ICCJ. Decizia nr. 2246/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2246/2010
Dosar nr.1790/89/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 46/P din 13 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - inculpat. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată, care este una gravă, cu un impact social deosebit în rândul populaţiei, aducându-se atingere valorii supreme - viaţa persoanei - iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea o stare de insecuritate şi de neîncredere a populaţiei faţă de atitudinea organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) Cod procedura penală, existând motive temeinice de a bănui că şi-a lovit soţia, M.L., cu un cuţit în zona dreaptă a toracelui, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia , fiind condamnat de prima instanţă de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174- 175 lit. c) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite - omor calificat.
Astfel, fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări pe care le poate avea pentru comunitate săvârşirea acestor infracţiuni, iar pe de altă parte, că infracţiunile contra persoanei se realizează prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente - a înfipt cuţitul în pieptul soţiei sale, ca în speţa de faţă.
Fapta comisă de inculpat omor calificat - săvârşită asupra soţiei - relevă un pericol extrem, deoarece victima, mizând pe afecţiunea presupusă a autorului, nu este avizată despre intenţiile acestuia şi nu îşi ia măsuri de apărare, în acesta situaţia inculpatul încalcă nu numai îndatorirea de a respecta viaţa celorlalte persoane dar şi pe aceea de a respecta viaţa membrilor familiei.
Asemenea faptă, de care este acuzat inculpatul, prezintă un pericol pentru întreaga societate, deoarece, fără respectarea vieţii persoanei, nu poate fi concepută existenţa însăşi a colectivităţii şi convieţuirea paşnică a membrilor acesteia.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului M.G.
Recursul declarat învederându-se , aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 744/103/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
