ICCJ. Decizia nr. 2535/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIA PENALĂ -

Decizia nr. 2535/2010

Dosar nr. 4883/3/2007

Şedinţa publică din 25 iunie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă,

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 670 din 6 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata V.I.M., studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei V.I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., intervenind prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive din prezenta cauză de la data de 14 octombrie 2003 la 07 aprilie 2008.

II. În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N., studii medii, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 12 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi 2 C. pen. a aplicat inculpatului P.N. pedeapsa complementară a degradării militare.

III. A menţinut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.G..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 51 C. pen. a achitat pe inculpatul B.G., studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 51 C. pen. a achitat pe inculpatul B.G. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 14 rap. la art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea raportărilor false, respectiv adresele nr. 721 din 16 februarie 2000, nr. 720 din 16 februarie 2000, nr. 491 din 03 februarie 2000, nr. 490 din 03 februarie 2000, nr. 273 din 18 ianuarie 2000, nr. 274 din 18 ianuarie 2000, nr. 050 din 05 ianuarie 2000, nr. 049 din 05 ianuarie 2000, nr. 777, 778, 779, 780 din 19 martie 1999, nr. 1316, 1317, 1318 din 21 aprilie 1999, nr. 1550, 1551, 1552, 1553, 1554 din 05 mai 1999, nr. 401 din 21 iunie 1999, nr. 494 din 06 iulie 1999, nr. 747 din 05 august 1999, nr. 1081 din 08 septembrie 1999, nr. 1468 din 05 octombrie 1999, nr. 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001 din 19 noiembrie 1999, nr. 1857 din 05 noiembrie 1999, nr. 2203, 2201 din 06 decembrie 1999, nr. 2200 din 06 decembrie 1999, nr. 946, 947, 948 din 07 martie 2000, nr. 1563 din 06 aprilie 2000 şi nr. 56 din 15 mai 2000, aflate în original şi copiila dosar.

A constatat că U.T.B. S.A., C.C.C. şi C.N.V.M. nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză.

A constatat că Statul Român prin autoritatea pentru valorificarea activelor bancare nu are calitate de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii V.I.M. şi P.N. în solidar, V.I.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A., la plata către investitorii Fondului Naţional de Acumulare constituiţi părţi civile în cauză a următoarelor sume actualizate cu indicele de inflaţie calculat din luna mai 2000 până la data plăţii efective: A.C.M.R.R.-S.R.I, A.I.M., A.N.C., A.A., A.I., (...).

A respins pretenţiile civile formulate de ANI-FNA.

A menţinut măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor S.C. S.I. S.A.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata V.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. la plata sumei de 50.000 RON (500.000.000 Rol) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A. la plata sumei de 200.000 RON (2.000.000.000 Rol) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cheltuielile judiciare referitoare la inculpatul B.G. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din data 12 noiembrie 2003 dat în dosar nr. 654/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică, au fost trimişi în judecată inculpaţii: V.S.O. pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. art. 25 C. pen. combinat cu art. 27 C. pen., ambele raportat la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen.; instigare la abuz în serviciu cont intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 25 C. pen. comb. art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.L.A., pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intere publice în formă calificată, prev. în art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen. complicitate la înşelăciune, prev. în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., I.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen. ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., V.I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art 290 C. pen. cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 5653/2003 (nr. unic 5861/3/2003).

Prin Încheierea de şedinţă din data de 27 iulie 2004 dată în dosarul nr. 5653/2003, Tribunalului Bucureşti secţia a ii-a penală, în baza dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen. a fost disjunsă cauza privind B.A. S.A. de cauza privind Fondul Naţional de Acumulare şi în baza art. 332 C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. s-a restituit cauza privind B.A. S.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru completarea urmăririi penale, hotărâre ce a rămas definitivă.

Prin Sentinţa penală nr. 335 din 23 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5861/3/2003, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpaţii P.N. şi B.G., privind restituirea cauzei la procuror, conform art. 333 C. proc. pen.; a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul P.N. privind restituirea cauzei la procuror, privind nelegala sesizare a instanţei de judecată conform art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata V.I.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei V.I.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata V.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei V.I.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus reţinerea şi arestarea inculpatei de la 14 octombrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei V.I.M.

În baza disp. art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen. a fost condamnat inculpatul P.N., la o pedeapsă de 15 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului P.N., drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului P.N., drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului P.N.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale săvârşite de inculpatul B.G., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.

În baza art. 15 C. proc. pen. rap. la art. 348 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii P.N. şi V.I.M., în solidar responsabile civilmente S.C. S.I. S.A, Banca Comercială "I.Ţ.", C.E.C. S.A., S.V.M. G. S.A., Comisia Naţională de Valori Mobiliare, la restituirea sumei de 40.462.467.352 RON către cei 13.200 investitori la Fondul Naţional de Acumulare reprezentaţi prin Asociaţia Naţională a Investitorilor Fondului Naţional de Acumulare şi către Statul Român reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare Bucureşti.

A fost admisă cererea Asociaţiei Naţionale a Investitorilor Fondului Naţional de Acumulare.

S-a dispus deblocarea conturilor S.C. S.I. S.A. până la concurenţa sumei de 11.997.648 ROL, sumă ce va fi actualizată de executorii judecătoreşti la momentul plăţii integrale de către S.C. S.I. S.A. şi virată în cont, titular cont I. - F.D.I. (fost FNA) deschis la B.T. - Sucursala Unirii Bucureşti.

A fost obligată S.C. S.I. S.A. la 15.000.000 RON (ROL), cheltuieli de judecată efectuate şi 3.000.000 (ROL) onorariu avocat.

S-a dispus restituirea comisioanelor încasate de S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ţ." şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, către Asociaţia Naţională a Investitorilor Fondului Naţional de Acumulare, astfel:

- S.C. S.I. S.A. să restituie suma de 1.084.484.873 ROL;

- Banca Comercială "I.Ţ." sa restituie suma de 708.106.767 ROL reprezentând diferenţa de comision încasat nelegal;

- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sa restituie comisionul de 1.598.000.000 ROL.

S-a dispus restituirea de către C.E.C. - S.A. către Asociaţia Naţionale a Investitorilor Fondului Naţional de Acumulare a sumei de 7.304.594.800 ROL, sumă încasată necuvenit de către C.E.C. - S.A.

A fost anulată convenţia încheiată între C.E.C. - S.A. şi S.C. S.I. S.A., deoarece C.E.C.-ul nu a respectat regulamentul de funcţionare al Fondului şi prospectul de ofertă publică continuă.

Au fost anulate înscrisurile falsificate privind Fondul Naţional de Acumulare.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de scoatere din cauză ca părţi responsabile civilmente a Băncii Comerciale "I.Ţ.", Comisia Naţională de Valori Mobiliare, C.E.C. S.A.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.N., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ţ.", C.E.C. - S.A, S.V.M. G. S.A. şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 5.000.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare şi contravaloarea expertizelor efectuate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata V.I.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ţ.", C.E.C.- S.A, S.V.M. G. S.A. şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 1.000.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare şi contravaloarea expertizelor efectuate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ţ.", C.E.C. - S.A, S.V.M. G. S.A. şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 10.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii B.G. şi P.N. şi părţile responsabile civilmente Banca Comercială "I.Ţ." S.A., Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, S.C. CEC S.A., S.C. S.I. S.A. şi S.C. G. S.A.

Prin Decizia penală nr. 875 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă, a menţinut starea de arest a inculpatei V.I.M.

Procedând la rejudecarea cauzei instanţa de fond a reţinut că în actul de sesizare a instanţei s-a stabilit că Fondul Naţional de Acumulare a fost un fond deschis de investiţii care a luat fiinţă prin contractul de societate civilă din 15 decembrie 1998, încheiat în formă scrisă sub semnătură privată, in conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994 si ale Regulamentului CNVM nr. 9/1996, fond care a fost autorizat de CNVM prin Decizia nr. D. 60 din 12 ianuarie 1999.

Contractul de societate civilă, autentificat sub nr. 11.279 din 16 decembrie 1998, a fost încheiat între: C., reprezentat prin A.I., în calitate de preşedinte, F. - Sibiu, reprezentată prin M.M.D., în calitate de preşedinte, L. - Sibiu, reprezentată prin M.M.G., în calitate de director general, F. - Dolj, reprezentată prin S.C., în calitate de preşedinte şi F. - Maramureş, reprezentată prin V.Ş.F., în calitate de preşedinte. Capitalul social depus de membrii iniţiali, în vederea constituirii Fondului a fost de 185.000.000 RON, repartizat astfel: C., suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, F. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, I. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, F. - Dolj, suma de 25.000.000 RON pentru 2.500 unităţi de fond şi F. - Maramureş, suma de 10.000.000 RON pentru 1.000 unităţi de fond.

În prospectul de emisiune al Fondului s-a stabilit că societatea de administrare a Fondului este S.C. S.I. S.A., societatea de depozitare este B.C.I.T., iar distribuirea şi răscumpărarea de titluri se efectuează de către S.C. G. S.A., precum şi de către societăţi autorizate de C.N.V.M., cu care societatea de administrare a Fondului va încheia contracte de distribuire.

Organul de decizie al Fondului a fost Adunarea Generală a Investitorilor, formată din totalitatea deţinătorilor de unităţi de fond (titluri de participare în fond). Fondul a fost reprezentat în relaţiile cu societatea de administrare de către consiliul de încredere.

Primul consiliu de încredere al FNA, a fost ales de către membrii iniţiali şi a fost alcătuit din învinuiţii: M.M.D., M.M.G. şi S.C.

Prin art. 8.3. din contractul de societate civilă s-a stabilit că "toţi membrii ulteriori ai consiliului de încredere vor fi propuşi de către deţinătorii de titluri şi apoi aleşi prin vot de către Adunarea Generală", propunerile urmând să fie semnate de 50 de deţinători de titluri, iar la art. 8.5., s-a prevăzut că, "Fiecare membru al consiliului de încredere este ales pentru o perioadă de trei ani". Potrivit art. 8.5. din contractul de societate civilă, consiliul de încredere al FNA a avut următoarele însărcinări: încheierea contractului de administrare de investiţii cu o societate de administrare autorizată, stabilirea limitei maxime a comisioanelor ce se pot negocia societatea de administrare, primirea rapoartelor periodice de la societatea de administrare.

Potrivit art. 8.7. din contractul de societate civilă, consiliul de încredere al FNA a avut în principal, următoarele obligaţii: să revadă periodic rapoartele tranzacţiilor efectuate în numele FNA, să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenţi, să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfăşurării atribuţiilor sale, să se întâlnească periodic cu consiliul de administraţie al societăţii de administrare. Orice asemenea încălcare descoperită trebuia imediat raportată la CNVM.

Din probele administrate a rezultat că, în afară de semnarea reglementărilor interne ale F.N.A., singurele activităţi executate de membrii consiliului de încredere au fost: încheierea contractului de administrare a FNA nr. 3632 din 15 decembrie 1998 cu SC S.I. SA şi reducerea comisionului de administrare la 0,1%, aşa cum rezultă din procesul-verbal înregistrat la S.C. S.I. S.A. sub nr. 252 din 03 februarie 1999 (anexa 8 la raportul de expertiză contabilă).

Fiind audiaţi în legătură cu aceste aspecte, numiţii M.M.D., M.M.G. şi S.C. au declarat că au semnat contractul de societate civilă şi contractul de administrare din dispoziţia conducerii C. Aceştia au mai făcut cunoscut faptul că nu au avut niciun folos de pe urma calităţii pe care au avut-o în consiliul de încredere al FNA.

Declaraţiile acestora se coroborează cu expertiza contabilă, din care rezultă că adunarea generală a investitorilor FNA nu a procedat la alegerea, prin votul acesteia, a membrilor consiliului de încredere, aşa cum prevedea art. 8.3. din contractul de societate civilă, imediat după îndeplinirea criteriului minim de 50 de deţinători de titluri ale Fondului şi că membrii primului consiliu de încredere al FNA nu au beneficiat de indemnizaţii stabilite sub forma unei sume fixe, aşa cum s-a stipulat în Cap. 1, art. 3, pct. 9, alin. (9) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM.

Prin expertiza contabilă s-a mai stabilit că S.C. S.I. S.A. nu a angajat niciun cenzor extern independent pentru FNA, deşi avea această obligaţie potrivit reglementarilor interne şi Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM (Titlul I, Cap. 1, art. 24, pct. 10). De asemenea, experţii au constatat şi situaţia nestatutară a funcţionării primului consiliu de încredere al FNA pe toată durata de activitate a FNA (februarie 1999 - mai 2000), care trebuia să fie ales de adunarea generală a investitorilor FNA, imediat după îndeplinirea criteriului minim de 50 de deţinători de titluri ale Fondului, criteriu care a fost îndeplinit încă din luna februarie 1999 - 4233 investitori.

