ICCJ. Decizia nr. 2381/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2381/2010
Dosar nr. 10897/2/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut hotărârea pronunţată de autorităţile a din Republica Austria împotriva cetăţeanului român L.D.V. şi a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 129 lit. a) şi f) şi art. 141 din Legea 302/2004 modif. prin Legea 224/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana condamnată, cale de atac nemotivată în fapt şi drept.
Examinând recursul prin prisma prev. art. 3856 alin. (3) şi art. 385 C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează:
Prin sentinţa penală 25 martie 2009 Tribunalul De Land Wels, rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Linz, a fost condamnat numitul L.D.V. Daniel la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi abuz sexual grav faţă de minori cu vârsta sub 14 ani. Acesta a fost arestat la data de 17 decembrie 2008, executarea pedepsei urmând să înceteze la 17 decembrie 2012. Prin hotărârea nr. 1063 466/FRW din 29 septembrie 2009 emisă de Direcţia Federală de Poliţie Linz s-a dispus interdicţia de şedere pe termen lung.
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite atât condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor străine enumerate la art. 116 alin. (1) lit. a)-g) din Legea 302/2004 cât şi cerinţele referitoare la transferarea condamnatului prev. de art. 129 lit. a)-f), din aceeaşi lege, şi anume condamnatul este cetăţean al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare condamnatul mai are cel puţin 6 luni de executat din durata pedepsei închisorii, transferul este consimţit de condamnat, dubla incriminare, statul de condamnare şi cel de executare sunt de acord asupra transferării.
La data de 2 februarie 2010, în faţa autorităţilor austriece, condamnatul L.D.V. şi-a dat consimţământul pentru a fi transferat într-un Penitenciar din România. Potrivit dispoziţiilor legale, respectiv art. 124 din Legea 302/2004, acest consimţământ este irevocabil astfel că retractarea lui ulterioară nu produce niciun efect juridic întrucât această posibilitate nu a fost prevăzută de legiuitor în niciun act normativ.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge recursul, ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană condamnată L.D.V. împotriva sentinţei penale nr. 441 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba germană, pentru activitatea desfăşurată timp de 2 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2388/2010. Penal. îndreptare eroare... → |
|---|
