ICCJ. Decizia nr. 2438/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2438/2010

Dosar nr. 1371/63/2006

Şedinţa publică din 21 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 516 din 14 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1371/63/2006 (nr. vechi 1306/P/2006), a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice şi în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia din fapte din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp.art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp.art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 37 din Legea nr. 82/1991 (devenit art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza disp.art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani (relaţia cu SC B.I. SRL reprezentată de inculpat V.G.D. privind vânzarea fabricii de conserve legume C.).

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru infracţiunea prev.de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (relaţia cu SC S.C. SRL Craiova, reprezentată de C.G.).

În baza art. 33, 34 C. pen., inculpatul G.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 12 aprilie 2006 până la 5 iunie 2006.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpatului G.M.

În baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp.art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea 13 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul V.G.D. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere; se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. C. pen., respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în art. 37 lit. a) C. pen.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în numele Statului Român reprezentată prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Bucureşti.

A fost obligat inculpatul G.M., în solidar cu inculpatul V.G.D., iar inculpatul G.M. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către partea civilă, plus obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere la plată, cu începere de la data de 30 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a debitului, constatând că inculpaţii G.M. şi V.G., precum şi SC G.C. SRL Craiova nu posedă bunuri pentru a se institui măsuri asigurătorii.

În baza art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerţului pentru menţiunile ce se impun.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate (facturile fiscale seria nr. A şi B din 28 iulie 2007, contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC G.C. şi SC C.V. SRL Bucureşti din 28 iulie 2003, şi procesul-verbal de custodie din aceeaşi dată, facturile seria cu nr. C şi D din 01 septembrie 2003 prin care s-au revândut mărfurile către SC C.V. Bucureşti, chitanţele fiscale nr. E din 09 decembrie 2003 în valoare de 13.550.000.000 ROL şi F în valoare 10.550.000.000 ROL.

Au fost obligaţi inculpaţii G.M. şi V.G.D. la câte 1.000 ROL fiecare cheltuieli judiciare statului.

1. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova 6D/P/2006 din data de 02 mai 2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- G.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art 289 C. pen., înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată şi spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.G.D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- C.G., cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, a reţinut că în cursul anului 1994, inculpatul G.M., ca asociat unic, a înfiinţat S.C. G.C. S.R.L. care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J16/3391/1994.

Societatea este cu capital integral privat, are sediul fiscal în Craiova, C.B. şi are ca principal obiect de activitate, înscris în certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului Dolj, comerţul cu ridicata al materialului lemnos şi de construcţii.

De la înfiinţare este înregistrată ca plătitor de TVA şi tot de atunci a fost administrată de G.M. Prin actul adiţional înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului Dolj la 15 octombrie 2004, a fost numit în această funcţie G.D.E. - fiul inculpatului.

SC G.C. SRL are deschise conturi la B.C.R. (Craiova, R.B. - Agenţia Craiova, B.T., T. Craiova, F., B.P. Craiova, B.C.C., B.R.D. - G.S.G. Dolj şi R. - Sucursala Craiova).

În această calitate, inculpatul G.M. avea obligaţia să achiziţioneze numai bunuri care au legătură cu activitatea societăţii, însă nu a procedat întocmai, iar în cursul lunii iulie 2003 a luat hotărârea infracţională de a obţine, rapid, venituri mari şi în mod ilicit, prin rambursări ilegale de TVA, în baza unor documente fiscale fictive de aprovizionare.

Pentru materializarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul G.M. a procurat, mai întâi, din locuri neautorizate şi în mod ilicit, facturile fiscale nr. A şi B ce purtau la rubrica „furnizor"; amprenta unei ştampile aparţinând SC C.V. SRL Bucureşti care, la solicitarea sa, au fost completate de către inculpatul V.G.D. cu 59 de repere cu preţuri unitare exagerat de mari, faţă de cele practicate pe piaţă, în valoare de 37.723.506.026. ROL, din care TVA - 6.023.080.794 ROL, respectiv 24.406.753.625 ROL din care TVA - 3.986.876.625 ROL, fapt atestat prin raportul de expertiză grafică din 7 septembrie 2004.

Cele două facturi fiscale, datate 28 iulie 2003 şi în valoare totală de 62.130.259.651 ROL, semnate pentru primirea mărfurilor de către G.M., au fost apoi înregistrate în jurnalul de cumpărări la poziţia 170 şi 171, precum şi în registrul jurnal din luna iulie 2003 la poziţia 808 şi 809, pentru care societatea a dedus TVA în sumă totală de 9.919.957.419 ROL.

Cercetările întreprinse au stabilit că aceste facturi au fost achiziţionate la 25 iulie 2003 de SC G.I. SRL Bucureşti - firmă fantomă, aparţinând unor cetăţeni chinezi. În declaraţia dată organelor de poliţie, delegatul acelei societăţi - M.D., menţionat în documentul de achiziţie, a precizat că nu a ridicat niciodată documente regim special pentru această societate şi că, la data ridicării facturilor, buletinul său de identitate se afla la patronul de naţionalitate chineză al firmei la care lucra.

Mai mult, SC C.V. SRL Bucureşti are ca asociaţi, în acte, pe cetăţenii arabi H.K.J. şi K.K.F., care nu figurau cu intrări sau ieşiri în şi din România, iar ca obiect de activitate „comerţ cu ridicata cu cafea, ceai, cacao şi condimente";, nu au desfăşurat activităţi comerciale legale şi, în concluzie, a fost înfiinţată pe bază de documente false, pentru a fi folosită în scop infracţional.

Pentru a induce în eroare organul de control fiscal că achiziţionarea mărfurilor a fost reală, G.M. a redactat şi un contract de vânzare-cumpărare şi un proces-verbal de custodie, ambele datate tot 28 iulie 2003, a întocmit note de recepţie şi constatare diferenţe, precum şi liste de inventariere a mărfurilor.

Examinând contractul de vânzare-cumpărare din 28 iulie 2003, rezultă că este încheiat între SC C.V. SRL Bucureşti - în calitate de vânzător, prin D.Ş. - director economic şi SC G.C. SRL Craiova - în calitate de cumpărător, prin G.M. - administrator. Acest contract s-a dovedit a fi fals, cum false sunt şi celelalte documente, mai sus menţionate, fapt rezultat şi prin aceea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de audit Public Intern, prin adresa nr. 660072 din 16 februarie 2005, menţionează că din verificările efectuate a rezultat că SC C.V. SRL Bucureşti nu a funcţionat la sediul social declarat, nu are puncte de lucru declarate, nu figurează cu salariaţi, a depus la organele fiscale doar două deconturi de TVA, pentru lunile iunie şi iulie 2003, şi nu figurează cu plăţi către bugetul de stat. Dr. Ş. nu a putut fi identificat deoarece, conform adresei nr. 327/2004 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, cartea de identitate în cauză nu a fost emisă.

Ca urmare, contractul de vânzare, procesul-verbal de custodie, notele de recepţie şi listele de inventariere nu au reflectat o aprovizionare reală a SC G.C. SRL, ci mijlocul prin care s-au indus în eroare organele fiscale cu prilejul aprobării cererii privind rambursarea ilegală de TVA.

În acelaşi sens, s-a impus a fi precizat că, deşi marfa nu a intrat în depozitul societăţii şi nici nu a fost văzută de inculpat în depozitul furnizorului, notele de recepţie şi constatare diferenţe din 28 iulie 2003, semnate de G.M., nu prezintă menţiuni cu privire la locul unde s-a efectuat recepţia, în cauză nefiind identificate nici eventualele N.R.C.-uri întocmite de SC C.V. SRL privind mărfurile ce ar fi fost primite în custodie de la SC G.C. SRL Craiova.

Potrivit pct. 16 din O.M.F. nr. 2388/1995, inventarierea mărfurilor trebuia realizată de comisia numită în acest scop de către societatea unde se află mărfurile depozitate şi un exemplar să fie transmis unităţii căreia îi aparţin, însă nu s-a procedat astfel pentru că operaţiunea comercială a fost fictivă, cu scopul vădit de a obţine rambursare ilegală de TVA.

După ce a înregistrat în contabilitate cele două facturi fiscale în valoare totală de 62.130.259.627 ROL şi a întocmit documentele menţionate anterior, G.M. a procurat în xerocopie şi un ordin de plată din 5 august 2003 şi în sumă de 11 milioane ROL, în care se menţionează plata la bugetul de stat a TVA achitată de SC C.V. SRL. Din verificările efectuate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a rezultat că suma respectivă nu fusese plătită, fiind diminuată cu 1.884.791.910 ROL în raport de tranzacţiile ce s-ar fi realizat cu SC G.C. SRL.

Apoi, la data de 04 august 2003, prin cererea nr. 41315, inculpatul G.M. a solicitat rambursarea TVA în sumă de 9.958.220.808 ROL, compusă din TVA-ul aferent celor două facturi de aprovizionare de la SC C.V. SRL Bucureşti şi de la alţi furnizori.