Fiind audiată în legătură cu aceste aspecte, inculpata V.I.M. a declarat că iniţiativa înfiinţării FNA i-a aparţinut şi că fondul a funcţionat corect până în luna aprilie 1999, afirmaţiile acesteia coroborându-se şi cu declaraţiile martorului D.C.

Prin procesul-verbal al AGA S.C. S.I. S.A. din 24 august 1998, inculpata V.I.M. a fost aleasă ca membru în consiliul de administraţie al acestei societăţi şi numită în funcţia de director general şi preşedinte al AGA, după eliberarea martorului Ş.A. din AGA şi a numitului P.M. din funcţia de director general şi preşedinte al AGA S.C. S.I. S.A.

Prin Actul adiţional autentificat sub nr. 10.719 din 20 octombrie 1998, în afara celor stabilite de AGA SC S.I. SA, prin Procesul-verbal din 24 august 1998 s-a mai dispus numirea în consiliul de administraţie al societăţii şi a inculpatului B.G.

La 22 noiembrie 1999 consiliul de administraţie al S.C. S.I. S.A. a aprobat cererea inculpatei V.I.M. de a pleca în concediu pentru a se trata din punct de vedere medical, urmând ca pe durata lipsei acesteia societatea să fie condusă de inc. B.G.

Această stare de fapt a fost confirmată atât de declaraţiile celor doi inculpaţi cât şi de cele ale martorilor D.C., D.L.C. şi C.A.I. din care rezultă, între altele, că S.C. S.I. S.A. a fost condusă pe toată durata de funcţionare a FNA de către inc. V.I.M., cu excepţia perioadei 01 decembrie 1999 - 01 martie 2000 în care aceasta a fost condusă de inc. B.G.

La 15 decembrie 1998, consiliul de încredere al FNA a încheiat cu S.C. S.I. S.A. - reprezentată prin inculpata V.I.M. în calitate de preşedinte - director general - contractul de administrare nr. 3632 al cărui obiect l-a constituit administrarea investiţiilor FNA de către S.C. S.I. S.A., în cadrul unui comision de administrare în procent de maximum 2% aplicat la valoarea activului mediu net lunar.

Potrivit contractului de administrare, principalele obligaţii şi răspunderi ale S.C. S.I. S.A. au constat în: întocmirea, publicarea şi transmiterea CNVM ş consiliului de încredere de rapoarte trimestriale, semestriale şi anuale privim fondurile avute in administrare. Rapoartele semestriale şi cele anuale urmau a fi certificate de cenzori externi independenţi (art. 3.2.); interdicţia acordării, în contul FNA, de împrumuturi sau acţionării în calitate de garant, în numele unor terţe persoane (art. 3.5.); obligaţia de a se abţine de la a efectuarea oricăror tranzacţii între fondurile aflate în administrarea sa (art. 3.8.); autorizarea să realizeze, pe proprie răspundere, orice operaţiune aferentă activităţii de administrare, în limitele reglementărilor CNVM (art. 6.1.); autorizarea să acţioneze numai în interesul FNA şi să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea şi limitarea pierderilor (art. 6.5.); împuternicirea să încheie un contract de depozitare a activelor FNA cu o societate de depozitare autorizată, în cadrul unui comision de depozitare de maximum 0,5% aplicat la valoarea activului mediu net lunar al FNA (art. 7.1.); împuternicirea să încheie un contract de distribuire a titlurilor de participare cu o societate de valori mobiliare sau cu o bancă, alta decât depozitarul (art. 7.3.); răspunderea pentru orice prejudiciu produs FNA, prin încălcarea actelor normative şi/sau reglementărilor speciale în vigoare, precum şi a reglementărilor interne ale FNA, prin doi, culpa şi neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract (art. 10.1).

Separat, deşi nu au fost stipulate în contractul de administrare, societăţii de administrare i-au revenit o serie de obligaţii şi răspunderi prevăzute în O.G. nr. 24 din 25 august 1993 şi Regulamentul nr. 9 din 27 august 1996 al CNVM, după cum urmează:

- nicio persoană fizică sau juridică nu va deţine mai mult de 5% din totalitatea titlurilor de participare aflate în circulaţie (art. 24 din O.G. nr. 24/1993);

- investiţiile Fondului în acţiuni nu vor depăşi următoarele limite:

- 10% din numărul total de acţiuni aflate în circulaţie emise de un singur emitent;

- 5% din valoarea activelor sale nete în acţiuni cotate emise de un singur emitent;

- 2% din valoarea activelor sale nete în acţiuni necotate, emise de un singur emitent sau 10% în acţiuni necotate emise de orice număr de emitenţi (art. 27 din O.G. nr. 24/1993);

- o societate de administrare nu poate îndeplini niciuna din funcţiile atribuite unei societăţi de depozitare (art. 36 din O.G. nr. 24/1993);

- societăţile de administrare vor transmite săptămânal la CNVM structura de portofoliu, valoarea activelor nete ale FNA şi valoarea unitară a activului net (art. 25, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM);

- publicarea valorii unitare a activului net se face cel puţin o dată pe săptămână (art. 26, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM);

- fondurile vor menţine minimum 30% din valoarea totală a activelor în numerar şi alte active lichide (art. 35, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM).

S.C. S.I. S.A. - administrată de inc. V.I.M. şi B.G. - nu a respectat obligaţiile şi răspunderile rezultate din contractul de administrare încheiat cu FNA şi celelalte acte normative speciale menţionate, cu excepţia obligaţiei stipulate la art. 25 din Cap. III al Regulamentului CNVM nr. 9/1996 (transmiterea săptămânală la CNVM a structurii portofoliului, valoarea activelor nete şi valoarea unitară a activului net), dar şi aceasta numai parţial, aşa cum rezultă din desfăşurătorul raportărilor transmise la CNVM.

Obligaţiile şi responsabilităţile care reveneau societăţii de administrare, aşa cum acestea au fost stipulate în contractul de administrare, precum şi cele rezultate din actele normative în vigoare în perioada de referinţă (O.G. nr. 24/1993 şi Regulamentul CNVM nr. 9/1996), nu au fost respectate de S.C. S.I. S.A.

În vederea efectuării operaţiunilor specifice de distribuire a titlurilor de participare ale FNA (emisiune şi răscumpărare de unităţi de fond), la data de 16 decembrie 1998, între S.C. S.I. S.A. - administratorul fondului FNA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de preşedinte-director general) şi SVM G. S.A., reprezentată prin inc. P.R.N. în calitate de director general, s-a încheiat Contractul de distribuire nr. 3.655, avizat prin Decizia CNVM nr. D.60 din 12 ianuarie 1999, pe o perioadă de un an, pentru un comision lunar de 1%, fără a se preciza la ce bază se aplică acest comision.

În cuprinsul contractului de distribuire au fost stipulate obligaţiile şi răspunderile care revin distribuitorului şi administratorului FNA.

Conform contractului, distribuitorul a fost abilitat să întocmească şi să răspundă de corectitudinea tuturor documentelor de emisiune/răscumpărare a titlurilor de participare la FNA (cererile de subscriere/încasare şi cele de răscumpărare a unităţilor de fond), conform instrucţiunilor date de administratorul acestuia.

De asemenea, distribuitorul şi administratorul au fost responsabili pentru pagubele provocate FNA din vina acestora, în efectuarea acestor operaţiuni.

Operaţiunile de distribuire a titlurilor de participare ale Fondului, în baza contractului de distribuire, au fost efectuate prin reţeaua de unităţi teritoriale ale SVM G. SA, administrată de inc. P.R.N., formată din 47 agenţii, din care 4 în Municipiul Bucureşti.

Din actele găsite în arhiva SC. S.I. SA a rezultat că, începând din luna iunie 1999, activitatea de distribuţie a fost preluată de această societate, odată cu preluarea în structura sa organizatorică a personalului operativ din cadrul agenţiilor SVM G. S.A., care executau operaţiuni de distribuire pentru FNA.

Pentru efectuarea operaţiunilor specifice de depozitare a activelor FNA, la data de 18 decembrie 1999, între S.C. S.I. S.A., reprezentată prin inc. V.I.M. în calitate de preşedinte-director general şi S.C. B.C. "I.Ţ." S.A., reprezentată prin martorul C.L., în calitate de vicepreşedinte al băncii şi martorul Ş.A. în calitate de director al Direcţiei pieţe de capital, s-a încheiat Contractul de depozitare nr. 515, avizat de CNVM prin Decizia nr. D.60 din 12 ianuarie 1999.

Principalele obligaţii şi răspunderi care au revenit depozitarului, conform contractului de depozitare, au fost: "- va primi şi păstra în siguranţă fizic toate activele fondului 4.1. din contract, pentru care va efectua direct plata acţiunilor achiziţionate de administrator pentru Fond, încasarea dividendelor, dobânzilor şi subscripţiile pentru unităţile de fond, precum şi prelucrarea documentelor de transfer a acţiunilor, pentru plata beneficiilor cuvenite deţinătorilor de unităţi de fond şi a cererilor de răscumpărare a unităţilor de fond; - va prelua şi ţine evidenţa titlurilor de participare, prin conturi pentru fiecare deţinător de titluri, evidenţa numărului de titluri de participare şi efectuarea plăţilor la răscumpărarea titlurilor de participare; - va calcula zilnic valoarea activului net al Fondului şi o va transmite administratorului spre publicare (art. 4.3. din contract), deşi prin art. 32, Titlul III, Cap. 5 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM se prevede în mod expres că "societatea de depozitare va publica valoarea activelor nete" (art. 32 alin. (2)); - va efectua plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni, răscumpărarea titlurilor de participare şi alte obligaţii ale Fondului (art. 4.4. din contract); - va elibera acţiunile din portofoliul Fondului, numai după primirea contravalorii acestora (art. 4.5 din contract); - la încetarea activităţii depozitarului, activele Fondului vor fi transferate către societatea de depozitare succesoare (art. 6.4. din contract); - depozitarul va fi verificat periodic, semestrial şi anual de cenzori externi independenţi (art. 7.1. din contract), iar rezultatele verificării vor fi transmise la CNVM, în termen de 10 zile de la data depunerii bilanţului contabil la organele Ministerului Finanţelor Publice; - depozitarul este răspunzător faţă de administrator pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de el, precum şi pentru neîndeplinirea în mod corespunzător a obligaţiilor care îi revin din contract (art. 10.1. din contract); - va deschide conturi bancare pentru Fond, în care va păstra tot numerarul şi alte active financiare primite pentru Fond (art. 10.2. litera "d" din contract)".

Alte obligaţii ale societăţii de depozitare au rezultat şi din actele normative care reglementau această materie:

- o societate de administrare poate schimba societatea de depozitare numai cu avizul prealabil al CNVM (Titlul III, Cap. 5, art. 39 din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM);

- în cazul în care societatea de depozitare constată o posibilă încălcare a unei legi sau a unui regulament, are datoria să informeze în scris CNVM, cu înştiinţarea societăţii de administrare (Titlul III, Cap. 5, art. 43(4) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM).

Potrivit raportului de expertiză, Banca Comercială I.Ţ. S.A. nu a respectat obligaţiile şi răspunderile stipulate prin Contractul de depozitare nr. 515 din 18 decembrie 1998. Singura activitate pe care a efectuat-o a constat în primirea documentelor justificaţi de la societatea de administrare, referitoare la gestionarea activelor FNA, deja calculate pentru valoarea activelor şi a unităţii de fond, pe care le-a verificat şi remis S.C. S.I. S.A., împreună cu calculul comisionului de depozitare, pe care l-a solicitat şi încasat lunar, sub semnătura directorului Ş.A.

În fapt, activitatea de depozitare pentru FNA pe toată perioada de funcţionare a Fondului în administrarea S.C. S.I. S.A., a fost efectuată, contrar prevederilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993, de către societatea de administrare (S.C. S.I. S.A.), banca având un rol pur formal, aceasta fiind răspunzătoare "pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de depozitar", deoarece: nu a informat în scris CNVM (Cap. V, art. 43(4) din Regulamentul CNVM nr. 9/1996), despre neregulile comise de S.C. S.I. S.A., în administrarea şi depozitarea activelor FNA, despre care avea cunoştinţă încă din luna iunie 1999; nu a procedat la rezilierea contractului de depozitare din momentul în care a constatat că S.C. S.I. S.A. "nu execută, execută deficitar sau cu întârziere" obligaţiile care îi revin din contract (art. 9.1. din contract).

