ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2061/2010
Dosar nr. 5271/3/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 927 din data de 20 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 834 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea mai sus menţionată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) din C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consumul propriu.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 834 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 834 de zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse şi s-a aplicat inculpatului A.I. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) din C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 ianuarie 2009, la zi.
S-a constatat că probele - heroină în amestec cu cafeina cantitatea de 0,20 gr. şi 0,10 gr. - au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
S-a luat act că suma de 150 lei folosită în cauză a fost pusă la dispoziţie din fondul special constituit la nivelul D.G.P.M.B.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca N. de culoare gri, cu acumulator, cartelă telefonică - dovadă din 10 februarie 2009 eliberată de I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 19 ianuarie 2009, lucrători din cadrul B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat din oficiu, în conformitate cu disp.art. 221 alin. (1) C. proc. pen, cu privire la faptul că în zona Bd. T.P., sunt efectuate activităţi ilicite de comercializare de droguri de către o persoană cunoscută sub apelativul de M.
La aceeaşi dată, s-a realizat identificarea numitului M., constatându-se că se numeşte A.I., domiciliat în Bucureşti, sector 3.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul Ţ.F.C., la data de 19 ianuarie 2009, a formulat un denunţ împotriva numitului M., persoană despre care a precizat că se ocupă cu vânzarea de heroină în zona staţiei de metrou.
La data de 19 ianuarie 2009, la Biroul Teritorial Bucureşti s-a înregistrat denunţul formulat de martora cu identitate protejată D.I., persoană care şi-a exprimat consimţământul de a participa la acţiunea de prindere în flagrant a numitului M., în condiţiile atribuirii unei alte identităţi sub care să apară în faţa organelor judiciare. În cuprinsul denunţului martorei cu identitate protejată, redat în formă integrală în procesul verbal încheiat la data de 20 ianuarie 2009, s-a precizat că numitul M. comercializează doza de heroină cu suma de 50 lei şi este posesorul posturilor telefonice, posturi telefonice la care este apelat de diferiţi consumatori care doresc să-şi procure heroină de la acesta.
La data de 21 septembrie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul Sectorului 3 au efectuat activităţile premergătoare organizării acţiunii de prindere în flagrant, constând în consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 150 lei, destinată achiziţionării a 3 doze de heroină de la inculpatul A.I. de către martora denunţătoare. Anterior remiterii sumei de bani mai sus menţionate către D.I., s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra martorei denunţătoare, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa sume de bani, obiecte sau substanţe interzise de lege la deţinere.
Ulterior remiterii către martora denunţătoare a sumei de 150 lei, aceasta, însoţită de organele de poliţie, s-a deplasat la intersecţia Bd. T.P. cu str. O., locaţie în care l-a contactat telefonic pe inculpatul A.I. şi a stabilit cu acesta o întâlnire în apropierea staţiei de metrou. În această locaţie, inculpatul A.I. a primit de la martora denunţătoare suma de 150 lei şi i-a înmânat 3 punguţe, ce conţineau o substanţă pulverulentă, despre care martora denunţătoare a precizat în momentul predării acestor obiecte către organele de poliţie, că reprezintă heroină.
Imobilizarea inculpatului A.I. s-a realizat la locul de domiciliu al acestuia. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului, în prezenţa martorului asistent N.A., s-a găsit suma de 150 lei compusă din bancnote cu serii corespunzătoare celor enumerate în cuprinsul procesului verbal încheiat de organele de poliţie. Suma de 150 lei a revenit în fondurile M.I.R.A., întrucât au fost puse la dispoziţie de acesta instituţie pentru realizarea flagrantului.
La solicitarea organelor de poliţie de a preciza dacă deţine în locuinţă substanţe interzise la deţinere, inculpatul A.I. a indicat lucrătorilor de poliţie o comodă în care se aflau 3 doze de heroină, despre care a precizat că sunt destinate consumului propriu. Cele 3 punguţe conţinând o substanţă pulverulentă au fost ridicate de organele de poliţie, sigilate şi predate spre expertizare. în bucătăria imobilului au fost găsite 2 seringi hipodermice, o fiolă şi un capac din plastic, ce prezentau urme de materie, obiecte care au fost sigilate şi predate spre expertizare. Din imobil a mai fost ridicat un telefon mobil marca N. şi o cartelă C. Telefonul a fost depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 10 februarie 2009.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 23 ianuarie 2009, s-a stabilit că cele 3 punguţe comercializate de inculpatul A.I. la data de 20 ianuarie 2009 sunt constituite din cantitatea de 0,18 grame heroină în amestec cu cofeină.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 ianuarie 2009, s-a stabilit că cele 3 punguţe ridicate din locuinţa inculpatului A.I. sunt constituite din cantitatea de 0,20 grame heroină în amestec cu cofeină.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 ianuarie 2009, s-a stabilit că în fiola şi capacul de seringă ridicate din locuinţa inculpatului A.I. s-a pus în evidenţă heroină.
Instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A.I. la data de 21 ianuarie 2009 a fost confirmată de întregul material probator administrat în cauză.
Astfel, în declaraţia martorului cu identitate protejată D.I. se face referire la împrejurarea că, în ziua de 21 ianuarie 2009, în jurul orei 10.00 - 10.30, s-a întâlnit cu inculpatul A.I., cunoscut sub porecla de M., în zona staţiei de metrou O., locaţie în care a primit de la acesta cantitatea de 3 doze de heroină, pentru care a plătit suma de 150 lei.
Cu referire la faptele reţinute în sarcina sa, inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii împrejurarea că i-a înmânat martorei cu identitate protejată D.I. trei doze de heroină şi a primit de la acesta suma de 150 lei, însă a apreciat că nu este un traficant de droguri, în sensul real al cuvântului, întrucât a săvârşit fapta fără a avea vreun profil, la rugămintea martorei. A recunoscut, de asemenea, şi deţinerea de heroină în vederea consumului propriu, dar a negat că ar mai fi vândut droguri şi altor persoane.
Existenţa faptelor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 şi vinovăţia inculpatului a rezultat fără putinţă de tăgadă din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: declaraţia inculpatului, a martorilor, procesele-verbale întocmite în cursul urmăririi penale.
Astfel, percheziţiile corporale efectuate asupra martorei denunţătoare anterior şi ulterior acţiunii de prindere în flagrant, precum şi predarea de către martoră a drogurilor de mare risc cumpărate de la inculpat A.I., s-a realizat în prezenţa martorei Ţ.C., care prin depoziţiile sale a confirmat situaţia de fapt expusă.
Martorul asistent l.A. a participat la consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 150 lei, la remiterea către martora denunţătoare a acestei sume de bani, la imobilizarea inculpatului A.I. şi găsirea asupra acestuia a sumei de 150 lei, compusă din bancnote ale căror serii corespundeau cu cele consemnate anterior într-un proces-verbal, precum şi la efectuarea percheziţiei domiciliare la apartament, soldată cu identificarea a 3 punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă, două seringi şi o fiolă spartă.
Declaraţiile martorului asistent confirmă în totalitate menţiunile din cuprinsul proceselor verbale, încheiate de lucrătorii de poliţie cu privire la rezultatul activităţilor efectuate în prezenţa martorului asistent.
Din declaraţia martorei C.C.G., persoană ce se afla în locuinţa inculpatului la data efectuării percheziţiei domiciliare, a rezultat că a fost prezentă în momentul în care inculpatul A.I. a indicat organelor de poliţie locul unde se aflau 3 punguţe ce conţineau un praf, precum şi la activitatea de găsire în bucătăria imobilului a 2 seringi, o fiolă şi un capac, despre care inculpatul a declarat că Ie-a folosit pentru consumul de heroină.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A.I. a precizat că începând cu luna februarie - martie 2008 a reînceput să consume droguri de mare risc, pe care şi Ie-a procurat de la numitul Ţ. până la momentul arestării acestuia şi ulterior de la numitul A. Potrivit declaraţiilor inculpatului, în ziua de 21 ianuarie 2009, a comercializat cantitatea de 3 doze de heroină unei persoane de sex feminin cu suma de 150 lei, declarând că şi în zilele anterioare, respectiv 19 ianuarie 2009 şi 20 ianuarie 2009, a vândut către aceeaşi persoană două doze de heroină, în schimbul sumei de 100 lei.
În legătură cu provenienţa drogurilor de mare risc comercializate, inculpatul a declarat că, în ziua de 20 ianuarie 2009, a cumpărat 6 doze de heroină cu suma de 300 lei, din care 3 doze Ie-a consumat, iar restul de 3 doze rămase Ie-a reporţionat, rezultând alte 6 doze din care 3 au fost vândute către martora denunţătoare şi 3 au fost găsite în locuinţa sa. Despre cele 3 doze ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, inculpatului A.I. a precizat că erau destinate consumului propriu.
Din declaraţiile inculpatului a reieşit că acesta nu prestează nicio activitate producătoare de venituri, iar finanţarea pentru consumul de droguri o primeşte de la fraţii săi şi mama sa.
Inculpatul A.I. a declarat, în aceleaşi împrejurări, că achiziţionează şi consumă pe zi între 10-15 doze de heroină.
A concluzionat instanţa de fond că, în drept, faptele inculpatului A.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., constând în aceea că, la data de 21 ianuarie 2009, a comercializat cantitatea de 0,18 grame heroină în schimbul sumei de 150 lei şi a fost depistat deţinând cantitatea de 0,20 grame heroină, precum şi obiecte în care s-a pus în evidenţă heroină, destinate/utilizate consumului propriu de heroină.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentinţa penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru faptele din prezenta cauză, prima instanţă a aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la stabilirea şi individualizarea fiecăreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la efectul reţinerii circumstanţelor atenuante, respectiv a stării de recidivă postcondamnatorie, precum şi a dispoziţiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare şi circumstanţele atenuante, la dispoziţiile ce reglementează revocarea liberării condiţionate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispoziţiile părţi speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii.
