ICCJ. Decizia nr. 3745/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3745/2010

Dosar nr. 326/121/2008

Şedinţa publică din 25 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 227 din 15 aprilie 209 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. (cetăţean olandez) la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. II din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi complementare arătate mai sus şi s-a dispus ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare sporită la 12 (doisprezece) ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata executată de inculpat de la 30 noiembrie 2007 la data de 26 martie 2008.

A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi, luată faţă de inculpatul B.A. la data de 26 martie 2008 de către Curtea de Apel Galaţi.

În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea din România a inculpatului după executarea pedepsei principale.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată în folosul statului în vederea distrugerii cantitatea de 14.732,4 grame canabis, depusă la Inspectoratul General al Poliţiei Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă la data de 05 decembrie 2007.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 118 C. pen. s-a confiscat în folosul statului, de la inculpatul B.A. suma de 79.000 euro sau echivalentul în monedă naţională a acestei sume valutare.

S-a reţinut că inculpatul B.A. este cetăţean olandez, dar are o reşedinţă şi în municipiul Galaţi, iar în cursul anului 2007 a constituit împreună cu învinuiţii V.D.Z.N.P., B.N. şi alţii o grupare infracţională organizată, cu scopul de a transporta, deţine şi comercializa, mari cantităţi de droguri.

Potrivit înţelegerii dintre inculpatul B.A. şi ceilalţi învinuiţi, urma să fie transportată din Africa de Sud către Olanda, cu tranzit prin România, cantitatea de 1,1 tone canabis (marijuana), într-un container adus cu vaporul, iar inculpatul urma să asigure intrarea cantităţii de droguri prin România, în porturile Constanţa sau Galaţi.

Potrivit planului infracţional, containerul cu droguri urma să fie transportat din porturile Constanţa sau Galaţi, iar după sosire, în Olanda, cu un camion.

Metoda transportării drogurilor prin state de tranziţie este des folosită de traficanţii internaţionali de droguri, cu scopul de a se pierde urma activităţii infracţionale.

Inculpatul B.A. desfăşura activităţi comerciale în România, fiind administrator al SC C. SRL cu sediul în Galaţi, iar la începutul lunii noiembrie 2007, a primit o corespondenţă de la cei doi cetăţeni olandezi, cu care stabilise în detaliu modul de aducere în România a containerului cu droguri.

În urma interceptărilor telefonice autorizate de organele judiciare şi a interceptării legale a corespondenţei scrise, s-au stabilit date de identificare a transportului de droguri, date privind caracteristicile containerului de transport şi a datei aproximative de sosire a transportului cu droguri într-un port românesc.

Prin corespondenţa scrisă interceptată legal de organele judiciare, s-au comunicat inculpatului B.A. de către ceilalţi făptuitori, documentele de transport a mărfii (conosamentul), factura emisă pentru societatea inculpatului, cu elemente clare privind faptul că inculpatul urma să ridice marfa (drogurile) la sosirea acestora în portul Constanţa - Sud.

Potrivit înţelegerii dintre inculpat şi făptuitorii V.D.Z.N.P. şi B.N., cantitatea de 1172 kg canabis urma să sosească în România în containerul cu nr. X, expediat din Africa de Sud, cu o escala temporară în portul Antwerpen din Belgia.

Transportul de droguri a fost supravegheat îndeaproape, atât de autorităţile române, cât şi de autorităţile din Belgia, cu care s-a ţinut în permanenţă legătura.

Conform documentelor oficiale, containerul ce sosea în România pe calea apei avea o încărcătură ce conţinea frânghii, cabluri de oţel, lanţuri şi veste de salvare, dar în realitate în container nu se aflau aceste produse, ele fiind ambalate separat în 16 lăzi din lemn.

Potrivit înţelegerii dintre inculpatul B.A. şi ceilalţi făptuitori, containerul cu droguri trebuia să sosească în România în portul Constanţa - Sud la finele lunii noiembrie 2007, cu nava maritimă „M.V.";, iar inculpatul trebuia să primească marfa şi să o direcţioneze în continuare pe traseul stabilit cu făptuitorii.