Dacă BCIT, în calitate de bancă depozitară, şi-ar fi îndeplinit obligaţiile care îi reveneau din Contractul de depozitare nr. 515/1998, S.C. S.I. S.A. prin inc. V.I.M. nu ar fi putut efectua pentru FNA o serie de operaţiuni care au cauzat pagube investitorilor FNA, respectiv:

- imobilizări în acţiuni necotate şi supraevaluate, emise de S.C. I. S.A., primite ulterior efectuării plăţii în numerar de 12 miliarde RON, realizată cu sume ridicate de la alte bănci, deşi disponibilităţile FNA trebuiau păstrate în mod obligatoriu numai în cont la BCIT;

- transferul acţiunilor dematerializate emise de S.C. A. S.A., fără ca cel care cumpără să transfere contravaloarea acestora şi pentru care nu s-a încasat nici în prezent suma de 3,7 miliarde RON;

- plata sumei de 10,45 miliarde RON a FNI pentru un contract de report încheiat cu S.C. G. S.A., pentru care nu a primit acţiunile a căror contravaloare s-a tranzacţionat şi nici suma plătită;

- supraevaluarea nejustificată a activelor Fondului cu suma de peste 25 miliarde RON pentru acţiunile necotate emise de S.C. I. S.A., ceea ce a condus la majorarea unităţii de fond şi încasarea de sume suplimentare necuvenite de către investitorii care au procedat la răscumpărarea unităţilor de fond.

- înregistrarea, la suspendarea activităţii FNA, a unor pierderi de peste 15 miliarde RON.

+++++++++++

Alături de conducerea SC. S.I. SA, respectiv inc. V.I.M. şi inc. B.G., la supraevaluarea activelor FNA care a avut ca efect direct creşterea nereală a valorii unităţilor de fond, a contribuit în mod nemijlocit şi depozitarul fondului - Banca Comercială "I.Ţ." SA - care nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau din Contractul de depozitare nr. 515/1998.

Afirmaţiile inc. V.I.M., potrivit cărora activitatea SC S.I. SA s-a desfăşurat în mod corect până la efectuarea plasamentului în acţiuni necotate ale SC I. SA (vol. II, filele 263-264, 338), au fost confirmate de constatările din raportul de expertiză contabilă, referitoare la plasamentele FNA în acţiuni emise de SC Asirom SA.

La 05 aprilie 1999, în baza contractului de intermediere nr. 167, încheiat între SC S.I. SA, în calitate de client care a administrat FNA, reprezentată de inc. Ioana Maria Vlas, preşedinte-director general şi SVM Acţiuni Naţionale SA, în calitate de intermediar, reprezentată prin Stanciu Haralambie director general, s-a convenit achiziţionarea unui număr de 400.000 acţiuni emise de SC Asirom SA, la preţul de 20.000 RON/acţiune, pentru valoarea totală de 8.000.000.000 RON. Valoarea acestor acţiuni a fost achitată de SC. S.I. SA, din contul FNA, cu OP din 05 aprilie 1999, prin BCR - Sucursala Sector 5.

În baza contractului nr. 915/19 aprilie 1999, încheiat între SC. S.I. SA, în calitate de vânzător, reprezentată de inc. V.I.M. şi SVM G. SA, în calitate de cumpărător, reprezentată prin inc. P.R.N., director general, s-a convenit vânzarea celor 400.000 de acţiuni emise de SC Asirom SA, la preţul de 24.550 RON/acţiune, în valoare totală de 9.820.000.000 RON. Vânzarea acţiunilor a făcut obiectul ordinului de tranzacţionare din 20 aprilie 1999, suma fiind încasată în contul FNA, prin OP nr. 661/22 aprilie 1999, prin BCR - Sucursala Sector 5. Din acest plasament, F.N.A. a realizat un venit suplimentar de 1.820.000.000 RON (voi. XII, fila 156).

La 16 aprilie 1999 s-a încheiat convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond FNA între SC S.I. SA - ca societate de administrare a Fondului, reprezentată prin inc. V.I.M. şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni SA (CEC), în calitate de investitor reprezentată de Trif Constanţa - director trezorerie (vol. VIII, filele 53-56).

Obiectul convenţiei 1-a constituit achiziţionarea de către CEC a unui pachet de unităţi de fond FNA în valoare de 10.000.000.000 RON, pentru o perioadă de minimum 365 zile, cu o creştere anuală care să nu fie mai mica de 1 % peste dobândă medie bancară anuală, calculată lunar începând de la data plăţii sumei investite.

Faţă de această investiţie, administratorul s-a angajat să emită investitorului unităţile de fond FNA aferente (cca. 828.843 unităţi de fond F.N.A.), să perceapă la răscumpărare un comision de 0,2 %, faţă de 1,5 % prevăzut în Prospectul de emisiune, atât pentru creşterile lunare ale valorii unităţii de fond care s-au convenit să fie achitate CEC-ului lunar, cât şi pentru capitalul investit dacă răscumpărarea are loc într-un termen de peste 365 de zile de la data plăţii sumei investite.

Cu privire la modul în care a fost încheiat şi executat acest contract din 16 aprilie 1999 prin expertiza contabilă s-au constatat următoarele aspecte:

Prin conţinut, acest înscris este atipic, deoarece prima clauză stipulată în convenţia încheiată (creşterea anuală să nu fie mai mică de 1 % peste dobândă medie bancară anuală) nu are suport juridic legal faţă de prevederile prospectului de emisiune art. 5.6., (Vol. VIII, fila 194) care nu conţineau o astfel de posibilitate. Cea de a doua clauză, referitoare la comisionul mai mic, care să fie perceput asupra sumelor răscumpărate, putea fi convenită printr-o astfel de convenţie, numai în măsura în care diferenţa valorică de comision se suporta de societatea de administrare (lucru care nu a fost consemnat în convenţie), fără să afecteze interesele financiare ale investitorilor FNA. La încheierea acestei convenţii nu s-a ţinut seama de prevederile Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM (Titlul III, capitolul 5, art. 27), care limitează la maximum 5 % din numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie ce pot fi deţinute de un singur cumpărător, în situaţia dată CEC-ului revenindu-i un procent de peste 32 % din numărul total al unităţilor de fond al FNA. Pentru capitalul investit de CEC în unităţi de fond FNA (828.843 unităţi de fond), în sumă totală de 10.000.000.000 RON, în baza convenţiei încheiată cu SC S.I. SA la 16 aprilie 1999, aceasta a încasat în plus, la răscumpărarea creşterilor lunare a valorii u fond, suma totală de 7.444.606.391 RON, ca urmare a supraevaluării de către SC. S.I. SA în mod artificial a activelor fondului, sumă care urmează să fie restituită, deoarece cu această sumă s-au diminuat în mod nejustificat fondurile investitorilor FNA.

Responsabil direct pentru efectuarea acestor operaţiuni, este semnatarul din partea SC S.I. SA, a convenţiei din data de 16 aprilie 1999, care a angajat fondul într-o tranzacţie pentru care nu avea mandat sau împuternicire derogatorie faţă de prevederile prospectului de emisiune al fondului (art. 5.6., vol. VIII, fila 194), iar în mod indirect, responsabili sunt reprezentanţii societăţii de depozitare (BCIT) care nu au pus în aplicare prevederile contractului de depozitare nr. 515/1998, operaţiune prin care s-ar fi prevenit supraevaluarea artificială a activelor fondului şi creşterea nejustificată a valorii unităţii de fond şi ar fi condus la anularea convenţii încheiate între CEC şi administrator cu clauze în afara prevederilor Prospectului de emisiune al FNA (vol. XII, filele 160-167).

La 28 aprilie 1999, între Coman Nicolae şi SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., a fost încheiat un contract de cesiune (vol. VIII, fila 141, vol. XIII, filele 403-404), pentru achiziţionarea de către SC S.I. SA în numele FNA, a unui pachet de 6.000 acţiuni necotate emise de SC. I. SA, cu o valoare nominală de 5.000 RON/acţiune. Pachetul de acţiuni a fost achiziţionat la preţul de 2.000.000 RON/acţiune, pentru suma totală de 12.000.000.000 RON.

Fiind audiat în legătură cu împrejurările în care a fost încheiat contractul menţionat, martorul Coman Nicolae a declarat că nu a încheiat niciodată un astfel de contract, nu a deţinut niciodată 6000 acţiuni Industrialimportexport, nu a cunoscut-o niciodată pe inc. V.I.M., iar semnătura care apare la rubrica cedent nu îi aparţine (vol. II, fila 94).

Declaraţiile martorului Coman Nicolae s-au coroborat şi cu concluziile raportului de expertiză grafică nr. 143260/11 iulie 2002, prin care s-a stabilit că semnătura de la rubrica cedent de pe contractul menţionat nu a fost executată de martor (vol. XIII, fila 371). Martorul Coman Nicolae a mai făcut cunoscut faptul că nu a ridicat nici o sumă de bani de la FNA.

Inculpata V.I.M. şi-a recunoscut semnătura pe contractul de cesiune din 28 aprilie 1999, aspect coroborat cu concluziile raportului de expertiză grafică menţionat, arătând că respectivul contract i-a fost remis spre semnare de către inc. P.N., care i-a comunicat că prin această operaţiune se finanţează FNI din FNA. Aceasta a mai afirmat că nu 1-a cunoscut şi nu 1-a văzut niciodată pe Coman Nicolae (vol. I, filele 264-265).

Martorul D.L.C. - contabil-şef la SC S.I. SA (ca administrator al FNA), a declarat că din dispoziţia inculpatei V.I.M. a întocmit mai multe dispoziţii de plată, pentru suma de 12.000.000.000 RON, care i-a fost remisă inculpatei, din casierie, prin intermediul agenţilor de pază (vol. I, filele 473,480,531).

Totodată, martorul D.L.C. a mai afirmat că în luna aprilie 1999 a primit de la inc. V.I.M. o calculaţie a valorii acţiunilor I., semnată şi ştampilată de aceasta, în baza căreia a înregistrat acţiunile în contabilitate. Valoarea de achiziţie a acestor acţiuni a fost de 2.000.000 RON/bucată, iar valoarea nominală, la care au fost înregistrate în contabilitate, conform dispoziţiilor inc. V.I.M., a fost de aproximativ 6.000.000 RON.

Fiind audiată în legătură cu aceste aspecte, inculpata V.I.M. a declarat că, până la încheierea acestui contract de cesiune, datele menţionate în raportările săptămânale înaintate CNVM şi investitorilor au fost reale, iar din acest moment Fondul a fost "viciat" (vol. I, fila 533).

Din probele administrate în cauză a rezultat că mijloacele frauduloase cu ajutorul cărora inc. V.I.M. a indus în eroare investitorii F.N.A. le-au constituit raportările mincinoase ale valorii săptămânale a unităţii de fond pe care aceasta le-a comunicat atât CNVM-ului cât şi părţilor civile, prin intermediul mass-media. În acest scop, în cuprinsul respectivelor raportări, pentru a se mări fictiv valoarea unităţii de fond FNA, au fost menţionate date nereale cu privire la valoarea plasamentelor fondului în acţiuni necotate emise de SC I. SA şi la valoarea numerarului în casă ale SC S.I. SA.

Inculpata V.I.M. a recunoscut că cele 28 raportări săptămânale referitoare la valoarea activului net şi a unităţii de fond din perioada în care a fost la conducerea SC S.I. SA îi aparţin şi au fost denaturate faţă de situaţia reală a activelor FNA, în" principal, prin supraevaluarea acţiunilor I., din necesitatea de a le avea înregistrate la aceeaşi valoare cu cele achiziţionate de SC S.I. SA pentru FNI (vol. I, filele 337-338). Aceasta a mai declarat că aceleaşi date au fost comunicate investitorilor, prin intermediul presei mai multor contracte de publicitate cu ziare centrale şi locale.

De altfel inc. V.I.M. a avut o poziţie sinceră în declaraţiile sale atât în cursul urmăririi penale (voi. I, filele 261-338), cât şi la prezentarea materialului de urmărire penală când a recunoscut comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa (voi. I, fila 339).

Declaraţiile inc. V.I.M. s-au coroborat cu constatările experţilor contabili care au stabilit că separat de metoda folosită de administrator pentru supraevaluarea în mod artificial a valorii lunare a activelor Fondului si a valorii unităţilor de fond FNA, prin achiziţionarea unor acţiuni necotate în valoare de 12.000.000.000 RON (6.000 acţiuni emise de SC I. SA), valoare care a fost majorată în mod nejustificat, prin reevaluare a acţiunilor, până la valoarea de 37,6 miliarde RON, conducerea SC S.I. SA, în raportările transmise la CNVM, a folosit şi metoda majorării în mod nereal a numerarului din casă, în volumul căruia includea imobilizările rezultate ca urmare efectuării de viramente, de regulă la FNI, fără a obţine nici un venit din aceste "plasamente", denumite "provizorii", pentru investitorii FNA.

Pe lângă denaturarea inexplicabilă a valorii numerarului existent în casieria Fondului, care reprezenta şi peste 90% din volumul total al activelor nete ale FNA (91,04 % la 31 decembrie 1999), o astfel de raportare nereală s-a folosit pentru a asigura şi condiţia de lichiditate (minim 30 % din activele unui fond mutual de investiţii) care trebuia în permanenţă menţinută în disponibilităţile FNA, conform prevederilor art. 37 (titlul III, capitolul 6) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM" (vol. XII, fila 145).

