ICCJ. Decizia nr. 2404/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2404/2010
Dosar nr.1581/46/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 44/F din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii condamnatului T.I., privind amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4108 din 09 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie .
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la data de 15 decembrie 2009, condamnatul T.I. s-a adresat Curţii de Apel Piteşti, cu o cerere de amânare a executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti în Dosarul nr. 315/46/2007, invocând motivele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., respectiv că situaţia sa familială deosebită ar determina consecinţe grave în care va fi pus în situaţia de a executa pedeapsa aplicată.
Condamnatul a arătat că soţia sa este casnică nu a lucrat niciodată şi nu se poate întreţine singură, în contextul în care din familie mai fac parte doi copii majori, care nu au loc de muncă, el fiind singura persoană care realiza venituri.
Instanţa de fond a dispus executarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului, din conţinutul căreia rezultă că inculpatul nu se află pe raza localităţii Mihăieşti, judeţul Argeş, iar copii şi soţia acestuia nu erau acasă atunci când s-a efectuat ancheta socială.
A mai reţinut Curtea de Apel Piteşti că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prevăd că amânarea executării pedepsei se poate dispune în condiţiile existenţei unor împrejurări speciale, de excepţie care determină consecinţe considerabile pentru familia condamnatului în cazul încarcerării acestuia, împrejurarea care nu rezultă din ancheta socială întocmită de primăria comunei Mihăieşti, judeţul Argeş.
Totodată a mai reţinut din referatul întocmit de Biroul executări penale că în executarea pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată contestatorului la data de 9 decembrie 2009, a fost emis mandatul de arestare nr. 54/2008, care nu a fost adus la îndeplinire nici până la acel moment, şi întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei la data de 10 ianuarie 2010 a fost emis pe numele acestuia mandatul european de arestare nr. 1 şi înaintat Biroului Naţional Interpol.
La data de 30 ianuarie 2010, inculpatul a fost pus în urmărire internaţională, nefiind încarcerat până în prezent, iar în cursul soluţionării cererii depuse la instanţa de fond, condamnatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, astfel că, în instanţa de fond a concluzionat ca nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs criticând ca netemeinică sentinţa atacată prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, cerere de recurs semnat de avocat B.P.M. Totodată a precizat că va depune motivele de recurs la primul termen de judecată al cauzei.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2010, când cauza a rămas în pronunţare, recurentul nu a fost prezent, şi nici nu a depus motivele de recurs menţionate în cererea iniţială.
Înalta Curte examinând recursul declarat, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti dată în sentinţa atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea depusă la Curtea de Apel Piteşti condamnatul T.I., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare pentru o perioadă de 3 luni, pedeapsă stabilită prin Sentinţa penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti în Dosarul nr. 315/46/2007.
Dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevăd în mod expres că executarea pedepsei poate fi amânată: "când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată".
Or, din probele administrate la instanţa de fond, respectiv ancheta socială întocmită de Primăria comunei Mihăieşti, judeţul Argeş, rezultă că inculpatul nu se află pe raza teritorială a comunei Mihăieşti, şi nici membrii familiei acestuia nu au fost găsiţi. De asemenea din referatul întocmit de grefa secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti, rezultă că pe numele condamnatului a fost emis mandat european de arestare, iar Biroul Naţional de Interpol a comunicat că la data de 30 ianuarie 2010, condamnatul a fost pus în urmărire internaţională.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, întrucât nu a sunt îndeplinite dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru a se amâna executarea pedepsei.
O simplă referire la situaţia familială şi expunerea succintă a lipsei veniturilor familiei sale ca urmare a împrejurării că deşi are doi copii majori şi că aceştia nu au niciun loc de muncă iar soţia sa nu are niciun alt venit, fiind casnică, nefiind dovedită în niciun fel motivarea cererii sale, nu poate determina convingerea Înaltei Curţi că recurentului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru a putea beneficia da amânarea executării pedepsei aplicate definitiv în sarcina sa.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, şi în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4229/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2408/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
