ICCJ. Decizia nr. 1841/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1841/2010
Dosar nr. 3760/1/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin încheierea din 19 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a menţinut – în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. – starea de arest a inculpatului S.I. pe motiv că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive şi că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie constând în.
- nulitatea absolută a încheierii întrucât nu s-ar fi respectat nepublicitatea şedinţei de judecată aşa cum cer prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
- încălcarea dreptului la apărare al inculpatului întrucât deşi s-a solicitat termen pentru lipsă de apărare (cerere admisă de către instanţă) totuşi măsura menţinerii stării de arest a fost pusă în discuţia părţilor cu asigurarea unui apărător din oficiu;
- măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept – în baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. – încă din 29 mai 2008, când inculpatul şi-a retras recursul împotriva sentinţei penale nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2009.
- inexistenţa probelor necesare dovedirii infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, faptă care nu prevede o sancţiune penală mai mare de 4 ani aşa cum cere textul art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea recurată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată ca întemeiată numai pe cea privind încetarea de drept a măsurii preventive.
Astfel, nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nerespectarea publicităţii şedinţei de judecată operează atunci când legea prevede pentru infracţiunea dedusă judecăţii şedinţa publică iar activitatea de judecată s-a desfăşurat în condiţii de nepublicitate.
Invers, când legea prevede desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă nepublică, însă aceasta se desfăşoară în condiţii de publicitate, nulitatea care operează este relativă - în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. - în sensul că trebuie dovedită vătămarea produsă drepturilor şi intereselor legitime ale inculpatului.
Or, inculpatul nu a putut produce însă un mijloc de probă prin care să dovedească vătămarea intereselor sale.
În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare este de observat că art. 171 C. proc. pen. permite ca în situaţiile de asistenţă juridică obligatorie, când inculpatul nu şi-a luat un apărător, instanţa să-i desemneze unul din oficiu.
Prin sentinţa penală nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia penală, s-a dispus - în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. - restituirea Dosarului penal nr. 156/D/P/2007 privind pe inculpaţii S.I. şi M.D.G., D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş, în vederea refacerii actului de sesizare.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.I. pentru o perioadă de 30 zile, adică până la data de 24 mai 2008.
În aceeaşi zi, prin avocat, hotărârea judecătorească a fost atacată cu recurs de către inculpat, la primul termen de judecată a recursului din 15 mai 2008 cauza amânându-se pentru angajare de avocat de către inculpat.
Conform adresei din 16 mai 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a trimis D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş, Dosarul nr. 156/D/P/2007 conform sentinţei penale nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş, în vederea refacerii actului de sesizare, precizând că dosarul trebuie restituit până la data de 22 mai 2008 când s-a fixat termenul pentru judecarea recursului.
Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea din Şedinţa publică din data de 22 mai 2008 a menţinut - în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. - măsura arestării preventive a inculpatului S.I., stabilind termen de jucată la data de 29 mai 2008, între timp urmând a fi soluţionată cererea de recuzare formulată de către apărătorul inculpatului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 mai 2008 a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată.
Prin Decizia penală nr. 577/R din 29 mai 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a luat act - în temeiul art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. - de retragerea recursului de către inculpat.
La data de 3 iunie 2008 Dosarul nr. 2382.2/30/2008 este restituit din nou organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei.
Din acest moment, inculpatul prin apărător a solicitat permanent constatarea încetării de drept a măsurii preventive, în baza art. 140 alin. (1) C. proc. pen., cerere respinsă în mod repetat de către instanţa de prim control judiciar pe motivul că recursul împotriva sentinţei penale nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş este suspensiv de executare potrivit art. 3855 C. proc. pen. şi ca atare cauza nu a revenit automat în faza de urmărire penală. În consecinţă, la data de 22 mai 2008 cauza se afla încă în faza de judecată şi corect s-ar fi menţinut la data de 22 mai 2008 starea de arest preventiv. Se apreciază în motivările respective că termenul de 30 zile a început să curgă de la data de 29 mai 2008 – când inculpatul şi-a retras recursul – şi ca atare corect, la data de 27 iunie 2008, s-ar fi prelungit măsura arestării preventive.
Soluţiile privind starea de arest preventiv nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
De la regula comună, de principiu, instituită de dispoziţiile art. 3855 C. proc. pen. referitoare la efectul suspensiv al recursului există şi excepţii, cum este şi cea reglementată de art. 141 alin. (3) C. proc. pen. în sensul că „recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare".
Art. 270 C. proc. pen. reglementează cazurile de reluare a urmăririi penale, iar art. 274 alin. (2) C. proc. pen. precizează că termenul de 30 zile privind menţinerea stării de arest preventiv curge „de la data pronunţării hotărârii", alin. (3) al aceluiaşi text normativ arătând că „durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155 şi art. 159 C. proc. pen.".
Este şi firească a asemenea viziune a legiuitorului, din moment ce hotărârea privind menţinerea măsurii preventive este executorie, nefiind suspensiv de executare un eventual recurs.
Ca atare, data de la care a început să curgă termenul de 30 zile a menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului este 25 aprilie 2008, expirând la data de 24 mai 2008 iar nu la data de 29 mai 2008, când inculpatul şi-a retras recursul.
În raport cu neechivocitatea dispoziţiilor art. 274 alin. (2) C. proc. pen. nu poate fi însuşită aserţiunea instanţei de apel potrivit cu care curgerea celor 30 zile ar fi început la data de 29 mai 2008, când sentinţa penală nr. 353/P.I. din 25 aprilie 2008 ar fi rămas definitivă.
Organul de urmărire penală era cel care, în conformitate cu prevederile art. 155 şi art. 159 C. proc. pen., ar fi trebuit să propună prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Fiind o procedură specială, instanţa nu putea aplica normele comune ale art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. la data de 22 mai 2008, calea de atac împotriva măsurii preventive nesuspendând executarea acesteia până la rezolvarea definitivă a cauzei (art. 141 alin. (3) C. proc. pen.).
Ultima critică este de prisos a o analiza câtă vreme după refacerea actului de sesizare a instanţei, cauza a fost disjunsă sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen.
Reiese că, potrivit dispoziţiilor art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. arestarea preventivă a încetat de drept la data de 24 mai 2008, dată care a fost stabilită de către instanţă prin sentinţa penală nr. 353/PI/2008.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis şi constatată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5451/30/2008.
Casează încheierea atacată şi rejudecând constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S.I. (fiul lui I. şi E.) dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3744/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3745/2010. Penal → |
|---|