Această stare de fapt a fost acceptată şi însuşită de inculpatul B.G. care în perioada care a condus SC S.I. SA 1 decembrie 1999-1 martie 2000 a indus şi menţinut în eroare investitorii FNA prin semnarea şi remiterea CNVM şi investitorilor a opt raportări săptămânale ce au conţinut date nereale referitoare la valoarea activului net şi a unităţii de fond (vol. I, fila 348).

Prin acest mod de operare inc. V.I.M. şi inc. B.G., în calităţile pe care le-au avut în cadrul consiliului de administraţie al SC S.I. SA, au indus şi menţinut în eroare 13.200 investitori la Fondul Naţional de Acumulare, cărora le-au pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON.

Din cele 13.200 persoane vătămate până la emiterea rechizitoriului, s-au constituit părţi civile în procesul penal 1442 persoane.

Cu privire la destinaţia sumelor de bani cu care au fost prejudiciaţi investitorii FNA prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a constatat că acestea au fost transferate din conturile SC S.I. SA, ca societate de administrare a FNA în conturile SC S.I. SA, ca societate de administrare a FN1, din dispoziţia inc. V.I.M., cu ajutorul inc. P.N., prin intermediul mai multor mijloace ilicite (interzise de art. 37, litera "e" din O.G. nr. 24/1993 şi Regulamentul CNVM nr. 9/1996) constând în:

- două contracte de report şi a mai multor acte adiţionale la acestea, având ca obiect vânzarea/revânzarea a 5.225 acţiuni necotate emise de SC I. SA;

- unui contract de report având ca obiect vânzarea/cumpărarea a 100.000 acţiuni emise de BIR;

- transferuri de sume de bani din FNA în FNI.

De asemenea, prin expertiză s-a stabilit că prin efectuarea de viramente din disponibilităţile băneşti ale FNA în conturile FNI, fără temei legal, pe baza simplei dispoziţii a inc. V.I.M., care nu constituie un act juridic legal, au fost produse imobilizări temporare în fondurile investitorilor FNA, în sumă de cca. 45 miliarde RON, pe o perioadă de peste 3 luni, soldul final, ca datorie a FNI către FNA, fiind de 4.427.500.000 RON sau 2.927.500.000 RON, fără venitul aferent.

Deşi în arhiva SC S.I. SA nu s-a găsit nici un înscris din care să rezulte rezilierea contractului de distribuire nr. 3655/16 decembrie 1998 încheiat cu SVM G. SA, la 01 noiembrie 1999 SC S.I. SA - în calitate de administrator al FNI FNA, a încheiat un alt contract de distribuire cu SVM CEC Valori Mobiliare SA pentru ambele Fonduri (FNA si FNI).

Contractul de distribuire încheiat între SC. S.I. SA - în calitate de administrator al FNI şi FNA, a fost semnat din partea acestei societăţi de către inc. V.I.M., preşedinte şi director general, iar din partea SC CEC Valori Mobiliare SA, în calitate de distribuitor al titlurilor de participare pentru FNI şi FNA, a fost semnat de martorul Niculici Cătălin, preşedinte şi director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic, pentru un comision lunar plătit de administrator în sumă de 1,2 miliarde RON, plătibil până la data de 25 a lunii următoare pentru care se face plata, la care se adaugă o sumă de 0,5 RON pentru fiecare unitate de fond tranzacţionată (distribuită sau răscumpărată), sume percepute global pentru operaţiunile care se executau pentru FNI şi FNA. Sarcinile şi răspunderile distribuitorului şi ale administratorului celor două fonduri (FNI şi FNA) au fost aceleaşi cu cele stipulate în contractul de distribuire încheiat cu SVM G. SA.

Pentru realizarea activităţii de distribuire care a făcut obiect contractului de distribuire încheiat la data de 01 noiembrie 1999, CNVM a autorizat, prin Decizia nr. D 443/07 martie 2000, înfiinţarea unor agenţii ale societăţii de valori mobiliare CEC Valori Mobiliare SA, într-un număr de 32 oraşe din ţară, iar prin Decizia CNVM nr. D 623/30 martie 2000 a autorizat această societate să distribuie titluri de participare pentru FNI/FNA, pe baza contractului de distribuire încheiat în acest scop.

Modul concret de realizare a activităţii de distribuire efectuată de SC CEC Valori Mobiliare SA pentru FNI şi FNA în lunile martie şi aprilie 2000, a fost consemnat în procesul-verbal încheiat între distribuitor şi administrator, înregistrat la S.I. SA sub nr. 2168/10 mai 2000. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că noua societate de distribuire şi-a început efectiv activitatea de distribuţie în luna martie 2000, deşi contractul fusese încheiat la data de 01 noiembrie 1997 în această perioadă, activitatea de distribuire, ca şi cea de depozitare, a fost efectuată de SC S.I. SA, contrar prevederilor art. 36 din O.G. nr. 1993.

Prejudiciul cauzat celor 13.200 investitori la Fondul Naţional de Acumulare, prin activitatea celor trei inculpaţi, a fost în sumă de 40.462.467.352 Iei din care 25.745.634.759 RON reprezintă paguba certă, iar diferenţa reprezintă folosul de care au fost lipsite părţile civile menţionate.

În urma analizării întregului material probator instanţa de fond a reţinut că Fondul Naţional de Acumulare a fost un fond deschis de investiţii care a luat fiinţă prin contractul de societate civilă din 15 decembrie 1998, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994 şi ale Regulamentului CNVM nr. 9/1996, fond care a fost autorizat de CNVM prinDecizia nr. D. 60/12 ianuarie 1999.

Contractul de societate civilă, autentificat sub nr. 11.279 din 16 decembrie 1998 de Biroul Notarului Public "Dr. Vlădica Raţiu Gheorghe", a fost încheiat între: C., reprezentat prin A.I., în calitate de preşedinte, Federalcooop - Sibiu, reprezentată prin M.M.D., în calitate de preşedinte, Iomcoop - Sibiu, reprezentată prin M.M.G., în calitate de director general, F. - Dolj, reprezentată prin S.C., în calitate de preşedinte şi F. - Maramureş, reprezentată prin V.Ş.F., în calitate de preşedinte. Capitalul social depus de membrii iniţiali, în vederea constituirii Fondului a fost de 185.000.000 RON, repartizat astfel: C., suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, F. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, Iomcoop - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unităţi de fond, F. - Dolj, suma de 25.000.000 RON pentru 2.500 unităţi de fond şi F. - Maramureş, suma de 10.000.000 RON pentru 1.000 unităţi de fond.

În prospectul de emisiune al Fondului s-a stabilit că societatea de administrare a Fondului este SC Sov Invesţ SA, societatea de depozitare este Banca Comerciala (B.C.I.T.), iar distribuirea şi răscumpărarea de titluri se efectuează de către SC G. SA, precum şi de către societăţi autorizate de C.N.V.M., cu care societatea de administrare a Fondului va încheia contracte de distribuire.

Primul consiliu de încredere al FNA, a fost ales de către membrii iniţiali şi a fost alcătuit din martorii: M.M.D., M.M.G., S.C.. (Filele 476-486 din Vol.13, dosar de urmărire penală)

La data de 15 decembrie 1998, consiliul de încredere al FNA a încheiat cu SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de preşedinte-director general), contractul de administrare nr. 3632 al cărui obiect 1-a constituit administrarea investiţiilor FNA de către SC S.I. SA, în cadrul unui comision de administrare în procent de maximum 2 % aplicat la valoarea activului mediu net lunar. Potrivit contractului de administrare, principalele obligaţii şi răspunderi ale SC S.I. SA au constat în:

- întocmirea, publicarea şi transmiterea către CNVM şi consiliului de încredere de rapoarte trimestriale, semestriale şi anuale privind fondurile avute în administrare.

Rapoartele semestriale şi cele anuale urmau a fi certificate de cenzori externi independenţi (art. 3.2.);

- interdicţia acordării, în contul FNA, de împrumuturi sau acţionării în calitate de garant, în numele unor terţe persoane (art. 3.5.);

- obligaţia de a se abţine de la efectuarea oricăror tranzacţii între fondurile aflate în administrarea sa (art. 3.8.);

- autorizarea să realizeze, pe proprie răspundere, orice operaţiune aferentă activităţii de administrare, în limitele reglementărilor CNVM (art. 6.1.);

- autorizarea să acţioneze numai în interesul FNA şi să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea şi limitarea pierderilor (art. 6.5.);

- împuternicirea să încheie un contract de depozitare a activelor FNA cu o societate de depozitare autorizată, în cadrul unui comision de depozitare de maximum 0,5 %, aplicat la valoarea activului mediu net lunar al FNA (art. 7.1.);

- împuternicirea să încheie un contract de distribuire a titlurilor de participare cu o societate de valori mobiliare sau cu o bancă, alta decât depozitarul (art. 7.3.);

- răspunderea pentru orice prejudiciu produs FNA, prin încălcarea actelor normative şi/sau reglementărilor speciale în vigoare, precum şi a reglementărilor interne ale FNA, prin dol, culpa şi neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract (art. 10. 1). (Filele 571-577 din Vol 13, dosar de urmărire penală).

La data de 18 decembrie 1998, între S.C. S.I. - SA, reprezentată prin inc. V.I.M. în calitate de preşedinte-director general şi S.C. Banca Comercială I.Ţ. - SA, reprezentată prin martorul C.L., în calitate de vicepreşedinte al băncii şi martorul Ş.A. în calitate de director al Direcţiei pieţe de capital, s-a încheiat contractul de depozitare nr. 515/18 decembrie 1998 (Filele 578-584 din Vol. 13 dosar de urmărire penală), avizat de CNVM prin Decizia nr. D.60/12 ianuarie 1999.

Principalele obligaţii şi răspunderi care au revenit depozitarului, conform contractului de depozitare, au fost: "- va primi şi păstra în siguranţă fizic toate activele fondului (art. 4.1. din contract), pentru care va efectua direct plata acţiunilor achiziţionate de administrator pentru Fond, încasarea dividendelor, dobânzilor şi subscripţiilor pentru unităţile de fond, precum şi prelucrarea documentelor de transfer a acţiunilor, pentru plata beneficiilor cuvenite deţinătorilor de unităţi de fond şi a cererilor de răscumpărare a unităţilor de fond; - va prelua şi ţine evidenţa titlurilor de participare, prin conturi pentru fiecare deţinător de titluri, evidenţa numărului de titluri de participare şi efectuarea plăţilor la răscumpărarea titlurilor de participare; - va calcula zilnic valoarea activului net al Fondului şi o va transmite administratorului spre publicare (art. 4.3. din contract), deşi prin art. 32, Titlul III, Cap. 5 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM se prevede în mod expres că "societatea de depozitare va publica valoarea activelor nete" (art. 32, alin. (2); - va efectua plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni, răscumpărarea titlurilor de participare şi alte obligaţii ale Fondului (art. 4.4.din contract); - va elibera acţiunile din portofoliul Fondului, numai după primirea contravalorii acestora (art. 4.5. din contract); - la încetarea activităţii depozitarului, activele Fondului vor fi transferate către societatea de depozitare succesoare (art. 6.4. din contract); - depozitarul va fi verificat periodic, semestrial şi anual de cenzori externi independenţi (art. 7.1. din contract), iar rezultatele verificării vor fi transmise la CNVM, în termen de 10 zile de la data depunerii bilanţului contabil la organele Ministerului Finanţelor Publice;

- depozitarul este răspunzător faţă de administrator pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de el, precum şi pentru neîndeplinirea în mod corespunzător obligaţiilor care îi revin din contract (art. 10.1. din contract); - va deschide cont bancare pentru Fond, în care va păstra tot numerarul şi alte active financiare primite pentru Fond (art. 10.2. litera "d" din contract)".

În vederea efectuării operaţiunilor specifice de distribuire a titlurilor de participare ale FNA (emisiune şi răscumpărare de unităţi de fond), la data de 16 decembrie 1998, între SC S.I. SA - administratorul fondului FNA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de preşedinte-director general) şi SVM G. SA, reprezentată prin inc. P.R.N. în calitate de director general a încheiat contractul de distribuire nr. 3.655 (Vol. 13, filele 585-590), avizat prin Decizia CNVM nr. D.60/12 ianuarie 1999, pe o perioadă de un an, pentru un comision lunar de 1 %, fără a se preciza la ce bază se aplică acest comision.

În cuprinsul contractului de distribuire au fost stipulate obligaţiile şi răspunderile care revin distribuitorilor şi administratorului FNA.