Pentru efectuarea controlului fiscal preventiv, în vederea examinării cererii de rambursare de TVA a fost delegat, de către D.G.F.P Dolj, inspectorul de specialitate C.S., care, verificând actele prezentate, a concluzionat, prin procesul-verbal înregistrat la 22 august 2003, că SC G.C. SRL are de recuperat TVA de la bugetul de stat în sumă de 9.958.220.801 ROL, precum şi reţinerea sumei de 315.963.172 ROL, reprezentând impozite şi taxe datorate de societate la bugetul de stat.

Procesul-verbal astfel întocmit, a fost aprobat de B.S. - director general adjunct şi, în aceeaşi zi, respectiv vineri 22 august 2003, cu ordinul de plată nr. 530, T. Craiova a virat suma de 9.642.257.629 ROL în contul SC G.C. SRL deschis la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova.

În vederea ascunderii originii ilicite a sumei de 9.642.257.629 ROL, inculpatul G.M., începând cu a doua zi lucrătoare (luni 25 august 2003), a dispus efectuarea mai multor transferuri bancare din contul SC G.C. SRL deschis la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova, în conturile aceleiaşi societăţi deschise la R. Craiova, B. SA Craiova şi B.R.D. - G.S.D. Dolj.

Ulterior, din aceste conturi a fost ridicată succesiv în numerar suma totală de 1.350.000.000 ROL de către inculpatul G.M., au fost efectuate transferuri interbancare între conturile societăţii deschise la unităţile bancare sus-menţionate în sumă de 278.000.000 ROL.

De reţinut este faptul că toate transferurile bancare dispuse de inculpatul G.M. în perioada 25 - 28 august 2003 sunt de cel mult 400.000.000 ROL fiecare, pentru a nu depăşi plafonul de 10.000 euro, prevăzut de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

A mai rezultat şi faptul că, în aceeaşi perioadă, inculpatul G.M. a reciclat suma totală de 3.340.000.000 ROL prin intermediul SC I. SRL Craiova, virând în conturile acestei societăţi deschise la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova şi B.R.D. - G.S.D. Dolj sumele de 2.640.000.000 ROL şi, respectiv, 600.000.000 ROL, care au fost retrase în aceeaşi zi în numerar. Pentru a justifica aceste transferuri bancare, între SC G.C. SRL şi SC I. SRL s-a încheiat un contract de împrumut cu dobândă de 24,5% pe an, datat 25 august 2003, însă pe ordinele de plată în baza cărora s-au virat aceste sume este consemnat faptul că obiectul plăţilor îl reprezintă contravaloare marfă, cu toate că între cele două societăţi nu au existat relaţii comerciale.

Cu privire la toate aspecte, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi-a exprimat punctul de vedere în lucrarea nr. V/336 din 09 mai 2005 care concluzionează că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, suma reciclată de SC C.C. SRL fiind de 9.642.257.629 ROL (265.000 euro), reprezentând TVA rambursat ilegal de la D.G.F.P. Dolj.

Aflând, prin mijloace proprii că, la data de 14 octombrie 2003, Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că SC G.C. SRL a beneficiat de o rambursare ilegală de TVA în sumă de 9,6 miliarde ROL şi, în aceiaşi zi, a solicitat organului fiscal dosarul de rambursare, pentru a ascunde faptele săvârşite anterior şi, pe cale de consecinţă, de a nu fi tras la răspundere penală, inculpatul G.M. a săvârşit alte infracţiuni, la fel de grave.

Astfel, inculpatul a contactat-o imediat pe gestionara U.V. căreia i-a dispus să întocmească un număr de două facturi fiscale, datate 01 septembrie 2003, care să ateste că mărfurile, în baza cărora s-a obţinut rambursarea ilegală de TVA, au fost revândute, la aceiaşi valoare, societăţii furnizoare SC C.V. SRL Bucureşti.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorului D.L. - contabil al societăţii, acesta l-a informat pe inculpat că întrucât mărfurile consemnate în facturi nu fuseseră aduse niciodată în depozitele societăţii, legal era să se storneze operaţiunea contabilă prin emiterea de facturi „în roşu'"; de către societatea furnizoare SC C.V. SRL Bucureşti, dar G.M. a dispus să înregistreze în contabilitate facturile fiscale cu nr. C şi D aşa cum fuseseră întocmite, evidenţiindu-le în decontul de TVA aferent lunii septembrie 2003.

Procedând în acest mod, SC G.C. SRL a devenit debitoare la bugetul consolidat al statului cu suma de 9.422.928.399 ROL, reprezentând TVA-ul corespunzător acelor facturi.

Urmărind să se sustragă de la plata acestor obligaţii, inculpatul a conceput un plan, bine pus la punct şi anume de a solicita eşalonarea la plată pe o perioadă de timp cât mai mare şi apoi, prin înregistrarea în contabilitate a altor facturi fiscale de aprovizionare cu diverse bunuri, la preţuri cât mai mari, să fie compensate taxele pe valoarea adăugată corespunzătoare.

Totodată, l-a contactat din nou pe învinuitul V.G.D., despre care ştia că se ascunde de cămătarii cărora le datora circa 22.000 euro, solicitându-i ca în numele SC B. SRL Craiova, ce o administra în fapt, să cumpere F.C. Corabia de la o persoană fizică, M.D., pe care apoi să o revândă imediat către SC G.C. SRL Craiova la un preţ supraevaluat.

Procedând astfel, inculpatul G.M. a vizat două aspecte şi anume să deducă TVA-ul corespunzător şi astfel să diminueze obligaţia de plată, dar şi să folosească acel activ cu titlu de garanţie în favoarea D.G.F.P Dolj, pentru eşalonarea de plată vizată.

Ca să-l motiveze pe inculpatul V.G., G.M. a suportat toate cheltuielile privind chiria, întreţinerea şi alimentaţia zilnică a acestuia precum şi a concubinei sale D.C.

Acest aspect este dovedit cu depoziţiile martorilor P.M.C., D.C., C.V.V. şi G.G.L., potrivit cărora, în perioada septembrie - decembrie 2003, G.M., prin fiul său G.E., îi ducea periodic anumite sume de bani, în lei sau euro, la cele trei apartamente închiriate în cartierele Rovine şi Lăpuş din Craiova.

Aşadar, ajungând în această fază a planului, iniţiat anterior, inculpatul G.M. a depus cererea de eşalonare a debitului datorat bugetului de stat, în sumă de 9.422.928.399 ROL, la D.G.F.P. Dolj, înregistrată sub nr. 57138 din 20 octombrie 2003, motivând că în perioada de iarnă vânzările firmei scad considerabil şi nu are posibilitatea să plătească sume mari de bani la bugetul de stat, societatea având datorii mari la furnizori şi credite bancare de peste 9 miliarde ROL în derulare.

Cererea a fost aprobată de directorul executiv al acesteia - Z.L. şi, la data de 24 octombrie 2003, s-a încheiat şi convenţia de eşalonare plăţi nr. 259, potrivit căreia SC G.C. SRL urma să achite debitul în termen de 40 luni, cu condiţia depunerii unei garanţii corespunzătoare, în termen de cel mult 60 zile.

După ce în ziua de 28 noiembrie 2003, M.D., (fost asociat cu el în mai multe firme), a perfectat contractul de vânzare-cumpărare privind F.C.L. Corabia la preţul de 195.393.815 ROL (contract nr. 965), inculpatul G.M. l-a trimis a doua zi, la acelaşi notar public - N.A.l., pe inculpatul V.G.D. să încheie contractul de vânzare între M.D. şi SC B.I. SRL Craiova, privind activul menţionat mai sus, inclusiv construcţiile, cu suma de 10.500.000.000 ROL (contract din 29 noiembrie 2003).'

Apoi, în ziua următoare, 30 noiembrie 2003, SC B.I. SRL Craiova, reprezentată de inculpatul V.G.D. vinde activele, (cumpărate cu o zi înainte) către SC G.C. SRL reprezentată de inculpatul G.M. cu suma de 14.280.000.000 ROL din care TVA 2.280.000.000 ROL, conform facturii fiscale nr. E.

Peste 4 zile, respectiv la 04 decembrie 2003, la notarul public T.M.D. sunt autentificate procura de administrare prin care V.C.D., în calitate de asociat şi administrator de drept la SC B.I. SRL Craiova, îl împuterniceşte pe inculpatul V.G.D. să administreze cu drepturi depline firma şi contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor precizate în factura menţionată mai sus.

Cu privire la aceste aspecte s-a precizat, că prin vânzarea fabricii SC B.I. SRL Craiova, s-a înregistrat cu TVA de plată la bugetul de stat în sumă de 2.280.000.000 ROL însă pentru a nu achita datoriile totale în sumă de 3.427.797.901 ROL, inculpatul V.G.D. l-a determinat pe numitul G.G.L. să preia el societatea, fapt realizat în luna mai 2004.