La data de 28 noiembrie 2007, în portul Constanţa a sosit transportul cu droguri aşteptat de inculpat, iar la percheziţia efectuată de organele judiciare române s-a stabilit că pe navă se aflau şi produsele declarate oficial, ambalate în 16 lăzi din lemn, dar şi un container în care s-a descoperit cantitatea de 14.820,89 grame canabis, în care s-a pus în evidenţă substanţa psihotropă.

S-a constatat că transportul de droguri a fost expediat în România din Africa de Sud, prin Belgia (portul Antwerpen), după care a continuat traseul maritim prin Turcia, cu destinaţia SC C. SRL Galaţi, societate administrată de inculpatul B.A.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul B.A., criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând, în esenţă, următoarele:

1. Urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, impunându-se restituirea cauzei la procuror, deoarece procurorul trebuia să procedeze la refacerea tuturor actelor de urmărire penală efectuate de poliţiile olandeză şi belgiană, personal sau pe calea unei comisii rogatorii internaţionale.

2. În mod greşit instanţa nu a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin actul de sesizare, din infracţiune fapt consumat, în tentativă la aceste infracţiuni, având în vedere că cele 1172 kg de canabis (cu excepţia a 14 kg.) au fost confiscate pe teritoriul Belgiei fiind distruse de autorităţile belgiene, astfel încât marfa nu a mai ajuns pe teritoriul României, în portul Constanţa.

Se apreciază în acest context că livrarea controlată de droguri (14 kg.) efectuată de autorităţile belgiene şi române, constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

3. În mod greşit instanţa de fond nu a dispus achitarea inculpatului, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta nu a cunoscut ce se află în containerul cu mărfuri achiziţionate din Africa de Sud, fiind în eroare cu privire la faptul că în acest container se află cantitatea de 1172 kg de canabis.

4. În mod greşit instanţa de fond a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 79.000 euro, ca provenind din săvârşire de infracţiuni.

5. În mod greşit instanţa de fond nu a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei corporale şi a percheziţiei domiciliare din data de 29 noiembrie 2007, acestea neavând legătură cu cauza.

Analizând motivele de apel invocate de inculpatul B.A. din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază că apelul inculpatului B.A. este parţial fondat, pentru motivul ultim de apel, vizând nerestituirea de către instanţa de fond a bunurilor ridicate de la inculpat, cu prilejul percheziţiei corporale şi a percheziţiei domiciliare, efectuate la 29 noiembrie 2007.

Într-adevăr, din procesele-verbale de percheziţie încheiate la 29 noiembrie 2007 şi aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatului i-au fost ridicate următoarele bunuri: 1 unitate de calculator marca „M.";, 16 CD-uri, 1 biblioraft, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S."; şi 1 cartelă „O.";.

Cu privire la aceste bunuri acuzarea nu a făcut dovada că ele ar fi fost folosite la comiterea infracţiunilor şi nici nu a solicitat confiscarea acestora, prin rechizitoriu.

În această situaţie, instanţa de fond avea obligaţia, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., să procedeze la restituirea acestor bunuri inculpatului B.A. şi să îi pună în vedere, conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., că are obligaţia legală să păstreze aceste bunuri şi să nu le înstrăineze, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Aşa fiind, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul inculpatului şi va proceda la reformarea Sentinţei penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galaţi, cu privire la aceste aspecte.

Restul motivelor de apel invocate de inculpatul B.A. se dovedesc nefondate din următoarele considerente:

1. Prezentul dosar de urmărire penală este rodul cooperării internaţionale în materia reprimării traficului de droguri a organelor de urmărire penală din România, Belgia şi Olanda, activitatea de urmărire penală desfăşurându-se conform tratatelor şi convenţiilor internaţionale şi europene la care România este parte.

Avem în vedere, în principal, următoarele documente:

- Convenţia pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26 iunie 1936 şi ratificată de România prin Decretul-lege nr. 169 din 27 mai 1938;

- Convenţia Unică asupra substanţelor narcotice încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972 la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973;

- Convenţia Naţiunilor Unite din 1971 cu privire la substanţelor psihotrope şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Traficului Ilicit de Substanţe Psihotrope şi Narcotice (Viena, 1988) ratificate de România prin Legea nr. 118/1992;

- Tratatul privind Uniunea Europeană;

- Consiliul European de la Tampere - 1999;

- Decizia Consiliului Europei nr. 2009/371/JHA din 06 aprilie 2009;

- Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie 2002 a Consiliului Europei;

- Decizia nr. 2009/426/JHA din 19 august 2009 a Consiliului Europei;

- Acordul de înfiinţare a Interpol şi Europol, precum şi acordul de cooperare dintre Interpol şi Europol;

- Acordul de înfiinţare a Eurojust şi acordul de cooperare dintre Eurojust şi Europol.