Conform contractului, distribuitorul avea obligaţia să întocmească corect documentele de emisiune/răscumpărare a titlurilor de participare la FNA (cererile de subscriere/încasare şi cele de răscumpărare a unităţilor de fond), conform instrucţiunilor date de administratorul acestuia.

De asemenea, s-a stabilit că distribuitorul va fi răspunzător în cazul executării necorespunzătoare a operaţiei de cumpărare/răscumpărare, a completării necorespunzătoare a documentaţiei aferente şi în cazul unei evidenţe ţinute incorect. Totodată, distribuitorul răspunde potrivit legii pentru pagubele provocate administratorului şi Fondului, fiind totodată obligat la plata de daune interese în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a ce-i reveneau prin cont de distribuire.

La data de 01 noiembrie 1999 s-a încheiat între SC S.I. SA, reprezentată de inculpata V.I.M. în calitate de preşedinte - director general, şi SC CEC VALORI MOBILIARE SA, prin Cătălin Niculici, în calitate de preşedinte director general, contactul de distribuire nr. 3, (filele 409-412, Vol. 13) prin care administratorul acorda distribuitorului dreptul de distribuire/răscumpărare a titlurilor de participare ale fondurilor. Stabilind următoarele: vezi fila 410 din vol. 13.

Referitor la modul în care a funcţionat Fondul Naţional de Investiţii, tribunalul reţine următoarele:

Pe perioada de funcţionare a Fondului s-au înregistrat 18 571 de investitori dintre care 12 investitori nu au subscris unităţile achiziţionate, 13 200 de investitori au subscris toate unităţile achiziţionate, dar nu au răscumpărat niciuna, 4 731 au subscris şi răscumpărat toate unităţile de fond, iar 628 de investitori au răscumpărat doar o parte din unităţile subscrise. Din cei care au răscumpărat unităţi de fond, 5 262 au făcut-o la o valoare nereală, mai mare decât cea reală, încasându-se fără justă cauză suma de 22.090.357.466 RON (ROL).

În perioada de funcţionare a FNA (februarie 1999-24 mai 2000), în structura de portofoliu a fondului s-au înregistrat următoarele tranzacţii:

a) - 400.000 acţiuni cotate emise de SC ASIROM SA, achiziţionate la data de 05 aprilie 1999, pentru suma totală de 8.000.000.000 RON, care au fost vândute prin SVM GELSOR SA la data de 19 aprilie 1999, pentru suma totală de 9.820.000.000 RON, deci cu un venit suplimentar de 1.820.000.000 RON.

b) - 100.000 acţiuni necotate emise de B.I.R. achiziţionate la data de 01 aprilie 1999, prin SVM GELSOR SA, pentru suma totală de 4.000.000.000 RON, care au fost revândute SVM GELSOR SA, la data de 14 aprilie 1999, pentru suma totală de 4.600.000.000 RON, deci cu venit suplimentar de 600.000.000 RON.

c) - 6.363.636 acţiuni cotate emise de SC APOLLO SA, achiziţionate la data de 14 octombrie 1999, pentru suma totală de 7.000.000.000 RON care au fost vândute ulterior.

d) - 6.000 acţiuni necotate materializate (la purtător) emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA achiziţionate la data de 28 aprilie 1999, de la persoana fizică Coman Nicolae, pentru suma de 12.000.000.000 RON sumă care a fost plătită în numerar, la o valoare supra estimată de 2.000.000 RON/acţiune.

Expertiza contabilă a constatat că implicarea FNA pe piaţa de capital, prin administratorul Fondului, respectiv SC S.I. SA, pentru achiziţionarea şi vânzarea de acţiuni cotate şi necotate, s-a făcut într-un mod profitabil în cazul acţiunilor emise de SC ASIROM SA şi B.I.R. şi cu efecte nefavorabile pentru acţiunile emise de SC APOLLO SA şi de SC INDUSTRIALEXPORT SA.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară, rezultă că principala cauză care a condus la sistarea activităţii FNA, în momentul prăbuşirii (24 mai 2000) a constituit-o supraevaluarea în mod nejustificat a activelor Fondului, aşa cum rezultă din raportările transmise periodic de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M. De asemenea, s-a constatat că denaturarea prin supraevaluarea valorii activelor nete ale FNA, a început din luna aprilie 1999, odată cu efectuarea de către conducere SC S.I. SA de plasamente în acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, unde pe lângă imobilizarea din fondurile investitorilor a sumei de 12.000.000.000 RON (ROL), acestea au fost şi supraevaluaţi în perioada aprilie - noiembrie 1999, cu suma de 25 miliarde RON (ROL), sumă care a majorat în mod artificial şi nejustificat valoarea activelor nete ale FNA, pe toată perioada până la sistarea activităţii fondului (24 mai 2000).

Referitor la achiziţionarea acestor acţiuni, se constată că la data de 28 septembrie 1999 între Coman Nicolae, persoană fizică şi SC S.I. SA, reprezentată prin inculpata V.I.M., s-a încheiat un contract de cesiune (fila 141 din Vol. 8 dosar de urmărire penală), prin care SC S.I. SA achiziţiona în numele FNA un număr de 6000 acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIAL EXPORT SA cu o valoarea nominală de 5.000 RON/acţiune. Pachetul de acţiuni a fost achiziţionat la preţul de 2.000.000 RON/acţiune pentru suma de totală de 12.000.000.000 RON (ROL). Dispoziţiile de plată în numerar au fost semnate de inculpata V.I.M., astfel: D.P. nr. 1/28 aprilie 1999, pentru suma de 6.000.000.000 RON, D.P. nr. 2/29 aprilie 1999 pentru suma de 5.615.000.000 RON, D.P. nr. 3/30 aprilie 1999 pentru suma de 135.000.000 RON şi D.P. nr. 4/03 mai 1999 pentru suma de 250.000.000 RON.

Legat de această achiziţie inculpata declară că a fost obligată să semneze acest contract cu o anume persoană Coman pe care nu o cunoaşte, contract ce i-a fost trimis de inculpatul P.N.. Inculpata mai arată că din momentul în care a cumpărat acele acţiunii a fost nevoită să le supraevalueze, întrucât astfel de acţiuni I. erau şi în portofoliul FNI, şi era obligată să se alinieze la această supraevaluare. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 143260 din 11 iulie 2002 ( filele 357-372 Vol. 13 din dosarul de urmărire penală) semnătura depusă la poziţia cesionar din cuprinsul Contractului de cesiune de acţiuni a fost executată de numita V.I.M..

Expertiza contabilă stabileşte că valoarea acţiunilor achiziţionate a fost majorată fără nici o justificare economică sau documentaţie elaborată în acest scop până la nivelul sumei de peste 6.000 RON/acţiune, cu scopul de a spori în mc artificial valoarea activelor nete ale Fondului şi pe cale de consecinţă a unităţii de fond, fără nici o acoperire, ceea ce se coroborează cu declaraţiile inculpatei.

Ulterior, la data de 08 iunie 1999 SC S.I. SA reprezentată prin inculpata V.I.M. a încheiat în numele FNA cu SC G. SA, reprezentată de inculpatul P.N. un Contract de report, (fila 77 Vol.8) prin care se vindea temporar către FNA, cu plata imediată, la ordinul vânzătorului în număr de 5.225 acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA pentru suma de 10.450.000.000 RON, la o valoare de 2.000.000 RON/acţiune.

Aceste acţiuni urmau ca la data de 11 august 1999 să fie revândute vânzătorului pentru suma totală de 11.950.000.000 RON.

Prin Actul adiţional la contractul de report din 10 august 1999 (fila 78 Vol. 8) termenul de revânzare s-a modificat de la 64 de zile la 126 de zile.

SC G. SA cu adresa nr. 1352 (Vol. 8) transmite şi solicită, în aceeaşi zi, în scris SC S.I. SA să vireze suma de 10.450.000.000 RON, în baza contractului de report pentru acţiunile SC INDUSTRIALEXPORT SA, sumă pe care a plătit-o direct în conturile FNI, deşi nu a primit fizic acţiunile a căror contravaloare s-a plătit. Expertiza contabilă a apreciat că aceste înscrisuri (contractul de report şi actul adiţional) au fost întocmite în mod formal, de către inculpaţii V.I.M. şi P.N., în scopul de a pune la dispoziţia FNI, din resursele FNA suma de 10.450.000.000 RON. S-a apreciat, totodată, că prin această operaţiune investitorii FNA au fost păgubiţi cu suma de 10.450.000.000 RON, iar cu suma de 1.500.000.000 RON, înregistrată ca venit, au fost majorate scriptic activele FNA, şi ca urmare şi valoarea unităţilor de fond, fără ca în realitate să se încaseze nici o sumă.

Ulterior, inculpata V.I.M., în calitate de preşedinte-director general al SC S.I. SA, a dispus printr-o Notă, fără să fie datată şi înregistrată, efectuarea de transferuri provizorii din conturile de disponibil ale FNA în cele ale FNI până la rezolvarea acestor situaţii.

Ca urmare, în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, FNA prin SC S.I. SA a virat în mod direct din conturile de disponibilităţi deschise la diverse bănci sumele de 3.900.000.000 RON prin O.P. nr. 385/16 noiembrie 1999 de la BCR, 2.000.000.000 RON prin O.P. nr. 388/17 noiembrie 1999 de la BCR, 8.000.000.000 RON prin O.P. nr. 155/17 noiembrie 1999 de la PATER, 7.000.000.000 RON prin O.P. nr. 395/19 noiembrie 1999 de la BCR şi 600.000.000 RON prin O.P. nr. 396/25 noiembrie 1999 de la BCR, în total suma de 44.981.700.000 RON (ROL).

Expertiza contabilă a stabilit că aceste sume au fost înregistrate în contabilitatea FNA, ca şi suma de 10.450.000.000 RON virată de la FNA direct la FNI, şi reprezintă imobilizări de fonduri care nu au fost fructificate în avantajul investitorilor FNA. În contul acestor viramente "provizorii" FNI a virat prin SC S.I. SA, în perioada 27 ianuarie 2000-23 martie 2000, din conul său de disponibilităţi deschis la BCR, în contul FNA, mai multe sume de bani în valoarea totală de 52.505.000.000 RON, rezultând că FNI a returnat FNA, faţă de sumele provizorii primite în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, în valoare de 44.982.500.000 RON o sumă totală de 52.505.000.000 RON, mai mare, în total, faţă de viramentele primite, cu suma de 7.522.500.000 RON, sumă evidenţiată şi în Nota de constatare a MFP - Direcţia Generală de Control Fiscal (filai2, Voi.8).

Prin expertiză s-a mai stabilit că faţă de suma tuturor datoriilor FNI către FNA, respectiv luând în calcul şi suma de 10.450.000.000 RON virată de la FNA direct la FNI, în contul Contractului de report din data de 08 iunie 1999, pe sold rămâne o datorie a FNI către FNA de 2.927.500.000 RON (10.450.000.000 RON -7.522.500.000 RON), la care se adaugă suma de 1.500.000.000 RON ce reprezintă diferenţa cu care trebuia revândute acţiunile cumpărate cu suma de 10.450.000.000 RON, deci în total o sumă de 4.427.500.000 RON.

Legat de aceste viramente, inculpata V.I.M. a declarat în faţa instanţei, în rejudecare, că "este adevărat că am virat 44 miliarde 900 RON din FNA în FNI, ceea ce a constituit un transfer ilegal, iar FNI a returnat 52 miliarde 500 RON, deşi profitabil acest transfer de bani pentru FNA, urmare a unui contract de report făcut cu G. prin care acţiuni Index au fost cumpărate de S.I. pentru FNA, cu condiţia de răscumpărare de către G., bani care nu s-au mai încasat, producând o pagubă de aproape 11 miliarde RON şi în felul acesta anulând profitul obţinut prin transferul de la FNA la FNI". Or, prin această declaraţie se confirmă cele constatate prin expertiză.

De asemenea, expertiza contabilă concluzionează că în raportările transmise C.N.V.M. a fost folosită şi metoda majorării în mod nereal a numerarului din casă, în volumul căruia includea imobilizările rezultate ca urmare a efectuării de viramente, de regulă la FNI, fără a obţine nici un venit din aceste plasamente, denumite "provizorii", pentru investitorii FNA. Pe lângă denaturarea inexplicabilă a valorii numerarului existent în casieria Fondului, care reprezenta şi peste 90 % din volumul total al activelor nete ale FNA (91,04% la 31 decembrie 1999), o astfel de raportare nereală s-a folosit pentru a asigura şi condiţia de lichiditate (minim 30% din activele unui fond mutual de investiţii) care trebuia în permanenţă menţinută în disponibilităţile FNA, conform prevederilor art. 37 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

La data de 16 aprilie 1999 între SC S.I. SA, prin inculpata V.I.M., în calitate de preşedinte-director general şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni, prin Constanţa Trif, în calitate de director trezorerie, s-a încheiat convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond FNA ( filele 50-52 Vol.8) având ca obiect achiziţionarea de către C.E.C. a unui pachet de unităţi de fond FNA, în valoarea de 10.000.000.000 RON, pe o perioadă de minim 365 de zile de la data plăţii, cu o creştere anuală ce nu va fi mai mică de 1% peste dobânda medie bancară anuală, calculată lunar începând de la data plăţii.