În concluzie, a rezultat că prin cumpărarea şi apoi revânzarea F.C.L. Corabia, după numai o zi şi la un preţul menţionat, nu s-a urmărit altceva decât deducerea TVA de către SC G.C. SRL în vederea compensării cu obligaţia de plată eşalonată.

După realizarea procedurilor privind înscrierea activului, astfel dobândit, la Registrul de Carte Funciară şi organul fiscal din cadrul Primăriei Corabia, inculpatul G.M. a încheiat contractul de ipotecă în favoarea D.G.F.P. Dolj, autentificat la acelaşi notar public, prin Încheierea nr. 6265 din 23 decembrie 2003, realizând astfel condiţia de garantare a eşalonării la plată a TVA prevăzută în convenţia din 24 octombrie 2003.

Pentru a putea fi încheiat contractul de ipotecă, trebuia ca SC G.C. SRL să facă dovada că a achitat preţul bunului la care se referă în întregime, situaţie în care inculpatul V.G.D. a întocmit chitanţele din 9 decembrie 2003 în valoare de 3.550.000.000 ROL şi din 15 decembrie 2003 în sumă de 10.550.000.000 ROL, prin care a atestat nereal achitarea contravalorii facturii fiscale din 30 noiembrie 2003.

Cu toate că s-au emis aceste chitanţe, începând cu aceeaşi dată 09 decembrie 2003, SC G.C. SRL Craiova efectuează, aproape zilnic, plăţi către SC B.I. SRL cuprinse între 300 şi 400 milioane ROL, prin viramente bancare până la data de 09 ianuarie 2004, plăţi care au fost făcute prin conturile deschise de cele două societăţi la B.T., B.R.D. - Sucursala Craiova şi R.

Concomitent, SC B.I. SRL vira sumele primite de la SC G.C. SRL în conturile deschise de M.D. la B.R.D. - Sucursala Craiova şi R., sume care apoi erau ridicate în numerar în cursul aceleiaşi zile. Pentru că M.D. nu avea cont deschis la B.T., inculpatul V.G.D. a ridicat în numerar sumele de bani virate de SC G.C. SRL pentru SC B.I. SRL în valoare totală de 3.757.000.000 ROL.

Ca atare, s-a concluzionat că inculpatul G.M. nu a achiziţionat F.C.L. Corabia în interesul SC G.C. SRL, în condiţiile în care societatea nu avea un astfel de obiect de activitate, ci doar pentru a deduce prin compensare TVA-ul rezultat de 2.280.000.000 ROL din suma eşalonată la plată.

Având în vedere şi împrejurarea că inculpatul G.M. solicitase eşalonarea la plată a TVA în sumă de 9.422.928.399 ROL, tocmai pe motiv că nu dispunea de lichidităţi, având de achitat şi un credit în valoare de circa 9 miliarde ROL la B.R.D. - Sucursala Craiova, rezultă că plăţile către SC B.I. SRL Craiova nu au fost reale şi a folosit metoda „suveică";, potrivit căreia a rulat în perioada 09 decembrie 2003 - 08 ianuarie 2004, aceeaşi sumă de circa 1.000.000.000 ROL, prin depuneri şi retrageri succesive.

Deoarece Legea nr. 345/2002, ce reglementa cadrul legal privind TVA, impunea achitarea furnizorului anterior solicitării rambursării de TVA, dar şi pentru a crea aparenţa unei legalităţi, inculpaţii G.M. şi V.G.D. au iniţiat şi desfăşurat un flux financiar fictiv prin care s-a încercat simularea efectuării unor plăţi în valoare de 14.280.000.000 ROL, prin conturile bancare ale celor două societăţi comerciale, în realitate rulând de 39 ori suma de circa 300.000.000 ROL.

Pentru materializarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a iniţiat, desfăşurat şi determinat în încheierea unor documente fictive care să ateste efectuarea unor operaţiuni financiar-contabile ce nu s-au desfăşurat în realitate. Astfel, la data de 01 august 2003, inculpatul a întocmit contractul nr. A din care rezultă că a creditat SC G.C. SRL cu suma de 2.500.000.000 ROL pe o perioadă de 15 ani cu o dobândă de 2% pe lună, iar la data de 01 ianuarie 2004 a întocmit contractul nr. B potrivit căruia a împrumutat firma cu suma de 10.000.000.000 ROL, pe o perioadă de 2 ani cu o dobândă de 0,15 pe lună.

Cu privire la acest aspect, D.L. - contabilul firmei, precum şi G.V. şi G.V.A., operatori PC la aceeaşi societate au declarat, în calitate de martor, că inculpatul G.M. Ie-a prezentat cele două contracte de împrumut pentru a fi înregistrate în contabilitate, dar nu a depus în casieria societăţii sumele de bani menţionate şi nu a efectuat alte operaţiuni financiare cu banii respectivi, cu toate că SC G.C. SRL se confrunta cu o lipsă acută de disponibilităţi băneşti în perioada respectivă.

Tot în scopul sustragerii de la plată TVA datorată bugetului de stat, în sumă de 9.422.928.399 ROL, la data de 27 iulie 2004, inculpatul G.M.a achiziţionat, cu facturile fiscale nr. E şi F mărfuri de la SC S.C.G. SRL Craiova în valoare totală de 17.234.797.698 ROL din care TVA 2.751.774.418 ROL, ambele facturi fiind semnate de inculpatul C.G., din partea furnizorului şi de inculpat din partea beneficiarului.

Din procesul-verbal din 21 septembrie 2005 întocmit de D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, rezultă că mărfurile înscrise în acele facturi au fost aprovizionate de SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA Bucureşti şi, pentru că nu au putut fi identificate, s-a dispus neacordarea dreptului de rambursare a TVA pentru societăţile comerciale care au acest furnizor.

Din acelaşi proces-verbal a mai rezultat şi faptul că mărfurile înscrise în cele două facturi au preţuri mai mari cu circa 100 - 300 ori decât preţurile practicate pe piaţă, din acest motiv neputând fi valorificate, ceea ce duce la concluzia că inculpatul G.M. şi inculpatul C.G. au urmărit încasarea ori deducerea unui TVA cât mai mare.

Astfel, martorul P.M., administratorul SC T. SA - Craiova precizează în declaraţia dată la urmărirea penală, că a achiziţionat mărfuri de la SC G.C. SRL la finele lunii iulie 2004, însă atunci când a ridicat factura peste câteva zile a rămas surprins de preţurile exagerat de mari, că a încercat să le restituie dar nu a mai fost posibil pentru că fuseseră date în folosinţă la muncitori.

În continuare, inculpatul G.M. a compensat TVA-ul rezultat din cele două operaţiuni financiar-contabile, menţionate mai sus, în sumă totală de 5.551.774.417 ROL din TVA-ul eşalonat la plată prin convenţia din 24 octombrie 2003.

Cercetările întreprinse în cauză au mai scos în evidenţă faptul că pentru a nu figura ca debitor la bugetul de stat cu TVA aferent facturilor de vânzare către SC G.C. SRL, în eventualitatea unui control, inculpatul C.G. a procurat la 19 octombrie 2004 de la SC E.I.G. SA Bucureşti, reprezentată de F.D., facturile nr. G şi H care atestau că a cumpărat mărfuri în valoare totală de 18.995.842.670 ROL, din care TVA 3.032.946.670 ROL.

Relaţiile comerciale fictive dintre SC E.I.G. SA Bucureşti şi SC S.C.G. SRL Craiova au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 143D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - structura centrală, care prin rechizitorul din 22 iulie 2005 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C.G., V.C., F.D. şi a altor persoane pentru infracţiuni de fals, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul G.M. a arătat că l-a cunoscut personal pe directorul economic al SC C.V. Bucureşti, care s-a recomandat cu numele de D.Ş., acesta din urmă prezentându-se la sediul SC G. din Craiova, ocazie cu care au încheiat acel contract de vânzare-cumpărare privind livrarea unor produse, însă contractul şi cele două facturi în care erau nominalizate produsele au fost aduse deja completate şi semnate de reprezentanţii SC C.V.

A mai susţinut că s-a încheiat şi un proces-verbal de custodie prin care se atesta că mărfurile rămân în depozitele furnizorului, stabilind totodată ca plata să se facă eşalonat, pe măsură ce ridica din produse şi reuşea să le valorifice, iar apoi a depus cerere pentru a solicita rambursarea de TVA aferentă celor două facturi de aprovizionare de la SC C.V. SRL şi de la alţi furnizori, iar când suma a intrat în contul SC G.C. SRL a transferat-o în alte conturi pe care le avea deschise societatea, considerând că acest lucru este util pentru a derula afacerile pe care le mai desfăşura.

