ICCJ. Decizia nr. 3732/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3732/2010
Dosar nr. 8496/1/2010
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2068/101/2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.I.
Curtea a reţinut că, prin Încheierea nr. 5 din Camera de consiliu din data de 04 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 1472/101/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.I., apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că în data de 2 martie 2010 şi în noaptea de 3/4 martie 2010, în jurul orei 0100 a fost prins în flagrant împreună cu concubina sa în timp ce vindeau unei persoane sub acoperire cantitatea de aproximativ 100 grame de droguri de mare risc (cocaină) cu suma de 4000 euro.
Măsura a fost prelungită şi menţinută, iar prin Sentinţa penală nr. 168 din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
Analizând materialul probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece, în continuare există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, s-a arătat că nu este oportună nici înlocuirea stării de arest cu o altă măsură preventivă. S-a mai constatat că s-au respectat drepturile inculpatului prevăzute de art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.I.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 168 din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind de altfel şi condamnat în primă instanţă), iar pe de altă parte, natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă (în timpul nopţii, pentru a nu fi descoperit, cantitatea de droguri de mare risc vândută) şi persoana inculpatului, justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare, în stare de arest, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel.
De asemenea, ţinând cont de gravitatea şi natura infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu o altă măsură preventivă.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Încheierii din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2068/101/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1741/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
