ICCJ. Decizia nr. 1741/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1741/2010
Dosar nr. 1163/44/2009
Şedinţa publică din 3 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi, la data de 26 septembrie 2008, petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin reprezentantul U.P., a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii M.L., E.S.L. şi L.M. – judecători la Tribunalul Galaţi – sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., susţinând că, aceştia şi-ar fi îndeplinit în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 6383/233/2007 al Tribunalului Galaţi, favorizându-i astfel pe făptuitorii D.M. şi M.C. care, în opinia petiţionarei, ar fi săvârşit infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., evaziune fiscală, prev.de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, prev. de art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 (filele 6, 16 şi 17, dosar parchet).
Prin ordonanţa nr. 162/P/2008 din 14 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe magistraţii M.L., E.S.L., L.M. şi pe numiţii D.M. şi M.C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi (filele 2-4, dosar parchet).
Prin ordonanţa cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 38 şi art. 42 C. proc. pen. s-a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.L., E.S.L. şi L.M., judecători la Tribunalul Galaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
2. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 faţă de numiţii D.M. şi M.C.
Împotriva ordonanţei cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009, petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin reprezentatul U.P., a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluţia cu nr. 757/II/2/2009 din 22 iunie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nemulţumită de soluţia de neurmărire penală dată de parchet petiţionara SC P.F. SRL Galaţi s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Galaţi, competentă să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii M.L., E.S.L., L.M., D.M. şi M.C. sub aspectul faptelor sesizate.
Prin sentinţa penală nr. 4/F din 11 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva ordonanţei cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A fost menţinută ordonanţa atacată.
A fost obligată petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că, ordonanţa contestată este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., rezultând existenţa unui impediment procesual, respectiv cel prevăzut la art. 10 lit. b) C. proc. pen., care are ca efect dirimant, împiedicarea punerii în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, situaţie în care, în mod corect, procurorul de caz a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., dispunând o soluţie de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin reprezentantul U.P. care, prin motivele scrise, a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea ordonanţei parchetului şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.
În susţinerea orală a recursului formulat, reprezentantul petiţionarei, respectiv U.P. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât la Curtea de Apel Galaţi cauza a fost soluţionată fără ca petiţionara să fi fost citată în condiţii de legalitate.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL este nefondat pentru următoarele considerente:
Petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin reprezentantul U.P. a susţinut că:
- în mod greşit, Curtea de Apel Galaţi nu a mai citat-o pentru data de 11 ianuarie 2010 (când s-a judecat cauza), apreciind că aceasta avea termen în cunoştinţă de la data de 7 decembrie 2009 (termenul anterior);
- la data de 7 decembrie 2009 nu putea primi termen în cunoştinţă, întrucât în aceeaşi zi reprezentantul petiţionarei a fost prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a apăra interesele societăţii într-o altă cauză.
Înalta Curte, verificând actele dosarului, constată că susţinerile petiţionarei SC P.F. SRL Galaţi, prin reprezentantul U.P. sunt nefondate.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate".
Totodată, potrivit art. 291 C. proc. pen. judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită (alin. (1)), neprezentarea părţilor citate neîmpiedicând judecarea cauzei (alin. (2)). De asemenea, partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene (alin. (3)).
Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că, la termenul din data de 9 noiembrie 2009, pentru petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, s-a prezentat reprezentantul acesteia, respectiv U.P. (fila 19 dosar curte de apel), care a primit termen în cunoştinţă pentru data de 7 decembrie 2009.
Prin cererea depusă la fila 26 dosar curte de apel, reprezentantul legal al petiţionarei a solicitat acordarea unui nou termen în cauză, susţinând că nu se poate prezenta la termenul din 7 decembrie 2009, întrucât este citat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7353/1/2009, cerere care i-a fost admisă de instanţă, fiind stabilit un nou termen la data de 11 ianuarie 2010 (când, de altfel, s-a judecat cauza).
În aceste condiţii, întrucât petiţionara, prin reprezentantul U.P., avea termen în cunoştinţă încă de la data de 9 noiembrie 2009, instanţa, respectiv Curtea de Apel Galaţi, potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen., nu avea obligaţia citării din nou a acesteia, cauza judecându-se cu respectarea procedurilor legale vizând citarea.
Pe de altă parte, petiţionara nu a făcut dovada existenţei vreunei împrejurări care să o fi împiedicat să se prezinte la judecată, pentru termenul din 11 ianuarie 2010 şi să înştiinţeze instanţa despre această imposibilitate.
Înalta Curte mai constată că, şi pe fondul cauzei, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi este neîntemeiat.
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum de altfel, a procedat şi petiţionara prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Înalta Curte reţine că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Înalta Curte constată că, în mod justificat, s-a reţinut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală faţă de intimaţii M.L., E.S.L. şi L.M. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existenţa cauzei care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, prin rezoluţia cu nr. 6582/P/2006 din 7 decembrie 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita D.M., cercetată sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în declaraţii prev.de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen., apreciindu-se că faptele sesizate de U.P. nu există în materialitatea lor (filele 47-48 dosar parchet.).
Împotriva acestei soluţii petiţionarul U.P. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 Judecătoria Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar.
Recursul declarat de U.P., împotriva sentinţei penale nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 a Judecătoriei Galaţi, a fost înregistratla Tribunalul Galaţi sub nr. 6383/233/2007, completul de judecată fiind alcătuit din judecătorii M.L., E.S.L. şi L.M.
Prin Decizia penală nr. 214 din 16 mai 2008 Tribunalul Galaţi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de U.P. împotriva sentinţei penale nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 a Judecătoriei Galaţi.
S-a reţinut că, recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2007, dată la care U.P. nu mai avea calitatea de administrator unic la SC P.F. SRL Galaţi, aceasta întrucât, prin sentinţa nr. 292 din 04 iulie 2005 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia nr. 2227/2005 a Curţii de Apel Galaţi numitului U.P. i-a fost ridicat dreptul de administrare a acestei societăţi comerciale.
Faţă de această împrejurare, constatând lipsa de calitate procesuală a recurentului, în conformitate cu disp.art. 3851 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Galaţi a dispus respingerea recursului declarat de U.P., în numele SC P.F. SRL Galaţi, ca inadmisibil.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată că, nu există indicii privind săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, de către magistraţii M.L., E.S.L. şi L.M., cu prilejul judecării Dosarului nr. 6383/233/2007 al Tribunalului Galaţi, aceştia acţionând în cadrul şi cu respectarea legii.
Hotărârile judecătoreşti pot fi nelegale şi/sau netemeinice, însă magistraţii nu pot avea calitatea de subiecţi activi ai unei infracţiuni, exclusiv pe considerentul că au pronunţat o soluţie sau alta. Legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate de magistraţii judecători nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale.
Împrejurarea că U.P., în calitate de reprezentant al petiţionarei SC P.F. SRL Galaţi, este nemulţumit de soluţia adoptată în Dosarul nr. 462/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, de neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii – judecători M.L., E.S.L. şi L.M. nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată. Interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluţii ori hotărâri considerate ca nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanţilor parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanţă ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat sunt necesare indicii clare, în sensul săvârşirii unei infracţiuni, nu doar nemulţumirea unei părţi care etichetează soluţia dispusă drept abuzivă, fără a prezenta însă nici un element care să susţină această acuzare.
Pe de altă parte, întrucât soluţia de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de celelalte persoane reclamate de petiţionară nu este supusă controlului jurisdicţional prevăzut în art. 2781 C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 4/ F din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 4/ F din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3732/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Penal → |
|---|