România a ratificat aceste acte normative care instituie proceduri speciale, derogatorii de la procedura penală aplicabilă potrivit Codului de procedură penală, obligându-se atât să îndeplinească acte de urmărire, conform procedurii noastre penale, care să fie recunoscute în ţările solicitante şi semnatare ale actelor de cooperare, cât şi să recunoască, la rândul ei, actele de procedură efectuate, conform normelor de procedură aplicabile ţării respective, în statele solicitate.

Având în vedere particularităţile cauzei, aceasta a fost supravegheată de organismele abilitate încă din Africa de Sud apoi pe traseul Belgia (Antwerpen) - Turcia (Istanbul) - România (Constanţa).

Actele efectuate cu această ocazie sunt considerate acte de urmărire efectuate cu respectarea cerinţelor legale şi sunt deplin opozabile, mai ales că ele, la momentul actual nu mai pot fi refăcute.

Aceste acte de urmărire penală au fost preluate de autorităţile române, în procedura prevăzută de art. 115 - 116 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, iar în continuare autorităţile române au procedat la efectuarea de acte în procedura prevăzută de art. 161 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Sub aspectul dispoziţiilor procesuale interne aplicabile se constată că aspectele procesuale invocate, ar putea constitui eventual, nulităţi relative, care pot atrage restituirea cauzei la organul de cercetare penală (art. 332 alin. (1) C. proc. pen.) numai până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în faţa instanţei de fond.

Ele nu se constituie în motive de nulitate absolută, care să conducă la restituirea cauzei la procuror (art. 332 alin. (2) C. proc. pen.) în orice fază a procesului.

2. Cu privire la cererea de schimbare a încadrării faptelor din infracţiuni fapt consumat, în infracţiuni în forma tentativei, cu reţinerea prevederilor art. 20 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 143/2000, Curtea apreciază că această cerere de schimbare a încadrării juridice este nefondată.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 din probele administrate rezultă că inculpatul împreună cu făptuitorii B.N. şi V.D.Z.N.P. au discutat cu mult timp în urmă despre comiterea acestei fapte, în timpul ce inculpatul se afla în Olanda, el aderând la grupul infracţional din care făceau parte B.N., V.D.Z.N.P. şi numitul M.O (persoană rămasă neidentificată).

Inculpatul nu a denunţat existenţa acestui grup infracţional nici autorităţilor olandeze şi nici autorităţilor române, nici înainte şi nici după ce grupul infracţional a trecut la efectuarea de activităţi care intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, respectiv importul ilicit de droguri din străinătate şi comercializarea ilicită a acestora pe piaţa din Olanda.

În această situaţie nu se poate vorbi de tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 7 în referire la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000";.

Din analiza materialului probator rezultă că ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni fapt consumat, deoarece grupul infracţional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârşirea de infracţiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul în care se afla şi marfa pe care inculpatul o achiziţionase, prin firma sa din România, pentru a disimula transportul acestei cantităţi însemnate de droguri, iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanţa, împreună cu conosamentul mărfii, la dispoziţia inculpatului, urmând a fi încărcată în mijloace de transport rutier în România şi expediată către Olanda, conform planului infracţional stabilit.

Faptul că în portul Antwerpen - Belgia, autorităţile au ridicat întreaga cantitate de droguri, iar apoi la cererea autorităţilor române, au procedat la o livrare supravegheată, a unei cantităţi de 14 kg. canabis, către România - portul Constanţa, nu poate constitui o provocare la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Livrările supravegheate de droguri constituie mijloace procesuale legale, admise de legislaţia tuturor statelor, prin care, o infracţiune în curs de desfăşurare, este lăsată „să curgă"; pentru a se putea constata cine sunt autorii infracţiunii.

