ICCJ. Decizia nr. 2328/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2328/2010
Dosar nr. 4770/1/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin încheierea de şedinţă din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 689/33/2011, în baza art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 160/b C. proc. pen. s-a constat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul S.A.C. şi s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de acesta; s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulate de către inculpat.
Instanţa investită cu soluţionarea fondului cauzei a constatat că, în raport cu art. 5 din CEDO şi art. 23 din Constituţia României, măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Raportat la aceste condiţii, arestarea preventivă a inculpatului S.A.C. se circumscrie dispoziţiilor art. 143, adică există indicii şi probe că acesta a săvârşit o faptă prevăzute de legea penală, fundamentată pe declaraţiile denunţătoarelor, pe declaraţiile inculpatului, procesul - verbal de constatare a flagrantului din data de 2 mai 2011 şi anexa la procesul - verbal, planşe fotografică declaraţiile martorilor, sentinţa penală nr. 5/P.I./2011 a Curţii de Apel Oradea, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Instanţa fondului a reţinut că subzistă şi în prezent condiţiile reglementate de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prevede pedepse ale închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura şi gravitatea infracţiunilor comise, urmările acestora şi rezonanţa socială negativă produsă în comunitate raportat şi la persoana inculpatului care, în virtutea profesiei pe care o îndeplinea - cea de avocat - avea obligaţia de a asigura respectarea legii şi de a preveni comiterea infracţiunilor, tocmai printr-o asigurare a asistenţei juridice corespunzătoare şi în limitele conferite de dispoziţiile legale.
Pe de altă parte, măsura arestării a fost luată faţă de inculpat în urmă cu 30 de zile, perioadă în care nu poate fi apreciat că pericolul social a fost diminuat, iar finalizarea urmăririi penale constituie doar o fază a procesului şi nu implică automat revocarea măsurii arestării preventive.
Ca atare, prima instanţă, procedând în baza art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen. la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului şi întrucât nu a intervenit nici o schimbare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate a acestuia, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat, măsură pe care a menţinut-o.
B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.A.C., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile avute iniţial în vedere nu mai subzistă, iar până la soluţionarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul S.A.C. a fost arestat preventiv la data de 03 mai 2011 în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ din data de 23 mai 2011, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în esenţă în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2011, a pretins de la denunţătoarele M.D.C. şi D.E. suma totală de 10.000 Euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca prin influenţa de care se prevala că se bucură asupra magistraţilor de la Î.C.C.J., să obţină soţilor denunţătoarelor pronunţarea unei soluţii favorabile în dosarul penal nr. 1945/1/2011 în care aceştia sunt cercetaţi pentru comiterea unor infracţiuni de crimă organizată.
ÎNALTA CURTE constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Cluj, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, prima instanţă a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din CEDO - Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Cluj, urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.C. împotriva încheierii de şedinţă din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 689/33/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2010. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2377/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
