ICCJ. Decizia nr. 2388/2010. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2388/2010
Dosar nr. 4544/1/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea din 5 mai 2011, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea formulată de partea civilă C.I. privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 9 din 28 ianuarie 2011.
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prin Decizia penală a fost admis apelul părţii civile şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1000 lei cu titlu de daune morale. Această sumă a fost consemnată atât în minută cât şi în dispozitivul deciziei penale nr. 9 din 28 ianuarie 2011, astfel că nu poate fi vorba de o eroare materială.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs partea civilă solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea cererii în sensul de a se trece în dispozitivul deciziei suma de 10000 lei cu titlu de daune morale.
Examinând recursul părţii civile Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:
Potrivit art. 195 C. proc. pen. prin erori materiale se înţeleg greşeli existente în acte procedurale întocmite de organul de urmărire penala sau instanţa de judecată. încheierile prin care prin care se dispune cu privire la îndreptarea erorilor materiale fac parte integrantă din hotărârea penală.
In consecinţă aceste încheieri pot fi atacate doar dacă împotriva hotărârii judecătoreşti se promovează o cale de atac.
Cum în situaţia de faţă Decizia penală nr. 9 din 2011 a Curţii de Apel Iaşi partea civilă C.I. nu a promovat nicio cale de atac, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare, nici încheierea de şedinţă din 5 mai 2011 nu poate fi desfiinţată.
De altfel se constată că cele solicitate de recurent nu se înscriu în categoria erorilor materiale ci vizează chestiuni ce pot fi invocate în căile de atac.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul părţii civile este inadmisibil, urmând a-1 respinge în temeiul art. 38513 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul parte civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.I. împotriva încheierii din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1520/89/2010.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2391/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
