ICCJ. Decizia nr. 214/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2010
Dosar nr. 4348/1/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din data de 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul penal nr. 3164/109/2007.
Contestaţia în anulare formulată se află la filele 3 - 5 dosar şi în sinteză nu invocă nici un motiv din cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a), b), c), d) sau e) C. proc. pen., ci numai aspecte din care rezultă în susţinerile sale, nevinovăţia sa şi abuzul făcut în acest dosar de procurori, judecători şi organe ale poliţiei cât şi alte aspecte care nu au nimic comun cu dispoziţiile art. 386 lit. a) - d) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu, a contestaţiei în anulare, potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Având în vedere caracterul contestaţiei în anulare de cale extraordinară de atac, această cale trebuie folosită în cazuri cu totul deosebite, contribuind astfel la principiul stabilităţii hotărârilor judecătoreşti.
Cazurile în care se poate exercita contestaţia în anulare, constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Conform dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că, la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) ori dispoziţiilor art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Din conţinutul contestaţiei în anulare formulată de condamnatul-contestator R.V.A., motivele invocate nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
Având în vedere toate aceste aspecte, urmează ca prezenta contestaţie în anulare să fie respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3164/109/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4063/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Penal → |
|---|
