ICCJ. Decizia nr. 2/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2/2010
Dosar nr. 1/1/2010
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea nr. 1 din data de 1 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.A., pe baza solicitării emise de Interpol prin Judecătoria nr. 4 din Arganda - Madrid conform dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 pe o durată de 5 zile, cu începere de la data de 1 ianuarie la data de 5 ianuarie 2010 inclusiv.
S-a fixat termen de judecare a cauzei la data de 5 ianuarie 2010, ora 13,00.
S-a reţinut că prin adresa din 1 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, solicitând declanşarea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 25 august 2009 de către Judecătoria nr. 4 Arganda – Madrid faţă de V.A. şi arestarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din legea mai sus invocată.
În cuprinsul sesizării se arată că autorităţile judiciare spaniole au emis împotriva persoanei solicitate mandat european de arestare, dat fiind că, faţă de aceasta se află în curs de instrumentare instrucţia penală, sub aspectul mai multor infracţiuni comise pe teritoriul spaniol, respectiv conspiraţie, infracţiuni împotriva proprietăţii private, tâlhării şi infracţiuni la regimul circulaţiei.
În vederea soluţionării cauzei a fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. 2242/II-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Naţional Interpol, copia în traducere autorizată a Biroului Interpol Madrid, procesele-verbale de depistare şi identificare a persoanei solicitate, ordonanţa de reţinere.
Din actele dosarului rezultă că faţă de persoana solicitată, autorităţile judiciare spaniole desfăşoară cercetări penale sub aspectul infracţiunilor de conspiraţie, tâlhărie, infracţiuni la regimul circulaţiei şi infracţiuni împotriva proprietăţii private, prevăzute de art. 515, 327, 240 şi 242 C. pen. spaniol.
În fapt, în sarcina persoanei solicitate s-a reţinut că în calitate de autor, împreună cu alte persoane, constituiţi în grup infracţional, în perioada aprilie – mai 2009, ar fi sustras bunuri din autocamioane de marfă pe autostrăzile A 4 Madrid - Cordoba, A 1 Madrid - Burgos şi autostrada din Toledo.
Emiterea mandatului european de arestare este semnalată în sistem informatic de Biroul Interpol Madrid, prin Biroul Naţional Interpol din România.
În acest context, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din legea menţionată, la termenul din 1 ianuarie 2010, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate şi care în cursul audierii nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol şi a precizat că a luat la cunoştinţă în momentul reţinerii de faptul că s-a emis împotriva sa mandatul european de arestare şi motivele pe care se întemeiază actul autorităţilor judiciare spaniole.
Având în vedere necesitatea asigurării celerităţii în derularea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa apreciază că se impune arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile, măsura fiind singura de natură a asigura prezenţa acesteia la dispoziţia organelor judiciare, iar pe de altă parte, urgentarea diligenţelor ce urmează a fi efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea înaintării mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole la data de 25 august 2009.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, persona solicitată, care critică soluţia primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe fond, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, să se dispună luarea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile, arătând că nu există un mandat european de arestare tradus, că are domiciliul stabil, că este familist, are trei copii şi nu are antecedente penale.
Analizând recursul formulat şi motivat oral, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu şi sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că este nefondat, pentru următoarele motive.
Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenţei posibilităţii predării persoanei solicitate, se constată că instanţa de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de persoana solicitată, instanţa optând pentru una din cele două măsuri şi alegând pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.
Se reţine în speţă că, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate, constatând, în mod corect că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 136 raportat la dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalităţii acestei proceduri.
Referitor la inexistenţa, în această etapă a procedurii, a traducerii mandatului emis de autorităţile spaniole, se constată că acesta este tradus din limba engleză, semnând S.C.F., în calitate de traducător autorizat de M.J. cu autorizaţie nr. 15410/2006.
De fapt s-a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 90 alin. (2) şi art. 883, procedura având un caracter urgent şi permiţând luarea măsurii preventive.
Se constată că în speţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 883 şi art. 90 din Legea nr. 302/2004, a dispoziţiilor dreptului comun în materie (art. 136, 148 C. proc. pen.).
Faţă de această situaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
Va obliga recurenta persoană solicitată în baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.A. împotriva încheierii din 1 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1/2/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2438/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2564/2010. Penal → |
|---|