De altfel, chiar legislaţia noastră internă permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a flagrantului şi în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege specială în domeniu.

În cauză nu se poate vorbi nici de desistare şi împiedicarea producerii rezultatului.

Din materialul probator rezultă că inculpatul nu a intenţionat să se desisteze, deoarece nu a denunţat autorităţilor (olandeze sau române) existenţa grupului infracţional şi infracţiunea pe care aceştia o comiteau. Singura sa intenţie a fost aceea de a nu putea fi desistat de către autorităţi datorită faptului că în actele de conosament figura ca destinatar societatea sa din România.

De altfel, desistarea este strâns legată de împiedicarea producerii rezultatului, ori inculpatul, deşi a refuzat ridicarea conosamentului nu a denunţat niciodată autorităţilor române faptele.

De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat, inculpatul ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite până la desistare, respectiv apartenenţa la un grup infracţional organizat şi achiziţionarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România şi ulterior exportului către Olanda.

3. În cauză nu se impune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu privire la conţinutul containerului care transporta drogurile din Africa de Sud către România, via Antwerpen - Belgia.

Din analiza convorbirilor interceptate purtate între inculpat şi făptuitorii B.N. şi V.D.Z.N.P. rezultă că inculpatul cunoştea conţinutul containerului care se deplasa către România şi avea reprezentarea că în el se afla cantitatea de aproximativ 2 tone de droguri şi acţiona în scopul de a ajuta la transportul acestei cantităţi de droguri care valora aproximativ 4.000.000 - 5.000.000 euro către Olanda, partea sa, dacă operaţiunea ar fi reuşit fiind de aproximativ 200.000 euro.

Astfel se explică şi refuzul său de a primi conosamentul mărfii acesta ştiind că în container se află droguri şi faptul că indicarea pe actele de conosament, ca destinatar, a firmei sale, putea să ajute organele de anchetă la identificarea inculpatului.

La aceasta se adaugă şi declaraţia martorului C.B., care a lucrat în firma inculpatului şi care i-a propus acestuia, ca firma să achiziţioneze mărfuri similare (colaci de salvare, veste, frânghii) la preţuri similare, sau chiar mai ieftin din ţări din Europa.

Rezultă deci că achiziţionarea de mărfuri din Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să fie mai uşor de simulat, astfel încât inculpatul cunoştea, de la bun început, despre planul infracţional, acţionând cu intenţie, declaraţiile sale privitoare la politici comerciale bazată pe cost şi timp de livrare urmând a fi înlăturate ca nefondate.

4. Aşa după cum rezultă din materialul probator, suma avansată inculpatului B.A. de către grupul infracţional, în vederea desfăşurării acestei operaţiuni de cumpărare şi transport de droguri, este de 79.000 euro, astfel încât în mod corect a procedat instanţa de fond, dispunând confiscarea specială a acestei sume.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul formulat de inculpatul B.A.

Va desfiinţa în parte, Sentinţa penală nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galaţi.

În rejudecare, în baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Curtea a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei corporale şi percheziţiei domiciliare din 29 noiembrie 2007, respectiv 1 unitate de calculator marca „M.";, 16 CD-uri, 1 biblioraft cuprinzând 21 file cu e-mail-uri şi corespondenţă în limba olandeză şi engleză, 1 fotografie, 1 telefon mobil marca „S."; şi 1 cartelă „O.";.

În baza prevederilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., Curtea va pune în vedere inculpatului să nu înstrăineze aceste bunuri până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 21/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 227 din 15 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 326/121/2008.

S-a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 227 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

În baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, a următoarelor bunuri:

- o unitate de calculator marca „M."; cu carcasă metalică de culoare neagră cu faţa gri;

- 16 CD-uri diferite mărci, care nu au menţiuni despre conţinut;

- 1 biblioraft conţinând 21 de file reprezentând e-mail-uri şi mesaje în limbile engleză şi olandeză;

- 1 fotografie a numitului B.A. şi un prieten de-al său din Olanda, bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din 29 noiembrie 2007 conform procesului-verbal de percheziţie aflat la dosar urmărire penală;

- 1 telefon mobil marca „S."; de culoare neagră-gri şi o cartelă „O.";, bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei corporale din 29 noiembrie 2007, conform procesului-verbal, aflat la dosar urmărire penală.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului B.A. să nu înstrăineze bunurile restituite până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.A. criticând-o ca nelegală în temeiul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. e) din acelaşi cod, a solicitat achitarea pentru cele două infracţiuni de trafic de droguri, deoarece nu a avut o înţelegere cu făptuitorii şi nu a ştiut ce se transportă în containerul aflat la bordul navei.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea fapt consumat în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeaşi lege.

