ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3739/2010

Dosar nr. 3686/87/2008

Şedinţa publică din 25 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 99 din 30 iulie 2009 Tribunalul Teleorman, secţia penală a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile B.D., cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, acesta fiind admis prin Decizia penală nr. 156 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 3686/87/2008 (2483/2009).

Ca urmare, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi în rejudecare s-a constatat că inculpatul S.D. a fost reţinut şi arestat în cauză de la 13 august 2008 la 18 august 2008, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Inculpatul S.D. a atacat cu recurs decizia instanţei de apel, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a fi însă motivat.

În concluziile formulate în faţa instanţei, reprezentantul Parchetului a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţie la care a achiesat şi apărătorul recurentului inculpat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Astfel, în Codul de procedură penală sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării căilor de atac ordinare ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate solicita reformarea hotărârii atacate.

Conform art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

În speţă, inculpatul a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei penale nr. 156 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 30 iulie 2009 a Tribunalului Teleorman, în condiţiile în care această sentinţă nu a fost apelată de către inculpat.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul S.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 25 octombrie 2010

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Penal