ICCJ. Decizia nr. 2167/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2167/2010
Dosar nr. 3656/1/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta M.E. a solicitat constatarea nulităţii Deciziei nr. 1873 din 3 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 216/36/2007 invocând ca motiv împrejurarea că, deşi a făcut cerere scrisă de renunţare, în termen, la recurs, instanţa a luat act de retragerea recursului.
Petenta a precizat în continuare că, în ipoteza respingerii acestei cereri, înţelege să solicite, în temeiul art. 195 C. proc. pen., îndreptarea unor erori materiale din conţinutul deciziei atacate.
Examinând cererea petentei în raport de cazurile expres şi limitativ arătate de lege, în care poate fi făcută contestaţia în anulare şi de termenele arătate, de asemenea, de lege, în care poate fi introdusă, Înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă.
Pe de altă parte, motivul invocat de contestatoare - instanţa greşit a luat act de retragerea recursului, în loc să constate renunţarea la recurs - nu face parte dintre cele prevăzute de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., în care poate fi făcută contestaţie în anulare.
Pe de altă parte, cererea este făcută cu încălcarea termenului în care poate fi introdusă, prevăzut de art. 388 C. proc. pen.
În fine, cel de-al doilea capăt de cerere, de îndreptare a unor erori materiale din Decizia nr. 1.873 din 3 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi examinat în această cauză, instanţa neputând fi învestită cu obiect alternativ reglementat în altă instituţie juridică pentru care petenta are posibilitatea formulării unei cereri separate.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare formulată de M.E. urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva Deciziei penale nr. 1873 din 3 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 216/36/2007.
Obligă contestatoarea la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 173/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