Într-un subsidiar secund, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că recurentul inculpat nu are antecedente penale şi se bucură de respect şi apreciere în cadrul comunităţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpatul B.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen.

1. Cu privire la primul motiv de critică prin care se tinde la achitarea recurentului inculpat B.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. e) C. proc. pen. datorat incidenţei pretinse a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia, deoarece în speţă instanţele de fond şi apel nu au comis o gravă eroare de fapt, semnificată ca desemnând contradicţia esenţială, intrinsecă, manifestă şi necontroversată între actele, lucrările şi piesele dosarului cauzei şi soluţia de condamnare dispusă.

Astfel, printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliţie judiciară; înscrisurile aflate în plicul reţinut în mod autorizat de la firma de curierat DHL ce cuprindea scrisoarea de conosament referitoare la datele complete de identificare a containerului cu droguri; acte întocmite de autorităţile competente din Belgia cu ocazia depistării cantităţii de 1172 kg. canabis în Portul Antwerpen la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de percheziţie corporală a inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziţie domiciliară; declaraţiile martorului C.B.; raportul de constatare întocmit de autorităţile competente din Belgia cu privire la drogurile depistate (canabis) la data de 08 noiembrie 2007; proces-verbal de constatare cu ocazia depistării a 10 pachete cu droguri (canabis) în Portul Constanţa Sud la data de 29 noiembrie 2007; declaraţiile inculpatului B.A.; proces-verbal de percheziţie domiciliară; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X/2007 privind drogurile depistate în Portul Constanţa Sud; dovadă din 05 decembrie 2007 de predare la I.G.P.R. - Direcţia de Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă şi la I.G.P.F. - Formaţiunea de Pază şi Control Acces, a drogurilor depistate; proces-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei în sisteme informatice din data de 09 ianuarie 2008; declaraţiile învinuitei M.A.; procese-verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei Tribunalului Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; corespondenţa electronică purtată de martorul C.B. cu inculpatul B.A. s-a reţinut corect situaţia de fapt imputată inculpatului B.A.

În esenţă, faptele comise de recurentul inculpat B.A. constau în aceea că, a constituit în cursul anului 2007 împreună cu învinuiţii B.N. şi V.D.Z.N.P., precum şi cu alte persoane, un grup infracţional organizat în scopul de a transporta din Africa de Sud către Olanda, prin România, cantitatea de 1.172 kg canabis, membrii grupului infracţional organizat, realizând efectiv transportul cantităţii de droguri (canabis) sus-menţionate, prin introducerea unei părţi din această cantitate pe teritoriul României, prin Portul Constanţa Sud, jud. Constanţa, împrejurare în care, la data de 08 noiembrie 2007, autorităţile competente belgiene au depistat în containerul nr. X, aflat pe nava M.A. în timpul staţionării în Portul Antwerpen (Anvers) din Belgia cantitatea de 1.172 kg canabis, iar ulterior în urma livrării supravegheate autorizate, la data de 29 noiembrie 2007 în Portul Constanţa Sud (România) a fost depistată cantitatea de 14,7324 kg canabis (10 pachete) în containerul nr. X, aflat pe nava M.V. de către lucrătorii de poliţie judiciară şi reprezentanţi ai autorităţilor vamale române.

Concomitent aşa cum rezultă din procesul-verbal din 07 noiembrie 2007, întocmit de către organele de poliţie judiciară delegate, procedându-se la deschiderea acestui plic au fost descoperite date privind transportul maritim al unui container cu nr. X (cel în care au fost descoperite drogurile - n.a.), acestea fiind menţionate pe o filă albă cu titlul „P.L.";.

