ICCJ. Decizia nr. 20/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 20/2010
Dosar nr. 65/1/2010
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 21/MEA din 31 decembrie 2009 Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea procurorului şi în baza art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 dispune arestarea persoanei solicitate H.K., fiul lui H. şi P., născut la data de 10 martie 1960 în Irak - Arbil, cetăţean român şi irakian, cu domiciliul în Iaşi, judeţul Iaşi, aflat în stare de reţinere, în baza mandatului european de arestareemis de Parchetul Public de pe lângă Curtea Regională Leipzig, dl. procuror public Strobl, la data de 16 noiembrie 2009, cu nr. referinţă Dosar 102 Js 3887/09, 304 AR Rh 2174/09 pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 31 decembrie 2009 şi până la 28 ianuarie 2010, inclusiv. Dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare. Persoana arestată H.K., va fi depusă în Arestul I.P.J. Iaşi.
Pentru a dispus această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul Public de pe lângă Curtea Regională Leipzig, Germania, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile germane la data de 16 noiembrie 2209 pe numele persoanei solicitate H.K.
Se reţine în sarcina acestuia că este cercetat pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de persoane în scopul obţinerii de câştiguri ilicite prevăzută de art. 96 alin. (1) nr. 1 alin. (2), nr. 1 alin. (4), nr. 95 alin. (1) nr. 3 privind actul de rezidenţă art. 53 alin. (1) C. pen. german.
Reţinând că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004 modificată, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile de la 31 decembrie 2009 la 28 ianuarie 2010.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată arătând că doreşte să fie judecat în stare de libertate pentru a se putea preda autorităţilor germane.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocat cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta persoană solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării în cauză fiind întrunite condiţiile prev. de art. 90 din Legea 302/2004 privind procedura de executare a mandatului european de arestare.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004 modificată, potrivit cărora, „atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată".
Faţă de natura faptelor comise, faţă de modalitatea de comitere a faptelor astfel cum sunt descrise în mandatul european de arestare, Înalta Curtea apreciază că în mod corect s-a luat faţă de persoana solicitată măsura arestării preventive în vederea predării către autorităţile germane.
Solicitarea recurentului în sensul de a fi pus în libertate pentru a se preda autorităţilor germane, nu este întemeiată cât timp dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea 302/2004 stabilesc ca în cazul în care instanţa dispune faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Ca atare cererea persoanei solicitate de a fi pusă în libertate pentru a se preda personal autorităţilor judiciare nu poate fi avută în vedere, punerea în executare a unui mandat european de arestare putând fi efectuată numai în conformitate cu prevederile Legii 302/2004 modificată, privind cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul persoanei solicitate ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.K. împotriva încheierii nr. 21/MEA din 31 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 930/45/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2761/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