În legătură cu această convenţie expertiza contabilă a pus în evidenţă mai multe nereguli cu efecte negative pentru Fond şi drepturile investitorilor:

- s-a depăşit limita de maxim 5% din numărul unităţilor de fond FNA aflate în circulaţie, care pot fi deţinute de un singur cumpărător (art. 27, capitolul 5, Titlul III din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.), C.E.C.-ului revenindu-i un procent de peste 23 %

- prin modul eronat de înregistrare ca fiind răscumpărate lună de lună, pentru sumele plătite C.E.C.-ului drept creştere lunară a valorii unităţii de fond şi a unui număr de unităţi de fond (461.331 unităţi de fond în perioada mai 1999-martie 2000), a condus la creşterea artificială a valorii unităţilor de fond de care a beneficiat în principal C.E.C.-ul şi ceilalţi investitori cu răscumpărări în această perioadă.

- la capitalul investit, în sumă de 10.000.000.000 RON, C.E.C.-ul a încasat lună de lună, şi din creşterea artificială a valorii unităţilor de fond FNA, sume în valoare totală de 9.198.511.055 RON, în cadrul unui randament anual de 191,98%, faţă de cel înregistrat în sistemul bancar de numai 161,2% în anul 1999 şi 146,2%o în anul 2000.

- prin supraevaluarea artificială a valorii activelor FNA şi diminuarea eronată a numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, C.E.C.-ul a încasat în plus, fără justa cauză, suma de 7.304.594.800 RON, respectiv 7.289.985.610 RON, prin deducerea comisionului 0,2 % aferent acestei sume. Cu această sumă, care s-a încasat lunar, începând cu luna mai 1999, în primele 4 luni, câte 1.000.000.000 RON pe lună, s-au diminuat în mod nejustificat fondurile investitorilor constituind în fapt şi o imobilizare a disponibilităţilor, neretribuită, care la data de 19 aprilie 2000 era în sumă de 5.453.753.000 RON.

Referitor la acest contract, inculpata V.I.M. a declarat ca în urma unei înţelegeri dintre Vântu Sorin Ovidiu şi preşedintele C.E.C.-ului Camenco Petrovici, C.E.C.-ul a investit în FNI 300.000.000.000 RON, iar la insistenţele inculpatei, s-a convenit ca C.E.C.-ul să investească 10.000.000.000 RON în FNA sub forma încheierii convenţiei de achiziţionare de unităţi de fond. Inculpata arată că avea nevoie de aceşti bani pentru a acoperi "gaura" făcută prin supraevaluarea acţiunilor I.. De asemenea, recunoaşte că prin încheierea acestei convenţii cu C.E.C.-ul "a încălcat legea".

În ceea ce priveşte achiziţionarea acţiunilor Apollo, este necesar să se facă următoarele precizări.

Prin rechizitoriu nu s-au analizat împrejurările în care a fost realizat, de către SC S.I. SA, plasamentul FNA în acţiuni emise de SC Apollo SA Bucureşti. Din anexa 27 la raportul de expertiză contabilă (filele 226-228 Vol. 12) rezultă că, într-adevăr SC S.I. SA a formulat la data de 13 noiembrie 2000 o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie - Secţia Anticorupţie Urmărire Penală şi Criminalistică împotriva numiţilor Cristian Tudoran, director general al SVM SECURITIES BLACK SEA SA şi împotriva numitei Ioana Maria Vlas, preşedinte şi director general al S.I. SA, administratorul Fondului Naţional de Acumulare cu privire la modalitate vânzării acţiunilor emise de SC Apollo SA către MARSHBROOK VENTURES LTD.

Însă, prin aceIaşi rechizitoriu (pag. 66 alin. (final) se reţine că, prin acest mod de operare inculpaţii V.I.M. şi B.G., în calităţile pe care le-au avut în cadrul Consiliului de Administraţie al SC S.I. SA, au indus şi menţinut în eroare 13.200 de investitori ai Fondului Naţional de Acumulare cărora le-au pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON.

Această sumă include, conform răspunsului la obiectivul nr. 17 (fila 167, Vol. 12) din raportul de expertiză contabilă şi suma de 3.373.528.368 RON, contravaloarea acţiunilor emise de SC Apollo SA, vândute de către SC S.I. SA, către MARSHBROOK VENTURES LTD, în contul FNA, sumă ce nu a fost nerecuperată. Totodată, se contată că, potrivit expertizei contabile, (fila 127, Vol. 12), activele imobilizate în debitori (acţiunile SC Apollo SA, neîncasate integral, transferurile "provizorii" la FNI, nerecuperate, etc.) au influenţat valoarea activelor nete ale FNA şi valoarea unităţii de fond, iar la calcularea valorilor reale ale acestora au fost avute în vedere. Or, inculpaţii sunt cercetaţi tocmai pentru inducerea în eroare a investitorilor FNA, prin supraevaluarea activelor nete şi a unităţilor de fond ale FNA, ceea ce impune analizarea şi a acestei operaţiuni.

Astfel, din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală (filele 616, 631, 709 din Vol. 8), precum şi din raportul de expertiză contabilă rezultă că, în baza unei înţelegeri încheiate la data de 14 octombrie 1999, între SC S.I. SA ca administrator al FNA, reprezentată de inculpata V.I.M., în calitate de preşedinte-director general, şi SC UNIWEAR SA, reprezentată Andrea Cattaneo Della Volta-director, s-a achiziţionat un număr de 6.363.636 acţiuni emise de SC APOLLO SA, pentru care la data de 15 octombrie 1999, cu O.P. nr. 154 SC S.I. SA a virat către SC APOLLO SA, suma de 7.000.000.000 RON.

Pentru vânzarea acestor acţiuni, la data de 08 februarie 2000, între SC RAIFFEISEN CAPITAL 7 INVESTMENT SA şi SC S.I. SA, s-a încheiat contractul de intermediere, pe baza căruia au fost tranzacţionate un număr de 1.060.606 acţiuni emise de SC APOLLQ SA pentru suma de 1.258.531.137 RON, care a fost încasată în contul FNA cu O.P. nr. 728/14 februarie 2000.

Ulterior, la data de 15 aprilie 2000, SC S.I. SA, ca vânzător, reprezentată de inculpata V.I.M., în calitatea de preşedinte-director general, prin intermediar SVM SECURITIES BLACK SEA SA, reprezentată prin Cristian Tudoran, în calitate de director general, şi MARSHBROOK VENTURES LTD, reprezentată Andrea Cattaneo Della Volta, împuternicit în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de intermediere-vânzare în baza căruia au fost tranzacţionate restul acţiunilor emise de SC APOLLO SA, respectiv 5.303.030 acţiuni, care au fost vândute pentru suma de 7.029.988.000 RON. Din această sumă,în perioada 24.04-12 iulie 2000, SC S.I. SA a încasat pentru FNA suma de 3.656.609.867 RON, rămânând descoperită suma de 3.373.528.368 RON (contravaloarea a 1.478.260 acţiuni APOLLO), care nu a fost recuperată până la momentul efectuării expertizei contabile. De asemenea, se reţine că acest prejudiciu s-a produs datorită faptului că vânzătorul (SC S.I. SA) nu a respectat clauza stipulată în art. 5.6, alin. (2) din Contract, în care se prevedea că nu trebuia să dea ordin privind transferul acţiunilor, atâta timp cât cumpărătorul nu depunea contravaloarea tranzacţiei (cu cel puţin o zi înaintea începerii tranzacţiei).

Expertiza contabilă concluzionează în sensul că prin realizarea acestor acţiuni şi operaţiuni dispuse sau efectuate nemijlocit de către inculpata V.I.M. s-au produs FNA imobilizării şi pagube directe după cum urmează:

- achiziţionarea la data de 28 aprilie 1999 a unui pachet de 6.000 acţiuni necotate materializate, emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, de la persoana fizică Coman Nicolae, care la momentul efectuării expertizei erau apreciate că aveau o valoare de piaţă zero, pentru care s-a achitat în numerar suma de 12.000.000.000 RON.

- vânzarea la data de 15 aprilie 2000 a unui pachet de acţiuni emise de SC APOLLO SA, fără să se asigure dacă cumpărătorul a virat cu o zi înainte contravaloarea acestora, iar ca urmare a acestei tranzacţii nu s-a încasat suma de 3.373.528.368 RON.

- virarea direct la FNI la data de 01 aprilie 1999 a sumei de 10.450.000.000 RON în baza contractului de report încheiat de SC S.I. SA cu SVM G. SA, precum şi transferurile "provizorii" în sumă totală de 44.982.500.000 RON efectuate din dispoziţia scrisă a inculpatei V.I.M., de la FNA la FNI, suma totală a imobilizărilor fiind de 55.432.500.000 RON, din care s-a restituit, în perioada 27 ianuarie 2000-23 martie 2000 suma de 52.505.000.000 RON, nefiind recuperată suma de 2.927.500.000 RON.

- încheierea la data de 19 aprilie 1999 cu C.E.C. a convenţiei de achiziţionare de unităţi de fond FNA, cu clauze contrare prevederilor contractului de societate civilă, în baza căruia C.E.C.-ului a încasat în plus, fără justă cauză, din răscumpărarea unităţilor de fond, respectiv din creşterea lunară a valorii unităţilor de fond a sumei de 7.444.606.391 RON.

Totalul pagubelor directe produse investitorilor prin operaţiunile expuse fiind de 25.745.634.759 RON.

Prin raportul de expertiză contabilă s-a constatat că denaturarea prin supraevaluare valorii activelor nete ale FNA a început din luna aprilie 1999, odată cu efectuarea de către conducerea SC S.I. SA, de plasamente în acţiuni, în special în acţiunile necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, dar şi operaţiunile ce au constat in imobilizări temporare (transferurile de la FNA la FNI, prin contractul de report sau virare directă). De asemenea, numărul de unităţi de fond aflate în circulaţie a fost influenţat, fiind denaturat, de răscumpărările lunare efectuate de C.E.C., de transferarea investitorilor de la FNI la FNA în luna mai 2000, fără încasarea sumei subscrise, precum şi cererile de răscumpărare depuse de investitorii FNA, în luna mai 2000, înregistrate în evidenţa tehnic-operativă a Fondului, fără plata sumelor în cauză.

Prin răspunsul la obiectivul 7 lit. E), expertiza constată că valoarea unităţilor de fond FNA, aşa cum a fost înscrisă în raportările transmise de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M. a crescut pe toată perioada de funcţionare a fondului de la suma iniţială de 10.000 RON/ unitate de fond, la 31.140 RON/unitatea de fond la sistarea activităţii Fondului, deci cu 311,14%. în aceIaşi timp din datele reale extrase din contabilitatea Fondului, a rezultat că valoarea unităţilor de fond FNA, în aceeaşi perioadă, a crescut de la 10.000 RON/unitatea de fond la suma de 15.150 RON/unitatea de fond, deci cu 151,50%.

La stabilirea valorii reale a activelor nete ale FNA şi a valorii reale a unităţii de fond, expertiza a luat în considerare şi activele imobilizate în debitori (acţiuni emise de SC APOLLO SA, neîncasate integral, transferuri "provizorii" la FNI, nerecuperate, etc) sau în acţiunile SC INDUSTRIALEXPORT SA nevândute şi fără valoare de piaţă.

Legat de valoarea activului net al FNA şi valoarea unităţii de fond, inculpata V.I.M. recunoaşte că cele 28 de raportări pe care le-a făcut către C.N.V.M. nu corespundeau realităţii, respectiv valoarea unităţii de fond era supraevaluată, arătând că nu putea să procedeze altfel datorită legăturii cu FNI. Mai exact, se arată că în primele patru luni FNA a funcţionat legal, însă de la momentul cumpărării acţiunilor I. a început să nu mai funcţioneze în legalitate, fiind nevoită să le supraevalueze, întrucât acţiuni de tip Industrilaexport existau şi în activul FNI, unde erau deja supraevaluate şi a trebuit să se alinieze la această supraevaluare.

Faptul că inculpata V.I.M. a consemnat în raportările săptămânale făcute către C.N.V.M. date nereale cu privire la activul net şi valoarea unităţii de fond, este întărit şi de martorii D.C., D.L.C. şi C.A.I..

