ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2247/2010
Dosar nr. 4542/1/2011
Şedinţa publică din 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 august 2010 a fost s-a înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiilor nr. 506/P/2010, nr. 507/P/2010, nr. 508/P/2010, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluţii prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii G.M., M.N.F., S.T., V.S., P.R. şi V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva rezoluţiilor mai sus-arătate a formulat plângere petentul T.M., care a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, reţinerea cauzei spre judecare şi condamnarea făptuitorilor, motivând, în esenţă, că din actele premergătoare efectuate rezultă suficiente probe privind comiterea de către magistraţii făptuitori a infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin aceea că au împiedicat petentul să îşi exercite profesia de avocat, neacceptând reprezentarea în această calitate a petentului T.M., avocat în Baroul Bota.
În faţa Curţii de Apel Craiova, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (2)1 şi art. 278 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea 202/2010, întrucât încalcă dispoziţiile art. 20 din Constituţia României în sensul că se încalcă dreptul la un recurs efectiv, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea acestei excepţii.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 19 mai 2011 a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului privind sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Art. 20 din Constituţia României prevede următoarele: "alin. (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte , iar alin. (2) prevede că „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia României sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Faptul că dispoziţiile art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen. prevăd că plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior privind plângerea împotriva actelor procurorului este inadmisibilă şi faptul că hotărârea judecătorului prin care se soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată conform dispoziţiilor alin. (8) a art. 2781 C. proc. pen. nu este supusă căilor de atac, nu constituie o încălcare sau o limitare a unui drept constituţional.
S-a statuat constant în practica instanţelor judecătoreşti că o dispoziţie legală care nu face decât să reglementeze regimul căilor de atac nu poate avea legătura impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, judecata propriu-zisă a plângerii împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale cu care a fost investită instanţa nu este influenţată de calea de atac căreia i-ar putea fi supusă hotărârea ce se va pronunţa.
Este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului penal în faţa instanţelor.
Accesul liber la justiţie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa organelor judiciare şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.
De altfel, în ce priveşte dispoziţiile art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen., s-a constatat că excepţia este inadmisibilă şi pentru că nu are legătură cu cauza întrucât obiectul cauzei îl constituie plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. şi nu plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 278 C. proc. pen.
În consecinţă, constatându-se că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu privesc, în realitate, constituţionalitatea legii ci vizează aspecte de legiferare, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva aceste încheieri petentul T.M. a declarat recurs.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În speţă, încheierea atacată a fost pronunţată la 19 mai 2011 orele 1515 iar recursul a fost declarat abia la 24 mai 2011, cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de lege.
Astfel fiind, recursul se învederează a fi tardiv şi urmează să fie respins ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen.
În consecinţă, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul T.M. împotriva încheierii din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2386/54/2010.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2246/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2285/2010. Penal → |
|---|