A precizat, de asemenea, că atunci când reprezentantul SC C.V. i-a solicitat să îi achite o parte din mărfuri deşi nu i le livrase efectiv, lucru cu care nu a fost de acord, pentru că au apărut discuţii, a procedat la refacturarea mărfurilor, operaţie în urma căreia a devenit debitor la bugetul statului cu suma de 9 miliarde pe care o încasase anterior prin rambursare de TVA, sumă pentru care i-a fost aprobată eşalonarea la plată, şi pe care a restituit-o în totalitate, plătind şi dobânzile aferente.

Referitor la tranzacţia încheiată cu SC B.I. SRL privind achiziţionarea F.C. din Corabia, a recunoscut că vânzarea şi revânzarea acestui activ s-a derulat la intervale de câteva zile, însă operaţia a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, fără a exista intenţia de fraudare a bugetului de stat, intenţie care nu a existat nici în ceea ce priveşte tranzacţia încheiată cu SC S.C. SRL Craiova de la care a achiziţionat mai multe produse, pe care Ie-a recepţionat şi care efectiv au intrat în depozitele societăţii sale şi, cu toate că a sesizat că aveau preţuri mai ridicate, a acceptat tranzacţia, ştiind că are posibilitatea de a le valorifica, iar plata către SC S.C. SRL urma să o facă pe măsură ce reuşea să le valorifice.

Inculpatul V.G.D. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că l-a cunoscut pe inculpatul G.M. în luna noiembrie 2003 când l-a căutat pentru a-i propune achiziţionarea fabricii de legume din Corabia, tranzacţie care s-a desfăşurat prin intermediul societăţii SC B. pentru a obţine şi acesta un câştig, declarând totodată că au stabilit ca plata preţului acestui activ să se facă în mai multe rate, însă a întocmit chitanţele prin care se atesta plata integrală spre a putea proceda la intabulare.

S-a audiat de asemenea şi inculpatul C.G. care a declarat că mărfurile care au făcut obiectul tranzacţiei încheiate între SC S.S.C. şi SC G. au fost efectiv livrate acestei din urmă societăţi, convenind totodată cu G.M. ca plata să se facă pe măsură ce reuşea să le valorifice, iar preţurile nu au fost exagerat de mari .

În cauză, s-a constituit parte civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj -, în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, solicitându-se obligarea inculpaţilor G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, V.G.D. şi C.G. la plata sumei de 833,533 ROL, respectiv suma de 442,422 ROL reprezentând obligaţii fiscale rezultate din relaţia comercială între SC G.C. şi SC S.C.G. Craiova, iar suma de 391,111 ROL reprezintă obligaţii fiscale rezultând din relaţia comercială dintre SC G. şi SC B.I. (respectiv vânzarea fabricii de conserve din Corabia), deoarece aceste relaţii comerciale nu au avut drept scop decât deducerea nelegală de TVA.

De asemenea, s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor G.M., V.G. şi C.G., precum şi asupra bunurilor existente în patrimoniu SC G.C. SRL Craiova, care a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, până la concurenţa pagubei de 833.533 ROL, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere până la data plăţii efective.

S-au audiat şi martorii G.V., C.N., U.V., G.V., V.C., respectiv martori în circumstanţiere - T.M. şi l.Ş., ale căror declaraţii s-au anexat la dosarul cauzei.

2. Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a constatat că inculpatul G.M., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în cursul lunii iulie 2003, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii documente fiscale fictive în baza cărora a obţinut de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj rambursare de TVA.

Apărarea inculpatului, în sensul că l-a cunoscut personal pe presupusul director economic al SC C.V. SRL Bucureşti cu care a încheiat contractul din 28 iulie 2003 privind vânzarea-cumpărarea unor mărfuri şi cele două facturi în baza cărora a obţinut rambursarea de TVA, a fost infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, s-a constat că SC C.V. SRL Bucureşti era doar o societate fantomă, înfiinţată de doi cetăţeni arabi, care până în luna iulie 2003 nu a desfăşurat activităţi comerciale, că nu avea încheiate contracte de muncă şi, de asemenea, nu a fost identificată nici o persoană cu numele de D.Ş.

Cele două facturi fiscale au fost achiziţionate ilicit de o altă firmă fantomă - SC G.I. SRL Bucureşti care aparţinea unor cetăţeni chinezi.

În această activitate infracţională a fost implicat parţial şi inculpatul V.G.D. care a completat cele două facturi fiscale nr. A şi B cu un nr. de 59 de repere cu preţuri exagerat de mari.

De altfel şi în raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a concluzionat că cele 59 de repere trecute în cele două facturi au preţuri unitare foarte mari, ajungând chiar la 200 - 300 milioane ROL/bucată reper, iar SC G.C. nu a mai valorificat materiale cu astfel de preţuri.

Acelaşi raport a mai concluzionat că, deşi pentru aceste mărfuri s-au întocmit N.I.R.-uri cu numerele A şi B din 28 iulie 2003, acestea erau semnate numai de G.M. în condiţiile în care mărfurile nu fuseseră recepţionate, iar faptul că mărfurile ar fi rămas în custodia furnizorului impunea ca şi acesta din urmă (SC C.V. Bucureşti) să întocmească şi să semneze note de intrare recepţie, lucru care nu s-a întâmplat în realitate.

Această modalitate de întocmire şi operare a actelor financiar-contabile de către inculpatul G.M. conduce la constatarea că mărfurile respective nu au fost livrate, nu a existat vreo dovadă că ele s-au aflat faptic în vreun depozit şi nu s-a efectuat de către SC G. plata acestor mărfuri către societatea din Bucureşti.

Mai mult, după încasarea sumei cu titlul de TVA rambursat, inculpatul G.M. a refacturat mărfurile cu aceleaşi repere şi preţ, prin facturile nr. C şi D ce poartă data de 1 septembrie 2003 (dată care nu s-a stabilit dacă este sau nu reală), prin această operaţie SC G. colectând TVA şi devenind astfel debitor către bugetul de stat cu suma de 9.422.928 399 ROL, deşi operaţia fiscală corectă era stornarea acestei tranzacţii comerciale prin facturi corespunzătoare însă, inculpatul G.M. a refuzat stornarea, aşa cum a declarat şi contabila societăţii, martora D.L., în faza de urmărire penală.

De altfel, prin această operaţie s-a dovedit odată în plus că tranzacţia comercială cu SC C.V. SRL nu a fost una reală, mai ales că în luna noiembrie SC G. a făcut compensarea datoriei şi creanţei avute cu firma din Bucureşti pe baza unor ordine de compensare, deşi legal compensarea trebuia făcută prin Institutul de Management şi Informatică din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului, conform O.G.. nr. 77/1999, astfel cum a fost completată.

După cum s-a mai precizat, în această activitate infracţională de întocmire a celor două facturi fictive în baza cărora inculpatul G.M. a obţinut pe firma sa o rambursare fără drept de TVA, a fost implicat şi inculpatul V.G.D., care a completat facturile cu cele 59 de repere, trecând preţul exagerate faţă de preţul pieţei.

În acest sens, expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală concluzionează că scrisul de completare de pe facturile nr. X şi B au fost executate de inculpatul V.G.D., iar semnăturile aparţineau lui G.M.

Deşi V.G.D. a invocat neconcludenţa acestei expertize întrucât ordonanţa prin care s-a dispus ar fi fost modificată, trecându-se pe lângă numele inculpatului G.M. şi cel al inculpatului V.G.D., acest aspect nu poate fi luat în considerare atâta timp cât, examinându-se scrisul inculpatului V.G.D. de pe declaraţiile date până la data efectuării expertizei cu scrisul de pe cele două facturi, s-a constatat existenţa mai multor caracteristici comune din punct de vedere al construcţiei grafice, ceea ce a condus la concluzia din raportul de expertiză.

Instanţa a mai constatat că, după ce suma de 9.958.220.808 ROL rambursată ca TVA a intrat în contul SC G., inculpatul G.M., pentru a ascunde provenienţa ei ilicită, a efectuat numeroase transferuri bancare, alimentând conturile deschise la alte bănci, a efectuat plăţi către furnizori, a împrumutat o altă societate şi a ridicat banii numerar pe bază de contracte fictive de creditare a societăţii sale.

Astfel, în raportul de expertiză contabilă s-a constatat că din suma de 9 miliarde ROL intrată în cont s-a acordat un împrumut de 2.640.000.000 ROL către SC I. Craiova deşi SC G. nu avea ca obiect de activitate acordarea de credite şi, totodată, inculpatul a mai ridicat suma de 1.366.000.000 ROL ce ar fi reprezentat sumele cu acesta ar fi creditat societatea.

Referitor la aceste credite acordate de inculpatul G.M. societăţii pe care tot el o administra, martorii audiaţi în faza de urmărire penală (foşti angajaţi ai SC G.) au declarat că aceste contacte de credit s-au înregistrat scriptic în contabilitate, însă în realitate sumele de bani nu s-au vărsat efectiv deşi societatea ar fi avut nevoie de disponibil bănesc.

