ICCJ. Decizia nr. 2422/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2422/2010
Dosar nr. 1767/2/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul C.F. împotriva Rezoluţiei nr. 328/P/2009 din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prima instanţă a reţinut că la data de 23 februarie 2010 petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei menţionate, arătând în motivarea acesteia că intimatul I.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele i-a favorizat pe autorii furtului celor doi cai ai familiei sale, furt care a stat la baza condamnării sale pentru infracţiunea de omor. Susţine că intimatul a efectuat în mod defectuos ancheta penală, cu scopul de a-i scăpa de răspundere pe autorii furtului.
Prin Rezoluţia nr. 328/P din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul I.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei se arată că procurorul I.M., căreia i-a fost repartizat dosarul având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată referitoare la furtul cailor, a dispus, prin Rezoluţia nr. 370/P din 01 septembrie 1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În raport de data comiterii faptei reclamate, procurorul a considerat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., motiv pentru care împotriva magistratului nu mai pot fi efectuate cercetări, răspunderea sa fiind înlăturată.
Petentul S.C. a formulat împotriva acestei soluţii plângere la procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluţia nr. 157/II-2 din 11 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Curtea a constatat că atât rezoluţia procurorului de caz, cât şi rezoluţia procurorului ierarhic superior sunt legale şi temeinice, atâta vreme cât în cauză s-a împlinit termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. Astfel, infracţiunea reclamată de persoana vătămată C.F., respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanei, este sancţionată cu o pedeapsă al cărei maxim este de 3 ani, în raport de care urmărirea penală trebuia să înceapă înăuntrul termenului de 5 ani de la comiterea faptei.
În condiţiile în care plângerea penală a fost formulată la mai bine de 11 ani de la data comiterii, Curtea a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. este justificată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 22 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal a declarat recurs petiţionarul C.F., solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul I.M., întrucât acesta nu a efectuat cercetări complete în cauza ce i-a fost repartizată, nu a audiat martori, săvârşind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1).
În speţă, intimatul I.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a soluţionat Dosarul nr. 370/P/1998 având ca obiect plângerea formulată de C.F. împotriva numiţilor M.P. şi R.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin rezoluţia din 1 septembrie 1998 dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Petiţionarul a formulat prezenta plângere la data de 24 februarie 2009, la aproximativ 11 ani de la data comiterii presupusei fapte, timp în care a intervenit prescripţia răspunderii penale, astfel că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. este temeinică şi legală.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.F. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 33/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 342/2010. Penal → |
|---|