De asemenea, în plicul respectiv au fost descoperite şi conosamentul (mai multe exemplare, copii şi originale), precum şi o factură emisă de SC „S.T."; pentru SC C. SRL, acestea reprezentând documentele pe baza căruia inculpatul B.A. urma să ridice acest container, în Portul Constanţa Sud, de la autorităţile vamale.

De asemenea, s-a constatat că, alături de denumirea societăţii SC C. SRL, numele inculpatului B.A. era menţionat expres atât pe exteriorul plicului specific DHL (menţiuni făcute conform indicaţiilor expeditorului), cât şi pe plicul cu documente aflat în interiorul acestuia.

Totodată, s-a constatat că numele inculpatului B.A. era menţionat inclusiv pe factura şi conosamentul menţionate mai sus. Rezultă astfel faptul că inculpatul B.A. avea sarcina, în calitate de membru al acestei reţele internaţionale de narcotraficanţi, de a se ocupa personal şi direct de preluarea containerului cu droguri în momentul în care acesta ajungea pe teritoriul României.

Acest fapt denotă încrederea de care se bucură inculpatul în cadrul acestui grup infracţional organizat, ţinând seama şi de cantitatea deosebit de mare de droguri (circa 1,2 tone canabis) aflată în container.

În urma investigaţiilor efectuate au rezultat date conform cărora acest container urma să fie expediat din Africa de Sud spre România, pe o rută ocolitoare, cu escală în Portul Antwerpen, Belgia, unde containerul a fost descărcat la data de 07 noiembrie 2007.

Drept urmare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a trimis autorităţilor judiciare competente din Belgia cererea de comisie rogatorie internaţională nr. 202/D/P/2007 prin care s-a solicitat efectuarea unei livrări supravegheate pe cale maritimă, către România, a containerului cu nr. X.

Pe baza datelor furnizate prin cererea de comisie rogatorie de către organele de urmărire penală române, autorităţile competente judiciare belgiene au procedat la deschiderea containerului menţionat mai sus la data de 08 noiembrie 2007, ocazie cu care, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare şi din raportul de analiză a drogurilor nr. X/2007 întocmit de autorităţile competente din Belgia, a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis (marijuana).

S-a constatat astfel că, deşi conform documentelor sale de transport, containerul trebuia să conţină frânghii de diverse tipuri, cabluri de oţel, lanţuri şi veste de salvare, în acesta nu se afla nimic din mărfurile declarate, ci doar 16 lăzi mari din lemn, cu latura de aproximativ un metru, în care au fost descoperite un mare număr de pachete cu formă paralelipipedică, ambalate, specific drogurilor, în bandă adezivă de culoare maro, iar unele în folie de plastic transparentă (putând fi uşor observat conţinutul lor) în care fusese porţionată şi ambalată astfel (în vederea transportării şi vânzării ulterioare) cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis.

Totodată, urmare cererii de efectuare a unei livrări supravegheate internaţionale formulată de acest parchet, autorităţile competente belgiene au reintrodus în containerul menţionat mai sus cele 16 lăzi din lemn în care au fost descoperite drogurile, precum şi 10 dintre pachetele cu canabis găsite în acestea în împrejurările arătate. Pachetele au fost reintroduse de către autorităţile belgiene într-una dintre lăzile în care fuseseră găsite, în vederea efectuării livrării supravegheate.

În continuare containerul a fost resigilat şi lăsat să-şi continue drumul către România, via Istanbul, conform itinerariului stabilit de membrii acestei reţele internaţionale de traficanţi de droguri.

În acest scop, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a adresat două cereri de comisie rogatorie internaţională autorităţilor judiciare competente din Turcia şi Grecia (ţară ale cărei ape teritoriale nu au mai fost tranzitate de nava ce transporta containerul cu droguri). În aceste împrejurări s-a constatat că, la data de 28 noiembrie 2007, a sosit în Portul Constanţa Sud, de la Istanbul, nava maritimă M.V., la bordul căreia se afla containerul cu nr. X, menţionat mai sus.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 29 noiembrie 2007 şi din planşa fotografică anexă, întocmite de către organele de urmărire penală, după deschiderea containerului s-a constatat că în acesta se aflau cele 16 lăzi din lemn şi cele 10 pacheţele cu canabis livrate supravegheat către România, în condiţiile arătate, de către autorităţile competente din Belgia şi Turcia.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 decembrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate rezultă că, în cele 10 pachete descoperite în container se afla cantitatea totală de „14.820,8 grame canabis, în care a fost pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul, substanţă psihotropă";.