În urma controlului efectuat de Garda Financiară, de Comisia de Audit Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Bucureşti s-au constatat aceleaşi aspecte - că suma de 9 miliarde ROL încasată de la Trezorerie cu titlu de rambursare TVA a fost fie retrasă în numerar (aproximativ 600 milioane ROL), fie transferată în alte conturi, deschise la alte bănci din Craiova, după care banii au fost de asemenea ridicaţi în numerar de inculpatul G.M.

Aceste constatări au condus la concluzia că transferarea sumei în alte conturi a fost făcută cu scopul de a recicla suma rambursată ilegal de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Dolj, aşa cum a concluzionat şi Oficiul Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor.

Ca atare, activitatea infracţională mai sus expusă, desfăşurată de inculpatul G.M. - constând în instigarea inculpatului V.G.D. să completeze cu date nereale, în mod fals, cele două facturi fiscale având ca furnizori SC C.V. SRL Bucureşti, în baza cărora a obţinut rambursarea de TVA iar apoi a semnat aceste facturi deşi cunoştea că sunt fictive, a întocmit şi semnat N.I.R.-uri privind presupusele mărfuri neintrate în depozitele SC G., a semnat şi alte documente cum ar fi şi contracte de vânzare-cumpărare cu societatea din Bucureşti, procesul-verbal de lăsare în custodie (acte care nu corespundeau realităţii), realizează elementele constitutive al infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., faptele fiind săvârşite în formă continuată.

De asemenea, inculpatul G.M. a săvârşit şi infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fiind pe deplin dovedit că, în calitatea sa de administrator al SC G.C. SRL Craiova, pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei rambursate ca TVA, a efectuat numeroase transferuri bancare în sume mici, a încheiat contracte fictive de creditare a societăţii în scopul de a ridica numerar mai multe sume de bani, a creditat o altă societate deşi nu avea un astfel de obiect de activitate.

Deşi în sarcina inculpatului s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunea de înşelăciune în forma prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., Tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a obţine în mod ilegal de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Dolj o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor aprovizionări cu marfă de la SC C.V. SRL (firmă fantomă), aprovizionări făcute în baza unor acte fictive, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, act normativ care era în vigoare la data săvârşirii faptei.

Astfel, art. 36 din Legea nr. 345/2002 sancţionează cu închisoare de la 1 la 7 ani „determinarea cu rea-credinţă, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale";.

În urma intrării în vigoare a C. fisc., Legea nr. 345/2002 a fost abrogată, însă prevederile art. 36 au fost preluate de art. 8 alin. (1) din noua lege a evaziunii fiscale - Legea nr. 241/2005, text care sancţionează cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, „stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabili a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca obiect obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat";.

Pentru realizarea laturii obiective a acestei infracţiuni încriminată de prevederile legale mai sus menţionate, este necesar să existe o acţiune de stabilire cu rea-credinţă a unui impozit, a unei taxe, contribuţii cuvenite bugetului general consolidat al statului iar operaţiunea să aibă ca rezultat obţinerea fără drept a unei rambursări sau a unei restituiri de la o componentă a bugetului de stat.

Aşa cum s-a statuat în doctrina şi practica judiciară, modalităţile prin care impozitele, taxele, contribuţiile, sunt stabilite cu rea-credinţă, sunt diverse - de la realizarea unor operaţiuni fictive la finalul cărora se solicită o rambursare de TVA fără drept (cum este şi cazul în speţă), declaraţii fiscale ale contribuabililor care nu corespund realităţii, pe baza cărora se emit decizii de impunere inexacte, etc.

De altfel, Legea nr. 241/2005 defineşte operaţiunile fictive în art. 2 lit. f) ca fiind acele operaţiuni ce constau în disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

Tot în sprijinul celor mai sus menţionate, s-a invocat şi definiţia evaziunii fiscale, în special a fraudei fiscale - care a constat în disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat de contribuabil, toate realizate prin intermediul încălcării dispoziţiilor legale.

S-a mai invocat şi faptul că, odată cu încriminarea distinctă a acestei infracţiuni prin noua legea a evaziunii fiscale, aplicabilitatea în asemenea cauze a disp. art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) a încetat, deoarece prin voinţa explicită a legiuitorului s-a adoptat o încriminare distinctă a respectivei fapte şi care anterior era circumscrisă de practica judiciară în prevederile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Fapta inculpatului G.M. care, în calitate de administrator a SC G., a obţinut fără drept o rambursare de TVA de peste 9 miliarde ROL, scop în care a prezentat o stare de fapt fiscală ce nu corespundea realităţii, realizează pe deplin conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementată la data săvârşirii faptei de art. 36 din Legea nr. 345/2002, iar în prezent de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.M., prin apărător şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Tot în legătură cu această faptă, în apărarea sa, inculpatul G.M. a invocat că întrucât operaţiunea de livrare iniţială încheiată cu SC C.V. Bucureşti a fost anulată prin refacturarea mărfurilor în sens invers şi acesta a restituit suma încasată în urma rambursării de TVA, plătind şi dobânzi considerabile, nu s-a putut reţine că ar fi urmărit producerea unei pagube bugetului de stat, solicitând achitarea. Referitor la acest aspect, aşa cum s-a arătat însă, operaţiunea de refacturare s-a efectuat tot pe baza unor documente false, cu încălcarea unor dispoziţii legale, iar suma ce trebuia să o restituie a fost eşalonată la plată prin Convenţia nr. 259 din 24 octombrie 2003, pe perioada 14.05.2004 -15.02.2007, iar pentru achitarea acestui debit inculpatul G.M. a recurs la altă operaţiune fiscală, deducând ilegal TVA, pe care apoi l-a compensat cu o parte din sumele eşalonate la plată.

Astfel, inculpatul G.M., la data de 30 noiembrie 2003, cu factura fiscală nr. I, a cumpărat de la SC B. SRL Craiova, administrată de inculpatul V.G., F.C.L. Corabia cu preţul de 14.280.000.000 ROL, deducând TVA în valoare de 2.280.000.000 ROL; totodată, pentru a garanta eşalonarea la plată a TVA datorat bugetului de stat, a ipotecat acest activ în favoarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.

Din probele administrate în cauză a rezultat că acest activ a fost cumpărat mai întâi de persoanele fizice M.D. şi soţia acestuia de la SC A.C. Corabia (aflată în lichidare judiciară) cu suma totală de 407.983.155 ROL, conform contractelor încheiate la datele 28 februarie 2002 şi 28 noiembrie 2003, apoi a fost revândută de M.D. către SC B.I. Craiova cu suma de 10.500.000.000 ROL, iar după numai o zi, respectiv, la 29 noiembrie 2003, SC B. l-a vândut către SC G. cu suma mai sus menţionată deducându-se TVA în cuantum de 2.280.000.000 ROL, pe care l-a folosit apoi pentru a compensa o parte din debitul eşalonat la plată.

Aşa cum s-a constatat prin expertiza contabilă şi cum rezultă din actele de control efectuate de organele abilitate, SC G. nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din această tranzacţie deoarece nu avea în obiectul de activitate producţia de conserve şi legume, iar activele SC A.C. Corabia cumpărate de la SC B., prin intermediul lui M.D., nu erau destinate realizării de operaţiuni taxabile, neînregistrând venituri din această activitate.

Mai mult, pentru a se face dovada achitării în întregime a contravalorii acestui activ, s-au întocmit la datele de 9 decembrie şi 15 decembrie 2003 două chitanţe în valoare de 13.550.000.000 ROL şi, respectiv, 10.550.000.000 ROL care atestau nereal achitarea integrală a preţului.

În realitate, ulterior datei de 9 decembrie 2003, s-au efectuat de către SC G. către SC B. plăţi cuprinse între 300 - 400 milioane ROL, până la data de 9 ianuarie 2004, aşa cum au declarat martorii G.V., U.V. şi D.L.

A rezultat că această tranzacţie s-a făcut doar formal de către SC G., prin reprezentantul acestuia G.M., cu complicitatea inculpatului V.G.D., pentru a se obţine în mod necuvenit TVA de la bugetul de stat, stabilindu-se astfel în mod incorect, cu încălcarea Legii nr. 87/1994 (în vigoare la aceea dată), obligaţiile bugetare.

Ca atare, inculpatul G.M. a săvârşit şi infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în calitatea sa de administrator evidenţiind în contabilitatea societăţii documente fictive având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor şi altor elemente patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care a achiziţionat F.C. Corabia, cu un preţ exagerat de mare, deducând nelegal TVA deşi societatea nu avea ca obiect de activitate fabricarea de conserve, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, prin compensarea TVA-ului dedus cu cel eşalonat la plată, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală încriminată la aceea dată de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, iar în prezent, în urma abrogării Legii nr. 87/1994, de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din noua lege a evaziunii fiscale, cu aplicarea în cauză a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În ceea ce priveşte fapta inculpatului G.M., de a achiziţiona cu facturile fiscale nr. E şi J, mărfuri de la SC S.C. SRL Craiova, având ca director pe inculpatul C.G., în valoarea totală de 17.234.797.698 ROL, în baza cărora ar fi dedus TVA de 2.751.774.418 ROL, în condiţiile în care preţurile mărfurilor erau exagerat de mari tocmai pentru a se putea deduce acest TVA (care ulterior a fost folosit pentru eşalonarea debitului datorat de SC G.) iar facturile prin care SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste produse de la o societate din Bucureşti, ar fi fost în realitate fictive, prima instanţă a constatat următoarele:

Art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, încriminează ca infracţiune de evaziune fiscală „omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în acte contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti impozite, taxe, contribuţii";.

