ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4199/2010
Dosar nr.2818/97/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 114 din 22 iulie 2010 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 2818/97/2010, inculpatul M.C. a fost condamnat la :
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea , de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
A fost dedusă durata arestării preventive, de la 11 mai 2010 la zi, şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată minoră M.A.M., asistată de reprezentant legal M.F., şi la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de11 mai 2010 , în jurul orei 1730 partea vătămată M.A.M., în vârstă de 13 ani s-a întors acasă de la şcoală şi a rămas afară pentru a se juca. La scurt timp tatăl său M.C. i-a cerut acesteia să meargă adune „scorobeţi" (momeală pentru pescuit) din pârâul care curge de-a lungul străzii Muntelui iar partea vătămată a plecat, împreună cu fratele ei mai mic, M.V.D., în vârstă de 12 ani la un loc cunoscut de ei, în aproprierea unui bazin de apă izolat, conformându-se solicitării tatălui. In timp ce copiii se aflau la pârâu, în urma lor a venit inculpatul, care era în stare de ebrietate şi care i-a cerut, pe un ton răstit, minorului M.V.D. să plece şi să-l lase singur cu fiica sa iar acesteia i-a cerut să rămână cu el pentru a strânge „scorobeţi". Imediat după ce a rămas singur cu fiica sa, inculpatul i-a cerut să meargă cu el în alt loc, respectiv, într-o grădină situată în amontele pârâului, a prins-o de braţ cerându-i să meargă mai repede şi a condus-o astfel până lângă bazinul de apă situat în grădina numitului M.T. După ce a ajuns lângă bazinul de apă înconjurat de vegetaţie înaltă de 40 - 45 cm, inculpatul a obligat-o pe fiica sa să se aşeze pe pământ, a dezbrăcat-o de pantalon şi chilot, apoi s-a aşezat deasupra ei, împiedicând-o să se mişte şi sub ameninţări cu acte de violentă a întreţinut raport sexual normal cu aceasta. La terminarea raportului sexual inculpatul a plecat abandonând-o pe fiica sa în acel loc.
Raportul medico-legal, întocmit în cauză de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Hunedoara concluzionează că partea vătămată M.A.M. prezintă leziuni traumatice ce pot data din 11 mai 2010 şi că acestea au fost produse prin lovire cu sau de corp dur pentru care nu sunt necesare îngrijiri medicale. în acelaşi raport se mai arătă că partea vătămată prezintă o deflorare incompletă a cărei dată nu poate fi precizată şi că în secreţia vaginală a acesteia s-au evidenţiat spermatozoizi.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, inculpatul a declarat, în termen legal apel, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unor circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 74 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 15 A din 6 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia la azi.
În fine, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Pentru a se decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, care se probează cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate - mama acesteia M.F.- cu declaraţiile minorului M.V.D. (date, de asemenea, în prezenţa reprezentantului legal ), precum şi cu raportul medico-legal întocmit în cauză.
Totodată, Curtea nu a primit apărările inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei, dar care recunoaşte că a trimis-o pe partea vătămată după " scorobeţi", că s-a dus după ea şi că la data comiterii faptei, era în stare avansată de ebrietate încât nu îşi mai aduce aminte ce s-a întâmplat.
Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată şi că nu se impune - faţă de gradul de pericol social la faptei comise, de împrejurările în care a fost săvârşită-reducerea acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul M.C., a declarat în termen legal, prezentul recurs, invocând, prin apărător, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., în raport cu care a solicitat: în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. susţinând că fapta nu există, iar în subsidiar, prin reţinerea de circumstanţe atenuante - lipsa antecedentelor penale, conduită bună înainte de săvârşirea faptei-reducerea pedepsei - pe care o apreciază ca fiind prea mare - sub minimul special prevăzut de lege.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, fapte care, deşi nu Ie-a recunoscut, au fost imbatabil dovedite.
Aşa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpatului, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, şi în apel şi respinsă, ca nefondată, de instanţa de apel. Vinovăţia inculpatului a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate, date în prezenţa reprezentantului său legal, cu declaraţiile minorului M.V.D. şi cu concluziile Raportului medico - legal întocmit în cauză, care a concluzionat că partea vătămată M.A.M. prezintă o deflorare incompletă a cărei dată nu poate fi precizată şi că în secreţia vaginală a acestei s-au evidenţia spermatozoizi (fila 13 dosar u.p.).
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat în modul în care inculpatul a conceput şi realizat violul, se constată că instanţa de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată în apel, a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei.
O reindividualizare a pedepsei consecutiv acordării unor circumstanţe atenuante judiciare, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel.
Examinându-se cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat nici existenţa vreunui alt caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Astfel fiind, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul M.C., ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva seciziei penale nr. 15A din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 mai 2010, la 24 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4299/2010. Penal → |
|---|