Aşa cum am arătat mai sus, containerul în care a fost descoperită cantitatea totală de 1.172 kilograme canabis a fost expediat în România din Africa de Sud, Via Antwerpen, Belgia şi Istanbul, Turcia, către SC C. SRL, cu sediul în Municipiul Galaţi, societate al cărei asociat şi administrator este inculpatul B.A.

Se conchide că achiziţionarea de mărfuri din Africa de Sud s-a făcut în scopul ca întreaga cantitate de 1172 kg canabis să fie mai uşor de simulat, astfel încât inculpatul cunoştea, de la bun început, despre planul infracţional, acţionând cu intenţie, declaraţiile sale privitoare la politici comerciale bazată pe cost şi timp de livrare urmând a fi înlăturate ca nefondate.

Faţă de toate cele sus expuse prin hotărârea instanţei de fond menţinută în parte prin decizia instanţei de apel s-a statuat judicios în planul încadrării juridice că fapta inculpatului B.A., care în luna noiembrie 2007, împreună cu alte persoane a organizat transportul cantităţii de 1172 kg canabis, drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat, care fiind ajutat de alţi făptuitori, a introdus în România din Africa de Sud, cantitatea de 1172 kg canabis, drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional ilicit de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului B.A., de a constitui, organiza şi adera la o organizaţie infracţională cu scopul de a trafica droguri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.

2. Nefondată este şi critica prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea fapt consumat în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 13 din aceeaşi lege.

Aceasta întrucât cu referire la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se constată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 143/2000 „se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 7 din Legea nr. 143/2000";.

Din analiza materialului probator rezultă că justificat ambele instanţe au statuat infracţiunea fapt consumat, deoarece grupul infracţional din care făcea parte inculpatul trecuse la săvârşirea de infracţiuni ce intrau în scopul pentru care grupul fusese constituit, astfel cantitatea de 1172 kg canabis fusese introdusă în Africa de Sud, în containerul în care se afla şi marfa pe care inculpatul o achiziţionase, prin firma sa din România, pentru a disimula transportul acestei cantităţi însemnate de droguri, iar în final această cantitate a ajuns în România, portul Constanţa, împreună cu conosamentul mărfii, la dispoziţia inculpatului, urmând a fi încărcată în mijloace de transport rutier în România şi expediată către Olanda, conform planului infracţional stabilit.

De altfel, chiar legea procesual română permite o astfel de procedură, spre exemplu, în cazul procedurii de realizare a flagrantului şi în cazurile speciale reglementate de Legea nr. 143/2000, lege specială în domeniu.

În cauză nu se poate vorbi nici de desistare şi împiedicarea producerii rezultatului.

De altfel, chiar dacă s-ar fi desistat, inculpatul recurent B.A. ar fi trebuit să răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite până la desistare, respectiv apartenenţa la un grup infracţional organizat şi achiziţionarea de droguri de risc, în vederea introducerii lor în România şi ulterior exportului către Olanda.

3. Nici motivul de critică prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante aplicate de 10 ani închisoare sporită la 12 ani închisoare nu este fondat, întrucât cuantumul pedepsei stabilite este apt în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat B.A., cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă a fost stabilită prin conformare la criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret, extrem de sporit al infracţiunilor comise, la amplitudinea traficului internaţional de droguri din Africa de Sud către Olanda cu tranzit prin România ce a fost realizat de grupul de criminalitate organizată din care făcea parte şi recurentul inculpat, la urmarea socialmente periculoasă, de maximă anvergură a faptelor reţelei internaţionale de trafic de droguri; precum şi în raport de datele care circumstanţiază persoana inculpatului, fără antecedente penale şi cu o poziţie procesuală indubitabil nesinceră în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond.

Faţă de cele sus-menţionate rezultă fără echivoc inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei ce s-a stabilit în cauza penală de faţă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 1841/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1871/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 3745/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3745/2010. Penal