Aceeaşi faptă „constând în evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţii fictive"; este încriminată în prezent de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale se înţelege deci întocmirea unor acte false pentru cheltuieli în sensul că acestea nu au fost făcute sau nivelul real al cheltuielilor este mult diminuat.

În cauza de faţă, s-a constatat că inculpatul G.M. a operat corect în evidenţele contabile ale SC G. cele două facturi fiscale emise de SC S.C. Craiova, iar în contractul încheiat între cele două societăţi se menţionează că plata se va face pe măsura valorificării mărfurilor de către SC G.

Cu ocazia controlului efectuat de organele financiare abilitate s-au găsit efectiv în gestiunea SC G. mărfurile nominalizate în cele două facturi iar o parte din ele au fost şi valorificate.

În acest sens, audiate nemijlocit în instanţă martorele C.N., G.V. şi U.V., au declarat că acele mărfuri s-au înregistrat scriptic, au fost recepţionate iar în anul 2005 s-au găsit efectiv în gestiunea SC G., iar martora U.V. a declarat că nu a făcut la data recepţiei nicio referire cu privire la preţul exagerat de mare a respectivelor produse mai ales că s-a trecut un adaos comercial de 20% în condiţiile în care uneori se trecea chiar 30%.

A rezultat că facturile fiscale prin care SC G. s-a aprovizionat cu mai multe produse în valoare de 17.234.797.698 ROL, nu au fost fictive, că operaţiunea a fost una reală şi nu s-a stabilit pe baza unor probe ştiinţifice că preţurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu preţurile practicate pe piaţă, simplele aprecieri ale unor martori (în speţă martorul P.M. - administrator al SC T. SA care a declarat că a cumpărat o parte din produse sesizându-se că au preţuri mult mai mari) neputând duce indubitabil la concluzia că s-a urmărit în realitate o evaziune fiscală.

Mai mult, deşi în actul de inculpare s-a susţinut că facturile prin care la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din Bucureşti - SC E.I.G. SA ar fi fost fictive, această apreciere nu se bazează pe probe ştiinţifice, certe, ci doar pe depoziţiile unor martori - V.C. şi F.D. care sunt oarecum subiective în condiţiile în care împotriva acestor persoane s-a declanşat de asemenea urmărirea penală tot pentru săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală.

Trebuia să se aibă în vedere şi prevederile art. 5² C proc. pen. care consacră prezumţia de nevinovăţie şi în conformitate cu care, în ipoteza în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt complete, certe, sigure, ci există îndoială cu privire la nevinovăţia inculpatului, se aplică regula „in dubio pro reo"; - potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar soluţia ce se impune este achitarea acestuia de către instanţa de judecată.

Mai mult, interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, iar concluziile unui organ judiciar nu pot fi obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului.

Faţă de cele mai sus, prima instanţă a constatat că fapta descrisă la ultimul punct din actul de inculpare (relaţia dintre SC G.C. SRL Craiova şi SC S.C. SRL Craiova), nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.M., după cum nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi nici ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.G.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor G.M. şi C.G. în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute la ultimul punct din rechizitoriu.

Referitor la inculpatul V.G.D., Tribunalul a constatat că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Lege nr. 241/2005 (tranzacţia privind revânzarea F.C. din Corabia).

Vinovăţia inculpatului G.M. privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 şi, respectiv, o infracţiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), (relaţia cu SC B. SRL Craiova) fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dat de modalitatea în care au fost comise, consecinţele produse, dar şi persoana inculpatului.

Avându-se în vedere că acesta este infractor primar, că anterior a avut o bună comportare şi nu a mai creat probleme organelor fiscale şi judiciare, că a depus diligenţe pentru recuperarea sumei de 9 miliarde ROL obţinută nelegal cu titlul de rambursare de TVA, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, prin aplicarea unor pedepse cu îndepărtare de minimul special prevăzut de lege având ca modalitate de executare suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.G.D., a cărui vinovăţie privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost de asemenea pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, consecinţelor produse şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Chiar dacă inculpatul V.G.D. a mai săvârşit fapte penale, acesta a fost reabilitat, iar în prezenta cauză a săvârşit un număr mai redus de infracţiuni, astfel încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu privire la care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 lit. a), b), c), C. pen. va contribui la resocializarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj -, în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, a solicitat obligarea inculpaţilor G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, V.G.D. şi C.G., la plata sumei de 833,533 ROL, respectiv suma de 442,422 ROL, reprezentând obligaţii fiscale rezultate din relaţia comercială între SC G.C. şi SC S.C.G. Craiova, precum şi la suma de 391,111 ROL reprezentând obligaţii fiscale ce rezultă din relaţia comercială dintre SC G. şi SC B.I. (respectiv vânzarea F.C. din Corabia), sume care să fie reactualizate la data plăţii prin adăugarea dobânzilor, penalităţilor şi majorărilor de întârziere la plată.

Această cerere de constituire ca parte civilă a fost însă considerată numai în parte întemeiată. Astfel, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că, în urma tranzacţiei comerciale încheiată între SC G. şi SC B.I. Craiova la data de 30 noiembrie 2003, privind vânzarea F.C. Corabia prin încălcarea prevederilor legale, inculpatul G.M., reprezentant al SC G.C., a dedus nelegal TVA în sumă de 2.228.000.000 ROL, prin aceasta prejudiciind bugetul de stat cu suma mai sus menţionată. în ceea ce priveşte însă suma de 2.751.774.418 ROL pe care inculpatul G.M. a dedus-o cu titlul de TVA în urma tranzacţiei comerciale încheiate cu SC S.C. SRL Craiova, prima instanţă a constat că nu s-a dovedit pe baza unor probe ştiinţifice certe şi concludente nelegalitatea acestei tranzacţii, nefiind realizate deci elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, astfel încât această sumă nu poate fi considerată un prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului. Avându-se în vedere prevederile art. 14 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora repararea prejudiciului produs prin infracţiune presupune atât repararea pagubei efective cât şi despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, prevederi care se coroborează şi cu dispoziţiile art. 115 şi 116 C. proc. fisc., s-a admis în parte acţiunea civilă, a fost obligat inculpatul G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova şi în solidar şi cu inculpatul V.G.D., la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, plus obligaţiile fiscale accesorii, respectiv dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere la plată, calculate cu începere de la data de 30 noiembrie 2004 până la achitarea integrală a prejudiciului.

B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi inculpaţii G.M. şi V.G.D.

În apelul formulat de parchet, s-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); aceasta, întrucât rambursarea presupune plata de către contribuabil a taxei pe valoarea adăugată şi ulterior solicitarea rambursării taxei plătite, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Sunt însă întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. întrucât inculpatul, în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în august 2003, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, prin prezentarea ca adevărate a aprovizionărilor cu marfă de la SC C.V. SRL, a solicitat şi obţinut o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL.

În mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului G.M. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

De asemenea, s-a mai arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului C.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Probatoriul administrat a stabilit cu certitudine vinovăţia celor doi inculpaţi. Astfel, din procesul-verbal din 21 septembrie 2005 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, rezultă că mărfurile înscrise în facturi au fost aprovizionate de SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA Bucureşti.

Mărfurile înscrise în cele două facturi au preţuri mai mari cu cca. 100 - 300 ROL decât preţurile practicate pe piaţă, din acest motiv neputând fi valorificate, ceea ce duce la concluzia că inculpaţii G.M. şi C.G. au urmărit încasarea ori deducerea unui TVA cât mai mare.

Martorul P.M., administratorul SC T. SA Craiova, a declarat în faza de urmărire penală că a achiziţionat mărfuri de la SC G.C. SRL la finele lunii iulie 2004, însă, în momentul în care a ridicat factura, a constatat menţinerea unor preţuri exagerat de mari şi a încercat să le restituie, însă fuseseră date în folosinţă la muncitori.

Inculpatul G.M. a compensat TVA-ul rezultat din cele două operaţiuni financiar-contabile în sumă totală de 5.551.774.417 ROL din TVA-ul eşalonat la plată prin Convenţia nr. 259 din 24 octombrie 2003, iar pentru a nu figura ca debitor la bugetul de stat cu TVA aferent facturilor de vânzare către SC G.C. SRL, inculpatul C.G. a procurat, la 19 octombrie 2004, de la SC E.I.G. SA Bucovăţ, reprezentat de F.D., facturile nr. G şi H, care atestau că a cumpărat mărfuri în valoare totală de 18.995.842.670 ROL din care TVA 3.032.946.670 ROL.

Prin cererea depusă la data de 30 octombrie 2008 de către parchet, s-a solicitat, în completarea motivelor de apel, în cazul inculpatului G.M., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, reţinută la judecarea cauzei în fond, în infracţiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004, întrucât, în mod just, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. precizată în actul de inculpare, însă noua încadrare dată faptelor în esenţă a fost greşită. Astfel, în mod corect, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.M. o reprezintă art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, constând în efectuarea de operaţiuni inexacte în scopul de a diminua impozitul, taxa sau contribuţia datorate bugetului de stat.

La data de 18 mai 2009, prin notele de şedinţă depuse de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii pentru inculpatul G.M., din art. 25 C. pen., rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că trebuie reţinută o singură infracţiune prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), indiferent de forma de participaţie, în condiţiile în care inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale; din art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fost art. 43 din Legea nr. 82/1991) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); din art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), apreciind astfel că greşit a fost raportat art. 9 din Legea nr. 241/2005 la art. 11 din Legea nr. 87/1994, deoarece trebuia aplicat unul din textele de lege apărute succesiv în materia evaziunii fiscale, care conţin aceleaşi reglementări, cu respectarea dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Pentru inculpatul V.G.D., din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 11 C. pen.

Pentru inculpatul C.G., din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 C. pen.

În apelul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că operaţiunea dintre SC S.C.G. SRL şi SC G.C. SRL a fost una reală, materialul probator existent la dosarul cauzei, precum şi aspectele învederate anterior, dovedind faptul că operaţiunea a fost una fictivă, realizată în scopul exclusiv al deducerii ilegale a sumei de 275.177 ROL, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei penale în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă şi în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată aferentă relaţiei comerciale dintre SC G.C. SRL şi SC S.C.G. SRL, precum şi obligarea inculpatului G.M., în solidar cu inculpatul C.G., iar inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL şi la plata sumei de 275.177 ROL, la care să fie calculate obligaţii fiscale accesorii, cu începere de la 27 iulie 2004 şi până la data achitării integrale a debitului.

Prin motivele scrise de apel formulate de inculpatul G.M., s-a criticat sentinţa atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă şi s-a solicitat admiterea apelului cu consecinţa achitării, administrarea probelor ce au fost respinse de instanţa de fond, respectiv o nouă expertiză grafologică cu privire la scrisul de pe facturile emise de SC C.V. SRL şi expertiză contabilă pentru evaluarea imobilului dobândit de la SC B.I. SRL, precum şi pentru verificarea existenţei sau inexistenţei împrumuturilor acordate de el societăţi faţă de conţinutul evidentei financiare a acesteia.

Nu au fost analizate o parte din apărările făcute cu privire la fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (relaţia cu SC C.V. SRL), soluţia fiind netemeinică şi nejustificată din punct de vedere procesual penal. Cu privire la latura obiectivă a acestei infracţiuni a invocat concluziile raportului de expertiză din care rezultă că deducerea şi rambursarea TVA-ului a fost corect stabilită şi că refacturarea mărfurilor era legală. Nu i s-a luat nicio probă de scris care să fie comparată cu actele pe baza cărora s-a efectuat raportul de expertiză din 7 septembrie 2004, care a concluzionat că scrisul de pe cele două facturi cu SC C.V. SRL a fost executat de V.G.D.

Nici cu privire la latura subiectivă, motivarea instanţei nu este corectă, susţinând că nu poate fi reţinută buna-credinţă şi, în general, atitudinea de achitare a prejudiciului.

Relaţia comercială cu SC B.I. SRL, în urma căreia SC G.C. SRL a dobândit un imobil pe raza oraşului Corabia, nu este una fictivă, ci conformă cu realitatea şi nu s-a făcut o expertiză pentru evaluarea acestui imobil, nici la urmărirea penală şi nici la cercetarea judecătorească, pentru a se stabili dacă preţul de achiziţionare a imobilului corespunde preţurilor imobiliare din perioada şi zona respectivă.

Inculpatul V.G.D., prin apelul formulat în scris, a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi temeinicie, solicitând efectuarea unei noi expertize grafice mai amănunţită, pentru a-şi dovedi nevinovăţia cu privire la întocmirea celor două facturi din luna iunie privind relaţia cu SC G.C. SRL.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că a executat vreun act sau demers pentru ca SC G.C. SRL să obţină TVA rambursat şi nici nu s-a făcut dovada că s-a pus de acord cu inculpatul G.M. pentru obţinerea acestui TVA, care a intrat în patrimoniul SC G.C. SRL, unde nu avea nicio calitate sau interes pentru a obţine vreun profit.

Prin Decizia penală nr. 147 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul-inculpat C.G., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei penale sus-menţionate şi s-au respins apelurile formulate de inculpaţii G.M. şi V.G.D. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.

S-a desfiinţat în parte sentinţa în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., în privinţa inculpaţilor G.M. şi V.G.D. iar în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor G.M. şi V.G.D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima a stabilit în mod corect că fapta inculpatului G.M., de a obţine, în calitate de administrator al SC G.C. SRL, o rambursare de TVA de peste 9 miliarde ROL, prezentând o situaţie de fapt fiscală ce nu corespunde realităţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi nu ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

Totodată, au fost apreciate ca neîntemeiate apărările formulate de inculpat în sensul că s-a desistat, restituind suma de bani ce a reprezentat rambursare de TVA. Desistarea presupune o întrerupere de bunăvoie a executării faptei, astfel că activitatea inculpatului ulterioară consumării infracţiunii, nu conduce la nepedepsire.

A mai reţinut că inculpatul G.M. l-a instigat pe inculpatul V.G.D. să completeze, cu date nereale, două facturi fiscale având ca furnizor SC C.V. SRL Bucureşti, a semnat aceste facturi în baza cărora a obţinut rambursarea de TVA, a întocmit şi semnat nota de intrare recepţie privind mărfuri care nu au intrat în depozitele societăţii, precum şi procesul-verbal de lăsare în custodie, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. şi art. 290 C. pen. săvârşite în formă continuată.

Fapta inculpatului de a efectua mai multe transferuri bancare cu sume mici, în scopul ascunderii provenienţei sumei şi de a încheia contracte fictive de credite a societăţii precum şi de a credita o altă societate, în scopul de a ridica în numerar sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, s-a reţinut în mod corect că inculpatul G.M., administrator al SC G.C. SRL, a cumpărat la 30 noiembrie 2003 de la SC B. SRL Craiova, administrată de inculpatul V.G., F.C. Corabia cu preţul de 14.280.000.000 ROL şi a dedus TVA în valoare de 2.280.000.000 ROL, iar potrivit expertizei contabile s-a stabilit că SC G.C. SRL nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată, deoarece nu are ca obiect de activitate şi producţia de conserve şi legume.

Întrucât probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, nu au confirmat plata în întregime a preţului, atestată în mod nereal de cele două chitanţe întocmite la 9 decembrie şi 15 decembrie 2003, s-a apreciat în mod corect că tranzacţia încheiată de SC G.C. SRL prin reprezentant, respectiv G.M. cu complicitatea inculpatului V.G.D., a avut un caracter formal, fiind încheiată cu scopul de a se obţine fraudulos TVA de la bugetul de stat, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi respectiv infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ca urmare a întocmirii de către inculpat, în calitate de administrator a unor documente fictive ce au avut ca rezultat denaturarea cheltuielilor şi altor elemente patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil.