S-a reţinut că, în cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei se impune a se avea în vedere atât existenţa stării de recidivă, cât şi circumstanţele atenuante - constând în atitudinea sinceră manifestată de inculpat, după săvârşirea infracţiunii şi, prin raportare şi la cantitatea de droguri traficată - aceea de 0,18 grame heroină, respectiv cea deţinută în vederea consumului propriu de 0,20 grame, prima instanţă a coborât pedepsele sub minimul special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanţele de ordin personal, să aibă în vedere şi împrejurarea că infracţiunile au fost săvârşite în timpul liberării condiţionate din pedeapsa anterioară.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat în raport de dispoziţiile art. 80 C. pen., că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege este oportună din perspectiva dispoziţiilor art. 52 C. pen. şi pentru a nu rata şansele de reintegrare a inculpatului după executarea acestei pedepse, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a beneficiat de clemenţă cu ocazia săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, deşi se afla la prima abatere.
În consecinţă, instanţa a apreciat că rolul pedepsei în accepţiunea art. 52 C. pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse principale de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri, respectiv 1 an închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal (02 noiembrie 2009), a declarat apel inculpatul A.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând - în esenţă - reindividualizarea judiciară, prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, circumstanţele reale şi personale, precum şi gradul de vinovăţie şi participaţie.
Prin Decizia penală nr. 20 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 927 din data de 20 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, în fond, după descontopirea pedepsei rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente:
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 7 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 834 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală.
S-a contopit acest rest de pedeapsă de 834 zile cu pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), cu aplic. art. 80, cu referire la art. 76 alin. (1), pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 834 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 834 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse rezultante, de 7 ani închisoare şi respectiv 834 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A făcut aplicaţiunea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 21 ianuarie 2009, la zi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, deşi în mod corect, prima instanţă a reţinut incidenţa concursului între cauzele de agravare (starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.) şi cele de atenuare (conduita bună după săvârşirea faptei - art. 74 lit. a) C. pen.), cu toate acestea pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este situată peste mediul prevăzut de lege iar aplicarea unei pedepse mai aspre decât s-ar impune nu poate să realizeze redarea către societate şi către familie a persoanei condamnate şi, astfel, scopul pedepsei nu poate fi atins.
Prin urmare, pentru a se putea asigura scopul pedepsei, instanţa de apel a apreciat că, în speţă, se impune stabilirea unui cuantum situat sub mediul prevăzut de lege, reţinând şi împrejurarea că prin sentinţa anterioară de condamnare, inculpatul nu a beneficiat de clemenţa instanţei, prin reţinerea vreunei circumstanţe atenuante (deşi se afla la prima abatere), dar şi pe cele din speţă, cum ar fi cantitatea mică traficată şi deţinută, precum şi atitudinea procesuală sinceră manifestată în timpul procesului penal.
C. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei, arătând că aceasta este excesivă în raport cu atitudinea sa procesuală, întrucât a dat dovadă de sinceritate şi regret, anterior săvârşirii faptei a lucrat la o societate comercială şi are o mamă în vârstă de 73 ani, care este singură şi grav bolnavă. A mai arătat că la percheziţia domiciliară a predat de bună voie cele trei doze de heroină, nu a realizat venituri din traficul de droguri, ci doar a ajutat un alt consumator.
Examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că circumstanţele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa pe parcursul procesului penal, în sensul că a dat dovadă de sinceritate şi regret, că anterior săvârşirii faptei a lucrat la o societate comercială şi are o mamă în vârstă de 73 ani, care este singură şi grav bolnavă, au fost deja avute în vedere de instanţa de apel, care a orientat cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, o nouă reducere a acestor pedepse nefiind justificată în condiţiile existenţei unor stări de agravare a pedepsei (recidiva şi concursul de infracţiuni), precum şi faţă de pericolul social concret al activităţii infracţionale. De altfel, în aprecierea Înaltei Curţi, pedepsele aplicate de instanţa de fond şi cea de apel sunt chiar prea blânde în condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 80 alin. (2) C. pen., care prevăd că în cazul concursului între circumstanţele agravante şi cele atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie; or, în speţă, instanţa de apel a redus cu circa o treime din minimul special pedeapsa aplicată pentru infracţiunea mai gravă, deşi inculpatul mai săvârşise anterior aceleaşi fapte, pentru care fusese condamnat la pedeapsa închisorii şi a comis prezentele fapte când se afla încă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată până la împlinirea duratei pedepsei, ceea ce demonstrează că acesta nu a conştientizat consecinţele faptelor sale, că nu s-a realizat reeducarea sa şi că a fost redat prea devreme societăţii şi familiei.
Cum ne aflăm însă în calea de atac promovată de inculpat, nu se poate pune problema unei agravări a pedepsei ci, pentru aceste considerente, recursul apare ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
În consecinţă, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.l. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la 26 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3551/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
