ICCJ. Decizia nr. 205/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.205/2010
Dosar nr. 9879/1/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra plângerii penale de faţă;
Pe baza actelor dosarului constată următoarele:
La data de 14 decembrie 2009, sub nr. 9879/1/2009, s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea penală formulată de petentul A.I. împotriva magistraţilor G.F., A.M.D., D.G. de la instanţa supremă şi a „delegatului Ministerului Public", pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, complicitate la tentativă de omor.
In motivarea plângerii, petentul arată că la data de 13 noiembrie 2009 a înaintat Ministerului Public o plângere penală împotriva intimaţilor magistraţi, prezentând infracţiunile pe care aceştia le-au comis la soluţionarea dosarului nr. 1034/59/2009 al Secţiei penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conform susţinerilor petentului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a refuzat cercetarea cauzei şi a încălcat dispoziţiile art. 277 C. proc. pen., întrucât nu i-a comunicat rezoluţia adoptată până la data depunerii plângerii în instanţă.
In drept, petentul invocă art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât nu este îndreptată împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiaşi articol.
În conţinutul dispoziţiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 se prevede că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă din aceste dispoziţii procedurale că plângerea întemeiată pe art. 278/1 C. proc. pen. vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea.
De altfel, prin Decizia nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007 dată în recurs în interesul legii,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor acestuia, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Or, în cauză, petentul s-a adresat cu o plângere organului de urmărire penală solicitând tragerea la răspunde penală a intimaţilor pentru săvârşirea mai multor infracţiuni dar nu a fost adoptată nicio soluţie până la data la care petentul a depus plângerea la instanţa de judecată. Petentul este nemulţumit de faptul că procurorul nu a efectuat cercetări în cauză şi nu i-a comunicat soluţia în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. acte ce nu pot fi supuse controlului judiciar în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen. invocate de către petent, această normă procedurală vizând ipoteza în care în cauză a fost adoptată o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, persoana nemulţumită s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior iar acesta nu a soluţionat-o în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. Intr-o atare situaţie legiuitorul a prevăzut pentru persoana interesată dreptul de a se adresa instanţei de judecată competente în termen de 20 de zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Aşa cum s-a arătat mai sus, petentul nu se află în situaţia reglementată de art. 278.1 C. proc. pen., nefiind adoptată încă o soluţie cu privire la sesizarea petentului.
Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A.I. este inadmisibilă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. întrucât nu cuprinde elementele cerute de aceste norme.
Astfel, potrivit art. 222 alin. (1) C. proc. pen. plângere este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.
Art. 222 alin. (2) C. proc. pen. prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă plângerea, şi anume: numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă de care înţelege să se folosească. Indicarea tuturor acestor menţiuni dă plângerii un conţinut precis, constituind o condiţie de admisibilitate a plângerii.
Examinând plângerea formulată de petentul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde elementele esenţiale cerute de norma procedurală anterior invocată, întrucât în conţinutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimaţilor magistraţi, petentul limitându-se la enumerarea unor infracţiuni: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, complicitate la tentativă de omor pe care intimaţii le-ar fi comis cu ocazia soluţionării dosarului penal nr. 1034/59/2009 aflat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că plângerea petentului A.I. nu este admisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., invocate de acesta, întrucât nu vizează unul din actele procurorului prevăzute în mod expres şi limitativ de alin. (1) al acestui articol, după cum nu este admisibilă nici din perspectiva dispoziţiilor art. 222 C. proc. pen. întrucât nu cuprinde menţiunile esenţiale cerute de această norma procedurală.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I.
Obligă petentul să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