Întrucât în privinţa mărfurilor cumpărate de la SC S.C. SRL Craiova, s-a stabilit potrivit actelor de control efectuate de organele financiare şi declaraţiile martorilor că aceste mărfuri au fost înregistrate scriptic, au fost recepţionate şi regăsite în gestiunea SC G.C. SRL, iar preţurile nu au fost mari în raport cu preţurile practicate pe piaţă, instanţa de fond a dispus în mod corect achitarea inculpaţilor G.M. şi C.G. pentru infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi respectiv art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, situaţia de fapt stabilită în mod corect de instanţa de fond, confirmă săvârşirea de către inculpatul V.G.D. a infracţiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpaţilor, instanţa de fond a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul G.M. nu are antecedente penale. în privinţa modalităţii de executare, instanţa de apel a apreciat însă că, în raport cu criteriile de individualizare reţinute mai sus, dar şi de modul în care au fost săvârşite faptele, scopul urmărit, valoarea prejudiciului cauzat, scopul pedepsei prev. de art. 5² C. pen., nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Sub aspectul laturii civile, a reţinut că nu sunt întemeiate criticile formulate de partea civilă în privinţa obligării inculpaţilor şi la plata sumei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, aferentă relaţiei comerciale dintre SC G.C. SRL şi SC S.C.G. SRL, întrucât prima instanţă a apreciat, în privinţa tranzacţiei încheiate între cele două societăţi, că probele administrate nu au dovedit caracterul nelegal al acestei tranzacţii, astfel că nu a fost prejudiciat bugetul de stat.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, precum şi inculpaţii V.G.D. şi G.M., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele depuse în scris şi prezentate oral, astfel cum sunt redate şi în practicaua prezentei decizii, ce face parte integrantă din hotărârea instanţei.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Critica formulată de parchet în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor G.M. şi C.G. relativ la aprovizionarea fictivă a SC G.C. SRL cu mărfuri în valoare totală de 17.234.797.698 ROL din care TVA 2.751.774.418 ROL, de la SC S.C.G. SRL Craiova, este întemeiată. Instanţa de fond a reţinut în baza unui probatoriu insuficient - declaraţiile celor 2 inculpaţi şi declaraţii de martori audiaţi sumar în faza de cercetare judecătorească - că inculpatul G.M. a operat corect în evidenţele contabile ale SC G.C. SRL cele două facturi fiscale emise de SC S.C. Craiova, că operaţiunea a fost una reală şi că nu s-a stabilit pe baza unor probe ştiinţifice că preţurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu preţurile practicate pe piaţă. A mai reţinut că deşi în actul de inculpare s-a susţinut că facturile prin care, la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din Bucureşti - SC E.I.G. SA, ar fi fost fictive, această apreciere nu se bazează pe probe ştiinţifice, certe, ci doar pe depoziţiile unor martori - V.C. şi F.D. - care sunt oarecum subiective în condiţiile în care împotriva acestor persoane s-a declanşat de asemenea urmărirea penală tot pentru săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală. Acest punct de vedere a fost însuşit de către instanţa de apel care a menţinut soluţia primei instanţe sub acest aspect.

Curtea constată că ambele instanţe nu au acordat semnificaţia cuvenită împrejurării potrivit căreia relaţiile comerciale dintre SC E.I.G. SA Bucureşti şi SC S.C.G. SRL Craiova au fost fictive, constatare cuprinsă în rechizitoriul nr. 143D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - structura centrală, confirmat prin Sentinţa penală nr. 817 din 11 mai 2009 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 9817/302/2005, ce a fost menţinută sub aspectul situaţiei de fapt de instanţa de apel.

Astfel, potrivit raportului de inspecţie fiscală încheiat la SC S.C.G. SRL Craiova din 13 aprilie 2005, s-a constatat că, în fapt, operaţiunile economice consemnate în cele 14 facturi fiscale de livrări emise de SC E.I.G. SA Bucureşti nu s-au efectuat în realitate; că mărfurile înscrise în facturile fiscale nr. F/27 iulie 2004 şi nr. E/27 iulie 2004 emise de SC S.C.G. SRL Craiova către SC G.C. SRL figurează integral aprovizionate de către SC S.C.G. SRL Craiova de la E.I.G. SA Bucureşti. De asemenea, în urma administrării probelor şi a cercetărilor efectuate s-a reţinut următorul circuit pentru bunurile care au făcut obiectul prezentelor facturi în baza cărora s-a solicitat rambursarea de TVA: furnizorul SC S.C.G. SRL Craiova era SC E.I.G. SA Bucureşti, societate administrată de inculpatul F.D., inculpatul C.G. solicitându-i acestuia, în luna iunie 2004, emiterea unui nou set de facturi fiscale prin care să se ateste tranzacţionarea scriptică a unor mărfuri similare cu precedentele facturi emise de la SC E.I.G. SA Bucureşti către SC S.C.G. SRL Craiova.

Inculpatul F.D. a declarat că inculpatul C.G. s-a prezentat la sediul social al firmei sale, împreună cu o listă cu reperele ce urmau a fi trecute în facturi şi valoarea acestora, el nefăcînd altceva decât să consemneze scriptic în documentele fiscale aceste lucruri; a mai declarat că niciodată societatea sa nu a achiziţionat astfel de bunuri, vânzarea lor fiind efectuată doar scriptic. Declaraţiile acestui inculpat sunt confirmate de verificările efectuate cu privire la furnizorii SC E.I.G. SA Bucureşti, ocazie cu care s-a constatat că mărfurile apăreau ca livrate de SC S. SA Bucureşti (societate administrată tot de inculpatul F.D.), iar furnizorii acestei societăţi erau fie firme neînregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, fie societăţi asimilate firmelor fantomă.

Totodată, în respectiva cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de evaluare pentru marfa pretins achiziţionată de către inculpatul C.G. în numele SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA Bucureşti, care a stabilit că pentru marfa prezentată de inculpat nu există documente de provenienţă şi certificate de atestare, în unele cutii nu se găsesc produsele inscripţionate pe acestea, ci alte produse, iar valorile sunt mult supraevaluate.

Or, în condiţiile în care în cealaltă cauză s-a stabilit pe baza unor probe concludente şi pertinente - înscrisuri, raport de expertiză tehnică, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere parţială a inculpaţilor din acea cauză -, că mărfurile cu care SC S.C.G. SRL Craiova s-a aprovizionat de la SC E.I.G. SA Bucureşti - şi din care provin cele pretins livrate de SC S.C.G. SRL Craiova către SC G.C. SRL Craiova - nu au fost livrate efectiv, iar marfa găsită în depozit era supraevaluată, inculpatul C.G. fiind condamnat pentru încasarea TVA nelegal, nu se poate reţine în prezenta cauză că tranzacţia a fost reală, doar pe baza declaraţiilor unor martori ce erau la rândul lor interesaţi în cauză - funcţionarele de la cele două societăţi care au efectuat înregistrările în contabilitate şi inculpaţii, al căror interes este mai mult decât evident.

În altă ordine de idei, Curtea constată ca pertinentă şi susţinerea recurentei - părţi civile şi, respectiv, a recurentului-inculpat G.M. potrivit căreia instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod diferit două tranzacţii similare săvârşite de inculpaţi - relaţia comercială dintre SC G.C. SRL Craiova şi SC B. SRL, pe de o parte şi SC G.C. SRL Craiova şi SC S.C.G. SRL Craiova, pe de altă parte -, deşi în ambele cazuri preţurile au fost foarte mari (nefiind achitate sau doar parţial achitate), ceea ce ar denota caracterul fictiv al tranzacţiilor şi scopul obţinerii de TVA în mod fraudulos.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că probele administrate până la acest moment sunt insuficiente pentru a se putea pronunţa o hotărâre de achitare sau de condamnare a inculpaţilor G.M. şi C.G. relativ la aprovizionarea SC G.C. SRL cu mărfuri în valoare totală de 17.234.797.698 ROL, din care TVA 2.751.774.418 ROL, de la SC S.C.G. SRL Craiova, astfel că, urmare admiterii recursurilor declarate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa decizia recurată şi va trimite cauza pentru rejudecarea tuturor apelurilor la instanţa de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va manifesta rol activ în scopul administrării de probe în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt relativ la tranzacţia la care s-a făcut referire mai sus, în raport de cele arătate în considerentele prezentei decizii, prin solicitarea de copii de pe înscrisurile menţionate din Dosarul penal cu nr. unic 9817/302/2005 - raport de inspecţie fiscală, raport de evaluare tehnică a mărfurilor, declaraţii de inculpaţi şi martori, alte înscrisuri fiscale relevante, etc. -, respectiv administrarea acestor probatorii în prezenta cauză, în scopul de a stabili, pe de o parte, realitatea sau activitatea tranzacţiei, şi în acest din urmă caz, pe baza unui raport de expertiză contabilă, valoarea sumei cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin încasarea de TVA nedatorat. Curtea are în vedere inclusiv împrejurarea că obiectivele expertizei financiar contabile efectuate în faza de urmărire penală nu au vizat tranzacţia dintre SC G.C. SRL Craiova şi SC S.C.G. SRL Craiova, ci doar pe cele dintre SC G.C. SRL Craiova şi SC C.V. SRL Bucureşti, respectiv SC B.I. SRL Craiova.

Totodată, se va examina şi solicitarea convergentă a inculpatului G.M., formulată în faţa instanţei de fond cu ocazia dezbaterilor, în sensul efectuării unei expertize contabile referitor la această tranzacţie, având în vedere că proba solicitată a fost respinsă nemotivat, îngrădind inculpatului exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere motivele scrise de recurs depuse de parchet, astfel cum au fost precizate oral, urmând a face o corectă aplicare a succesiunii legilor în timp, precum şi a Deciziei obligatorii nr. 4/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, potrivit căreia faptele prev. de dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 sunt cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii complexe de evaziune fiscală.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici din motivele de recurs ale recurenţilor, susţinute de altfel şi în apel, putând administra orice alte probe pe care le va considera concludente.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice. Dolj, precum şi de inculpaţii V.G.D. şi G.M. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 01 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul-inculpat C.G.

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor V.G.D. şi G.M., în cuantum de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat C.G., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 184/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2240/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 234/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2374/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2564/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2761/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2762/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2764/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs