire.

Cu privire la aplicarea prev. art. 81-83 C. pen. privind suspendarea condiţionata a executării pedepsei, instanţa a avut convingerea ca în raport cu persoana inculpatului şi natura infracţiunilor săvârşite de acesta, scopul sancţionator si educativ al pedepsei penale, se poate realiza şi fără privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul B.A.R. şi partea responsabilă SC D.C. SRL Timişoara.

Inculpatul, prin motivele de ape! a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie constând în greşita condamnare a sa, întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia sa.

Partea responsabilă civilmente nu a motivat apelul.

Ambele apeluri au fost considerate nefondate şi respinse ca atare. Instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele: Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, iar din probele administrate în cauză a rezultat vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au formulat recurs inculpatul şi partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL. Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, şi susţinute oral de apărătorul ales al recurenţilor, s-a solicitat admiterea recursurilor şi, rejudecând pe fond, să se dispună achitarea inculpatului B.A.R., în baza art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmând ca, totodată, să se respingă toate pretenţiile şi despăgubirile civile formulate de către părţile civile împotriva inculpatului si a părţii responsabile civilmente SC D.C. SRL, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului B.A.R. la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139⁶ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si (3) din Legea 8/1996, respectiv lit. a, realizarea în scopul distribuirii, fără a se urmări un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod de mărfuri pirat, deşi din întreg cuprinsul dosarului nu exista nici o proba in acest sens, susţinând că în apartament, a fost identificat un număr de 43 de discuri optice conţinând programe de calculator, aceste discuri fiind deţinute şi nu realizate în vederea distribuirii de către inculpat. Alin. (2) si (3) ale aceluiaşi articol se refera la deţinerea în scopul comunicării la sediul sau punctul de lucru al persoanei juridice de mărfuri pirat. Ori daca la dosarul cauzei nu exista nici o dovadă în sensul ca apartament ar avea calitatea de sediu sau punct de lucru al unei societăţi comerciale, atunci infracţiunii îi lipseşte unul dintre elementele constitutive de natura a o califica drept infracţiune, în consecinţa se impune în mod imperativ aplicarea art. 10 lit. d) C.P.P. "faptei ii lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii".

Un secund motiv de recurs îl reprezintă condamnarea inculpatului la o amenda penala de 200 RON pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139⁹ din Legea 8/1996, respectiv reproducerea neautorizata a programelor de calculator prin instalare sau stocare, la dosarul cauzei neexistând nici o dovada in acest sens, instanţa neluând în considerare declaraţiile date de martori, respectiv reprezentanţii firmelor C.S. SRL, T.D. SRL, E.T. SRL si E. SRL, respectiv fila 52 dosar, declaraţia martorului P.Ş. care declara ca a cumpărat calculatorul de la D.C. SRL însa programele au fost instalate de o persoana ce a contactat-o prin intermediul ziarului P., fila 79 dosar urmărire penala conţinând declaraţia numitului L.V. în care se afirma dincolo de orice îndoiala faptul ca cele 3 calculatoare achiziţionate de la D.C. SRL nu aveau nici un program instalat, acestea fiind achiziţionate ulterior de la o terţa societate. Cu toate acestea, în Decizia penala a Curţii de Apel Timişoara se face vorbire despre cercetări ce s-ar fi efectuat la sediile acestor societăţi cu ocazia cărora s-a constatat că pe sistemele de calcul erau instalate programe fără licenţă, fapt cu nimic adevărat cat timp administratorii acestor societăţi au declarat în fata instanţei ca au instalat programele ulterior achiziţionării şi, mai mult decât atât, unele aveau programe cu licenţa, şi, nici o factura emisa de către D.C. SRL nu conţine menţiunea cum ca vreunul dintre calculatoarele in cauza ar fi purtătoare de programe W.

În al treilea rând, urmând acelaşi tipar, în mod greşit instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la plata unei amenzi penale de 200 RON pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 140 lit. a) si c) din Legea 8/1996, respectiv reproducerea operelor purtătoare de drepturi de autor precum si comunicarea publica a acestora, inculpatul niciodată nereproducând vreo opera şi neexistând nici o proba la dosar în acest sens, cum ca ar fi multiplicat discuri optice sau de alta natură, iar în ceea ce priveşte comunicarea publica, legea prevede expres care sunt modalităţile de comitere a acestei infracţiuni, şi anume art. 13 lit. d) din Legea 8/1996, reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de execuţie au de prezentare directa a operei si lit. e)) expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografice si de arhitectura. In spiritul legii, comunicarea publica se refera in special al programele tv si transmiterea acestora prin cablu sau satelit, ceea ce nu are legătura cu speţa de fata.

Cu privire la latura civila, a solicitat respingerea în totalitate a despăgubirilor acordate părţilor civile în aceasta cauza, acordarea acestora neavând suport legal, atâta timp cât reprezentanţii titularilor de drepturi de autor nu au deţinut procura speciala pentru a se putea constitui parte civila, la pag. 103 si 107 aflându-se procuri generale şi nu speciale aşa cum impune legea, iar aceste procuri generale erau pentru reprezentare şi neconstituiri de parte civila; cu privire la pretenţiile U.N.P.F.R., a solicitat a fi respinse în totalitate atâta timp cât aceştia nu au făcut dovada faptului ca în registrul acestora se aflau înscrişi titularii operelor purtătoare de drepturi de autor în cauza, în privinţa acestora înţelegând a invoca art. 146 din Legea 8/1996, articol ce arată care sunt operele ocrotite de lege si anume: operele ai căror autori sunt cetăţeni romani, operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul in România, operele de arhitectura construite pe teritoriul României, înregistrări sonore sau audio-vizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori sediul in România, ori atâta timp nu s-a făcut dovada ca M.C. sau orice alta societate în cauza este persoana juridica legal constituita în România şi are sediul în România operele purtătoare de drepturi de autor nu sunt ocrotite de Legea 8/1996, acestea având la îndemâna calea dreptului comun de a-şi recupera acest presupus prejudiciu. In drept, a invocat prevederile art. 385⁹ pct. 10 si 18 C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹10 şi 18 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 20 ianuarie 2010 de către apărătorul ales al recurenţilor, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat au fost corect încadrate juridic.

Astfel, la fila nr. 9 şi 10 dosar urmărire penală se află procesul verbal de constatare a săvârşirii infracţiunilor reţinute în seama inculpatului, în care se consemnează: „în magazin au fost identificate un număr de trei calculatoare în stare de funcţionare aparţinând societăţii şi utilizate pentru activitatea curentă a societăţii. Pe fiecare calculator au fost identificate programele.. precum şi alate programe, fiind realizate capturi de imagini de pe fiecare calculator în parte. De asemenea, pe o masă din magazie au fost identificate un număr de 28 discuri optice având elementele unor probe pirat care au inscripţionate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazie, au fost identificate 15 discuri optice cu aceleaşi caracteristici şi într-o plasă, încă 12 asemenea discuri. Cele 43 discuri optice aflate pe masă şi rafturi sunt ale societăţii şi utilizate de societăţi, iar cele 12 discuri sunt proprietatea angajatului M.O. Cu privire la cele 12 discuri, sus numitul a declarat verbal că le folosea cu ocazia instalării diferitelor programe. S-a procedat la demontarea hardiscurilor celor trei calculatoare, precum şi a hardiscului calculatorului ce urma să fie achiziţionat de client, datorită faptului că administratorul nu a prezentat nici o licenţă pentru programele instalate de hardurile menţionate mai sus, declarând verbal că nu deţine astfel de licenţe.

Acest proces verbal este semnat de ofiţerii de poliţie, reprezentanţii O.R.D.A., cumpărător, cei doi angajaţi ai societăţii comerciale proprietară a magazinului şi de către administratorul societăţii, însuşi inculpatul.

Acest proces verbal a făcut dovada deplină cu privire la conţinutul său, până la înscrierea în fals, înscriere care s-a realizat.

La fila nr. 51 dosar urmărire penală, se află declaraţia cumpărătorului S.C., în care se menţionează: „Precizez că la sediul societăţii am observat că pe acest calculator erau instalate programul W.P. 2002 şi O. 2002. Precizez faptul că nu ne-am uitat pe facturi ca să vedem dacă programele au fost facturate şi nici dacă am primit licenţele în cutie, nedând importanţă acestui lucru. Menţionez că programele identificate cu ocazia verificării efectuate de organele de poliţie sunt cele care au fost instalate de la SC D.C. SRL.

Aceste probe coroborate cu celelalte probe administrate în cauză au dovedit vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în seama sa, criticile formulate nefiind întemeiate, instanţele au dat eficienţă întregului material probator administrat în cauză înlăturând probele care nu exprimau adevărul şi nu se coroborau, nefiind comisă nici o eroare de fapt, faptele fiind comise la data de 21 noiembrie 2006, dată la care Legea nr. 8/1996 fusese modificată nemaifiind necesară plângerea prealabilă a părţii civile, iar la descinderea ofiţerilor şi a reprezentanţilor O.R.D.A. la sediul societăţii, acesta se prezenta ca un magazin, erau 2 angajaţi, erau CD şi DVD, iar inculpatul a semnat procesul verbal încheiat fără a avea obiecţiuni, iar calculatoarele găsite nu aveau licenţe dobândite în condiţii legale. Faptul că ulterior inculpatul în cursul cercetării judecătoreşti şi-a schimbat declaraţiile nu poate afecta caracterul probator reţinut în sarcina sa.

În recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL Timişoara, în mod corect primele instanţe au reţinut că inculpatul este administratorul acestei societăţi comerciale care a vândut calculatoare având montate pe ele programe fără a poseda licenţă şi discurile pirat consemnate în procesul verbal existent la filele nr. 9 şi 10 dosar de urmărire penală.

Aşa fiind, răspunderea părţii responsabile civilmente a fost angajată în baza disp. art. 1000 alin. 3 C. proc. civ., hotărârile recurate fiind temeinice şi legale.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, a considerat că în mod legal instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului şi l-au obligat pe acesta la despăgubiri civile.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.A.R. şi partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL,împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.A.R. şi partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL,împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2167/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2240/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 173/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 173/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs