ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2452/2010
Dosar nr. 384/33/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 266/R/2010 din 31 martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul R.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 56/R din 03 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 97 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Huedin s-a dispus în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.C.C. zis „D.” achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, care a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului R.C.C. şi a solicitat casarea sentinţei şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii imputate.
Partea vătămată M.D.E. a declarat şi el apel, invocând printre alte motive şi greşita achitare a inculpatului R.C.C., a cărui condamnare la pedeapsa închisorii a solicitat-o.
Prin Decizia penală nr. 408 din 04 octombrie 2004 Tribunalul Cluj a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin şi partea civilă M.D.E., desfiinţând în întregime hotărârea atacată şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.C.C., a dispus condamnarea acestuia în baza art. 182 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 C. pen., obligându-l şi la plata daunelor morale către partea civilă apelantă, în solidar cu celălalt coinculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs, printre alţii şi inculpatul R.C.C. care a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei penale pronunţate de prima instanţă prin care s-a dispus achitarea sa, deoarece din probele administrate în cauză nu a rezultat că ar fi agresat-o şi el pe partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 56 din 03 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat şi recursul declarat de inculpatul R.C.C. şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La data de 26 februarie 2010 condamnatul R.C.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 56/R/2005 a Curţii de Apel Cluj, invocând dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.
A susţinut contestatorul că instanţa de recurs şi cea de apel au încălcat prevederile art. 378 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. deoarece nu au procedat la ascultarea sa în calitate de inculpat, în condiţiile în care fusese achitat de instanţa de fond.
Examinând contestaţia în anulare formulată, în raport cu motivele invocate, Curtea de Apel Cluj, investită cu soluţionarea contestaţiei, a reţinut că potrivit art. 386 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia în anulare este admisibilă în condiţiile în care este formulată în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei şi în condiţiile în care la judecarea recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie.
În cauză s-a constatat că, contestatorul nu a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei, în apel, astfel că nu putea fi audiat, iar în plus contestaţia în anulare vizează decizia pronunţată în recurs şi nu pe cea din apel.
Pe de altă parte dispoziţiile art. 386 lit. e) şi art. 388 alin. (1) C. proc. pen. au fost modificate ulterior pronunţării deciziilor de condamnare contestate, astfel că la data pronunţării instanţele menţionate nu aveau obligaţia legală de a proceda la reaudierea inculpatului în căile de atac.
Cum dispoziţiile procesual penale nu retroactivează Curtea de Apel Cluj a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 386 lit. e) C. proc. pen., chiar şi în ipoteza în care contestatorul a fost prezent în faţa instanţei de recurs la dezbaterile din data de 03 februarie 2005, când a fost pronunţată şi Decizia penală nr. 56/R/2005.
Împotriva Deciziei penale nr. 266/R/2010 din 31 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat susţinerile formulate în contestaţia în anulare.
Înalta Curte examinând admisibilitatea recursului declarat de contestator în raport cu prevederile art. 386 C. proc. pen. şi respectiv art. 389 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 392 C. proc. pen. constată că recursul formulat în cauza de faţă este inadmisibil.
Din analiza textelor de lege menţionate rezultă că, contestaţia în anulare întemeiată pe cazurile de casare prevăzute de art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen. se soluţionează, potrivit art. 392 alin. (1) C. proc. pen. întotdeauna printr-o decizie.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol numai contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. se soluţionează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă, situaţie în care devin incidente prevederile alin. (4) al art. 392 C. proc. pen., sentinţa pronunţată în contestaţie fiind supusă apelului, iar decizie pronunţată în apel recursului.
Rezultă aşadar, per a contrario, că recursul declarat împotriva unei decizii prin care sa respins contestaţia în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen. este inadmisibil.
Aşa fiind, cum decizia recurată de contestator este o decizie definitivă, pronunţată de instanţa de recurs învestită cu soluţionarea contestaţiei în temeiul dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. în anularea propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior, această decizie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 266/R din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3469/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3472/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