Astfel, martorul D.C., care avea calitatea de analist financiar şi, ulterior, consilier financiar în cadrul SC S.I. SA, declară în faza de I urmărire penală (filele 458-466, Vol.l), declaraţie menţinută şi în faza de judecată, că inculpata Vlas Ioana Măria stabilea creşterea valorii unităţii de fond, uneori, acesta fiind plecată în străinătate, lua legătura telefonic cu acesta pentru a-i comunica creşterea valorii pentru a o transmite la contabilitate. De asemenea, arată că raportările către C.N.V.M. erau redactate de o persoană de la serviciul de analiză pe nume Andreea.

Martorul D.L.C., care avea calitatea de contabil-şef în cadrul SC S.I. SA, declară în faza de urmărire penală (filele 472-484, Vol. l), declaraţie menţinută şi în faza de judecată, că inculpata V.I.M. era cea care stabilea valoarea unităţii de fond, respectiv creşterile săptămânale ale unităţii de fond FNA, care i le aducea la cunoştinţă martorului. De asemenea, arată că raportările către C.N.V.M. erau întocmite de martora Chirea Andreea, iar când lipsea din firmă inculpata, creşterile unităţii de fond îi erau transmise martorului telefonic, pentru a le transmite martorei Chirea Andreea. În final, declară că inculpata îl suna şi pe D.C. în legătură cu acest aspect.

Legat de achiziţionarea acţiunilor I., martorul Doncean Lucian, arată că a fost chemat de inculpata V.I.M. şi a primit contractul de cesiune în original, semnat de ambele părţii. Cu această ocazie, inculpata i-a spus că acţiunile vor fi primite în tranşe, dându-i dispoziţie să plătească în tranşe, anumite sume de bani până la concurenţa sumei de 12.000.000.000 RON. De asemenea, martorul declară că a primit de la inculpată un calcul al valorii acţiunilor I. din care rezulta o valoarea nominală de aproximativ 6-7 milioane RON pe acţiune, faţă de valoarea de achiziţie de 2 milioane RON pe acţiune. În baza acestui calcul, ce purta semnătura V.I.M. şi ştampila SC S.I. SA, martorul a înregistrat în contabilitatea FNA acţiunile I. la o valoare majorată, fapt ce a condus la o creştere a activului contabil al fondului.

Totodată, martorul Doncean Lucian, arată că o altă cauză care a condus la perturbarea activităţii FNA, a constituit-o folosirea acestui fond pentru sprijinul FNI, în momentele de criză ale acestuia. În acest sens, martorul susţine că a primit dispoziţie scrisă de la inculpata V.I.M., în baza căreia s-au transferat bani din FNA în FNI.

Referitor la contractele de report încheiate între FNA - GELSOR SA - FNI, declară că acestea au fost tot o formă de ajutor din partea FNA către FNI. În continuare se arată că aceste contracte i-au fost date martorului de către inculpată, spre executare. Această declaraţie se coroborează cu declaraţia dată de inculpată şi constatările raportului de expertiză contabilă.

Martora Chirea Andreea, care a lucrat în cadrul SC S.I. SA, la Compartimentul Analiză, ca economist, declară (filele 67-75, Voi.2) că întocmea raportările către C.N.V.M., iar datele privind valoarea activului net şi numărul unităţilor de fond îi erau transmise de inculpata V.I.M. şi, în situaţiile când inculpata era plecată din ţară, datele îi erau transmise de la serviciul de contabilitate, de către Doncean Lucian, care uneori era însoţit şi de D.C.. Despre perioada în care inculpata a fost plecată din ţară, respectiv din decembrie 1999-februarie-martie 2000, martora arată că datele necesare redactării raportărilor săptămânale către C.N.V.M. Ie-a primit de la D.C. şi Doncean Lucian, iar pentru a le prelua era chemată la Departamentul Contabilitate, departament condus atunci de Doncean Lucian. După întocmirea raportărilor erau prezentate inculpatului B.G. spre semnare şi duse de către martoră la C.N.V.M.

Din situaţia de fapt expusă, reţinută în urma analizei coroborate a probelor, rezultă că inculpata a încheiat personal sau s-au realizat din dispoziţia sa operaţiunile care au influenţat negativ evoluţia Fondului Naţional de Acumulare şi care au avut un efect păgubitor pentru investitorii Fondului, respectiv a efectuat plasamente în acţiuni, în -special în acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, dar şi operaţiuni ce au constat în imobilizări temporare (transferurile de la FNA la FNI, prin contractul de report sau virare directă) ori achiziţionare de acţiuni emise de SC APOLLO SA, iar la vânzarea acestora a rămas descoperită suma de 3.373.528.368 RON (contravaloarea a 1.478.260 acţiuni APOLLO), care nu a fost recuperată. De asemenea, inculpata V.I.M. a încheiat contractul prin care C.E.C. achiziţiona unităţi de fond în valoarea de 10.000.000.000 RON.

Toate aceste operaţiuni au fost efectuate de către inculpata Vlas Ioana Măria cu încălcarea dispoziţiilor legale sau contractuale.

Astfel, potrivit expertizei contabile, în legătură cu contractul de cesiune de acţiuni INDUSTRIALEXPORT, s-a dispus efectuarea plăţii în numerar a sumei de 12.000.000.000 RON, prima plată de 6.000.000.000 RON efectuându-se chiar în ziua în care s-a semnat contractul şi s-a convenit plata imediată a contravalorii acţiunilor achiziţionate, urmând ca acestea să fie primite ulterior. De asemenea, acţiunile INDUSTRIALEXPORT au fost supraevaluate permanent, fără nici o raţiune sau motivare economică, ceea ce a generat majorarea nejustificată a activelor Fondului, cu suma de 25,644 miliarde RON şi pe cale de consecinţă şi valoarea unităţii de fond, pe bază căreia s-au făcut răscumpărările unităţilor de fond în perioada respectivă.

Caracterul nelegal al acestei operaţiuni rezultă şi din declaraţiile inculpatei V.I.M., care a arătat că acest contract privind achiziţionarea de acţiuni INDUSTRILAEXPORT pentru suma de 12.000.000.000 RON, i-a fost adus de inculpatul Popa Nicloae, iar din acest moment Fondul nu a mai funcţionat legal. De asemenea, inculpata arată că ulterior a fost nevoită să supraevalueze aceste acţiuni, datorită strânsei legături dintre FNA şi FNI, în portofoliul căruia se aflau astfel de acţiuni, şi trebuia să se alinieze la nivelul stabilit pentru aceste acţiuni la FNI. Datorită acestor procedee, valoarea activului net al Fondului nu a mai fost corect calculat.

În ceea ce priveşte încheierea contractului de report din data de 01 aprilie 1999 pentru achiziţionarea temporară de la SVM GELSOR SA a unui număr de 5.225 acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, pentru suma de 10.450.000.000 RON, care urma să fie revândute vânzătorului pentru suma de 11.950.000.000 RON, se constată că acesta a avut un caracter fictiv, fiind o formă de a se vira suma de 10.450.000.000 RON din fondurile FNA în fondurile FNI, operaţiune interzisă potrivit art. 37 lit. e) din OG nr. 24/1993, în care se stipulează că administratorul trebuie să se abţină de la a efectua orice fel de tranzacţii între fondurile aflate în administrarea sa. Acest caracter al tranzacţiei reiese din faptul că suma de 10.450.000.000 RON a fost virată din fondurile FNA direct în fondurile FNI (deşi contractul de încheiase cu SVM GELSOR SA), şi fără a se primi în schimb acţiunile în cauză. Şi martorul Doncean Lucian arată în declaraţia sa că aceste contracte de report încheiate între FNA-GELSOR-FNI, au constituit o formă de ajutor din partea FNA către FNI.,

De asemenea, transferurile "provizorii" dispuse din fondurile FNA în fondurile FNI, de către inculpata V.I.M., prin care, în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, s-au virat din fondurile FNA direct în fondurile FNI mai multe sume de bani, în total 44.981.700.000 RON, au fost nelegale, încălcându-se dispoziţiile art. 37 lit. e) din OG nr. 24/1993. De altfel şi inculpata recunoaşte că astfel de transferuri de bani din FNA şi FNI au fost ilegale.

Legat de aceste sume de bani transferate, expertiza contabilă a constatat că în raportările către C.N.V.M. a fost evidenţiată incorect ca aflându-se în numerar în casieria Fondului, pentru a îndeplini şi criteriul de lichiditate al Fondului de 30%, deşi în contabilitatea Fondului, aceste sume erau înregistrate în contul de debitori, în sarcina FNI.

De asemenea, în executarea contractului de intermediere din data de 15 aprilie 2000, s-au constatat unele nereguli. Astfel, în urma acestui contract, ce a avut ca obiect vânzarea a 5.303.030 acţiuni emise de SC APOLLO SA, a rămas neîncasată suma de 3.373.528.368 RON, din cauza faptului că vânzătorul a dat ordin de efectuarea transferului acţiunilor fără să se depună, cu o zi înainte de efectuarea acesteia, contravaloarea acesteia de către cumpărător.

În final, tribunalul constată că şi încheierea contractului de achiziţie de unităţi de fond cu C.E.C.-ul, prin care acesta achiziţiona unităţi în valoare de 10.000.000.000 RON, s-a făcut cu încălcarea contractului de societate civilă FNA, a prospectului de emisiune, precum şi cu încălcarea Regulamentului nr. 9/1996 al C.N.V.M. Astfel, s-a stabilit ca retribuirea investiţiei să fie cel puţin la nivelul dobânzii anuale medii bancare plus un punct procentual (1%), răscumpărarea (plata) lunară a creşterii valorii unităţii de fond cu un comision de 0,2%, comision care a fost prevăzut şi la răscumpărarea capitalului, în loc de cel prevăzut de 1,5%, s-a stabilit limita de 5% din numărul unităţilor de fond FNA aflate în circulaţie, care pot fi deţinute de un singur cumpărător, iar în situaţia dată C.E.C.-ului revenindu-i un procent de peste 23%, prin modul eronat de înregistrare ca fiind răscumpărate lună de lună, pentru sumele de plătite C.E.C.-ului drept creştere lunară a valorii unităţilor de fond şi a unui număr de unităţi de fond (461.331 unităţi de fond în perioada mai 1999-martie 2000), a condus la creşterea artificială a valorii unităţilor de fond de care a beneficiat în principal C.E.C.-ul şi ceilalţi investitori cu răscumpărări în această perioadă. De altfel, inculpata a recunoscut că încheierea acestui contract a fost nelegală.

Expertiza contabilă concluzionează că principala cauză care a condus la sistarea activităţii F.N.A., în momentul prăbuşirii F.N.I. (24 mai 2000), a constituit-o supraevaluarea în mod nejustificat a activelor Fondului, aşa cum rezultă din raportările transmise periodic de conducerea SC S.I. SA, la C.N.V.M.

Se reţine că în perioada de referinţă inculpata V.I.M. a semnat 28 de raportări care conţineau date false iar inculpatul B.G. a semnat 8 raportări, acestea constituind şi mijlocul fraudulos prin care investitorii au fost induşi în eroare.

În legătură cu aceste raportări reţine instanţa de fond că inculpata V.I.M., care a încheiat sau a dispus efectuarea operaţiunilor păgubitoare pentru investitori, a cunoscut încă de la început că de la momentul achiziţionării acţiunilor necotate INDUSTRIALEXPORT IMPORT, valoarea activului net raportat nu mai era cea reală, această situaţie menţinându-se până la momentul sistării activităţii fondului fiind în creştere, astfel încât, în raportarea către CNVM înregistrată la data de 15 mai 2000 valoarea unitară publicată a activului net era de 29.990 RON faţă de valoarea reală de 15.150 RON/unitate cum a fost stabilită de expertiza contabilă.

Reţine Tribunalul că fapta inculpatei V.I.M. din ale cărei dispoziţii s-au redactat cele 28 de raportări către CNVM, ulterior semnate de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 C. pen., în legătură cu această infracţiune, instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal.

Reţine de asemenea Tribunalul că inculpata V.I.M. se face vinovată şi de comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave constând în aceea că a cunoscut că valoarea raportată la CNVM şi adusă la cunoştinţa publicului nu este cea reală fiind supraevaluată iar prin aceste raportări şi publicări în mass-media au fost înşelaţi investitorii lăsându-le impresia că valorile publicate sunt reale, fiind indus în eroare un număr de 13.200 de investitori care nu au răscumpărat unităţile de fond producându-se un prejudiciu de 25.745.634.759 RON.

Reţinerea dispoziţiilor alin. (2) alin. (Art. 215 C. pen. este justificată de faptul că infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit prin mijloace frauduloase respectiv prin fals în înscrisuri sub semnătură privată iar reţinerea alin. (3) al aceluiaşi articol este determinată de faptul că prin semnarea unui contract de cumpărare de unităţi de fond, persoana respectivă devenea investitor săvârşind un act de comerţ.

Cu privire la inculpatul P.N. reţine instanţa de fond că la data de 8 iunie 1999 SC S.I. SA reprezentată prin inc. V.I.M. a încheiat în numele FNA cu SC GELSOR SA reprezentată de inc. P.N. contractul de report prin care se vindea temporar către FNA cu plata imediată la ordinul vânzătorului un număr de 5225 acţiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORTIMPORT SA pentru suma de 10.450.000.000 RON la o valoare de 2.000.000 RON/acţiune.

La data de 11 august 1999 aceste acţiuni urmau să fie revândute vânzătorului pentru suma totală de 11.950.000.000 RON, însă prin actul adiţional la contractul de report semnat de inc. P.N. şi V.I.M., termenul de revânzare s-a modificat de la 64 de zile la 126 de zile.

Similar, la aceleaşi date inc. P.N. şi V.I.M. în calităţile prezentate, cu precizarea că SC Sov. Invest SA era societate de administrare şi pentru FNI iar SVM GELSOR SA era societate de distribuire şi pentru FNI au încheiat un contract de report, respectiv un act adiţional la contractul de report de această dată reportatul fiind FNI.

Se reţine că acestea au fost nişte contracte fictive prin care s-a realizat un transfer nepermis de fonduri din contul FNA în cel al FNI fiind una din operaţiunile păgubitoare pentru investitorii FNA. Caracterul fictiv al acesteia reiese, în primul rând, din modul în care s-au realizat, şi anume, deşi contractul a fost încheiat cu SVM GELSOR SA suma de 10.450.000.000 RON a intrat direct în conturile FNI şi fără a primi în schimb acţiunile în cauză, aspecte constatate de raportul de expertiză contabilă şi confirmate şi de inc. V.I.M..

Rezultă astfel, implicarea inculpatului P.N., care deţinea şi funcţia de director executiv la SC S.I. SA, în realizarea transferurilor de fonduri din FNA în FNI. În aceste condiţii, tribunalul apreciază ca fiind verosimile declaraţiile inculpatei în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpatul P.N..

Astfel, va reţine ca inculpatul s-a implicat 1a încheierea contractului de cesiune de acţiuni emise de SC I. SA, fiind persoana care i 1-a adus inculpatei V.I.M., semnat deja la poziţia "cedent" de numitul Coman Nicolae. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 143260 din 11 iunie 2002 (filele 357--372, Vol. 13), s-a concluzionat că semnătura de pe contractul de cesiune, la poziţia "cedent", nu a fost executată de numitul Coman Nicolae.

De asemenea, se reţine din declaraţia inculpatei V.I.M. că inculpatul P.N. era implicat în activitatea de administrare a FNA şi FNI şi în transferurile sumelor de bani realizate între cele două Fonduri. Astfel, inculpata V.I.M., declară, cu ocazia primei judecăţi, că " Se umfla valoarea unităţii de fond deoarece trebuia să fie la aceeaşi valoare cu valoarea FNI, unde activele veneau pe filiera P.N., care era obligat să le supraevalueze în mod artificial, pentru ca valoarea unităţii de fond să crească permanent şi să fie atractivă pe piaţa de capital. Inculpatul P.N. avea calitatea de director executiv la G. şi la S.I... După plecarea mea FNA a supravieţuit la limită, cel care se ocupa de toate operaţiunile era P.N., care totodată conduce efectiv şi S.I.-ul". De asemenea, în aceeaşi declaraţie, inculpata arată, legat de returnarea de la FNI la FNA a sumelor transferate anterior de către aceasta, că a primit explicaţii legate de aceste operaţiuni de la inculpatul P.N., după întoarcerea în ţară a inculpatei.

Din cele reţinute rezultă că inculpatul P.N. a acordat sprijin inculpatei V.I.M. în realizarea operaţiunilor păgubitoare pentru investitorii FNA, ajutând astfel la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către inculpată.

Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), 2, 3.şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sprijinul acordat inculpatei V.I.M. s-a materializat prin diferite acte de executare de la momentul încheierii contractului de achiziţionare a celor 6.000 de acţiuni emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, şi a continuat cu încheierea celor două contracte de report şi a actelor adiţionale la contractele de report, încheindu-se cu transferurile sumelor de bani din FNA în FNI şi returnarea acestora.

Aceste acte de executare s-au săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ce rezultă din scopul urmărit, care era de a transfera sume de bani din disponibilităţile FNA către FN1, dar şi din mijloacele folosite şi intervalul de timp în care s-a realizat.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale (păgubirea investitorilor FNA) rezultat pe care 1-a urmărit prin săvârşirea faptei. La această apreciere se are în vedere că inculpatul ocupa funcţii de conducere în cadrul SC S.I. SA şi SVM G. SA, având pregătirea necesară, dar şi mijlocele prin care s-au transferat sumele de bani (cesiunea de acţiuni, contracte de report etc.), mijloace ilicite, cărora le-a dat o aparenţă de legalitate.

Cu privire la B.G. reţine tribunalul că în sarcina acestuia s-a stabilit în rechizitoriu că în calitatea de preşedinte al SC S.I. SA în perioada 1 decembrie 1999 - 1 martie 2000 în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale în vederea inducerii în eroare a investitorilor la Fondul Naţional de Acumulare cărora le-a pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea s-a reţinut că acesta a redactat şi semnat 8 raportări false referitoare la valoarea unităţii de fond pe care le-a comunicat CNVM şi le-a adus la cunoştinţă investitorilor prin mijloace mass-media, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reţine Tribunalul că încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inc. B.G. este corectă neexistând indicii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. aşa cum solicită a se reţine inculpatul B.G..

Reţine însă instanţa de fond că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a cunoscut că datele cuprinse în raportările semnate de acesta erau false, la calcularea şi redactarea raportărilor fiind implicate alte persoane şi instituţii, respectiv societatea de distribuire şi cea de depozitare.

De asemenea se reţine că inc. B.G. a fost împuternicit de Consiliul de Administraţie al SC S.I. SA să-i ţină locul inc. V.I.M. fără a exista acte de numire a acestuia în funcţia de preşedinte sau director al acestei societăţi, neavând nici drept de semnătură în bancă şi neexistând un raport de predare-preluare a funcţiei din care să rezulte că acesta a fost informat asupra situaţiei financiare a Fondului.

Faţă de aceste împrejurări apreciază Tribunalul că inc. B.G. a fost la rândul său indus în eroare cu privire la realitatea datelor cuprinse în raportările comunicate către CNVM pe care le-a semnat şi care au fost transmise pentru a fi aduse la cunoştinţa investitorilor prin mass-media, el necunoscând că datele cuprinse în raportări sunt false.

Eroarea în care s-a aflat inculpatul este apreciată de Tribunal ca fiind de neînlăturat, având drept consecinţă înlăturarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. urmare reţinerii disp. art. 51 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că în faza de urmărire penală s-au constituit părţi civile mai mulţi investitori ai Fondului Naţional de Acumulare arătând sumele pe care le solicită, alţii s-au constituit părţi civile în faza de urmărire penală fără a indica sumele, precizând doar unităţile de fond deţinute, iar cu ocazia judecăţii în primul ciclu procesual o parte din investitorii constituiţi părţi civile au formulat cereri de renunţare la judecată.

După casare, cu ocazia rejudecării s-a dispus citarea tuturor persoanelor care aveau calitatea de investitori la momentul sistării activităţii FNA, o parte dintre aceştia prezentându-se în faţa instanţei iar alţii comunicând prin poştă cereri de constituire de părţi civile arătând şi pretenţiile, alţii nu au arătat sumele pe care le solicită.

Se reţine de asemenea că Asociaţia Naţională a Investitorilor a solicitat obligarea SC S.I. SA, Banca Comercială I.Ţ. SA şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare la restituirea comisioanelor încasate, anularea convenţiilor încheiate între CEC şi SC S.I. SA şi restituirea sumei încasate necuvenit în cuantum de 7.304.594.800 RON (ROL) precum şi deblocarea conturilor SC S.I. SA până la concurenţa sumei de 11.997.648 ROL şi de asemenea obligarea SC S.I. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000.000 ROL şi a sumei de 3.000.000 ROL onorarii de avocaţi.

Reţine instanţa de fond că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpaţii s-au aflat în relaţii de prepuşenie faţă de CEC motiv pentru care această unitate nu poate fi chemată în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente.

Aceeaşi situaţie este reţinută şi pentru SC UNICREDIT ŢIRIAC Bank SA apreciindu-se că între S.I. SA şi SC UNICREDIT Ţiriac Bank SA s-a încheiat doar un contract de depozit în care nu s-a specificat răspunderea depozitarului pentru fapta altuia, fapt pentru care s-a reţinut că SC UNICREDIT Ţiriac Bank nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În ceea ce priveşte Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare s-a reţinut că nici aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente cât timp nici unul dintre inculpaţi nu are calitatea de prepus faţă de CNVM, fiecare exercitându-şi atribuţiile în serviciul unor societăţi comerciale.

Reţinând vinovăţia inc. V.I.M. şi P.N. sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor, instanţa de fond a dispus obligarea acestora în solidar la plata prejudiciului produs investitorilor FNA constituiţi părţi civile în cauză şi fiecare în solidar cu societăţile comerciale unde îşi exercitau atribuţiile de serviciu, respectiv SC S.I. SA şi SC GELSOR SA.

Întrucât faţă de inc. B.G. instanţa de fond a dispus achitarea, a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestui inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata V.I.M., partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L., Asociaţia Naţională a Investitorilor F.N.A., Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, precum şi părţile civile Bucureşteanu Paraschiva, Cinaru L. Gheorghe, Drăghici Mihaela Angela, Gârbea Stelian Mihai, Olteanu P. Elena, Ratiu V. George-Vasile, Costache I. Tănase, Condruz G. Marieta, Curea C. Eric-Marian, Dîjmărescu Corina Marinica, Frăsineanu (Niculescu) Gabriela, Ganea Nicoleta, Ghiţă N. Casian, Greab I. Maria, Mihai A. Marian, Pavel Eugenia, Pavel V. Luminiţa, Şerbu F. Vasile, Tudosie N. Aurel, Ristea E. Ionel, Teleu Gh. Florentina Adriana, Ţurcanu A. Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta, Iancu St. Ioan, Hodorog Ion, Biris A. Valer, C.M.R.R-S.R.I, Bănică I. Paul, Bălăcescu I. Mihai, Bogdan I. Aurica, Bugeac I. Ion, Constantinescu Aurel Petre Sergiu, Cozmolici C. Vasile, Dragomirescu Gheorghe, Diş (fostă Budău) I. Liliana, Frunză T. Gabriela, Grigore N. Nicuşor Marian, Olteanu D. Romulus, Niculescu Constantin, Niculescu F. Eufrosina, Petrişor I. Alina, Petrişor I. Maria, Petrişor I. Radu, Petrişor Paulina, Popa A. Marioara, Popa E. Ovidiu Romeo, Radu Gheorghe, Raşcu Constantin, Serafinceanu Constantin, Sonohat D. Elena, Rusu N. Nicolae, Suciu A. Alexandru, Tache M. Gheorghe, Vasile L Neculai, Neamţu A. Vasile, Bidian Ioana, Bohoru Mihăiţă, Bucur I. Niculina, Grigorescu Victoria, Huchiu Spiridon, Mesarcovici Elisaveta, Mesarcovici Florin, Nicula Maria, Pasca Iosif, Ciomîrtan E. Viorica, Dumitrescu Cristian, Părvu Constantin, Sorescu Minerva.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin motivele scrise depuse la dosar, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte: nepronunţarea de către prima instanţa cu privire la luarea măsurii arestări preventive faţă de inculpaţii V.I.M. şi P.N.; greşita achitare a inculpatului B.G. arătându-se că fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.N.; nelegalitatea şi netemeinicia soluţionării laturii civile a cauzei în sensul că se impunea efectuarea unei expertize contabile în raport de împrejurarea că o parte din prejudiciu a fost recuperat în dosarul 25438/3/2004 al tribunalului Bucureşti - Secţia Comercială; greşita constatare că Unicredit Ţiriac Bank Sa nu ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente; netemeinicia soluţiei în raport de faptul că instanţa nu a dispus restituirea de către C.E.C. S.A. către investitori a sumei de 7.304.594.800 RON.

Cu ocazia soluţionării apelului, Parchetul a arătat că nu mai menţine toate motivele de apel ci doar cele care se referă la achitarea inc. B.G. şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inc. P.N..

Prin Decizia penală nr. 137 din 3 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia tardivităţii formulării apelului de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL.

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata V.I.M., partea responsabilă civilmente SC G. SRL, părţile civile Bucureşteanu Paraschiva, Cinam L. Gheorghe, Drăghici Mihaela Angela, Gârbea Stelian Mihai, Olteanu P. Elena, Ratiu V. George-Vasile, Costache I. Tănase, Condruz G. Marieta, Curea C. Eric-Marian, Dijmărescu Corina Marinica, Frăsineanu (Niculescu) Gabriela, Ganea Nicoleta, Ghiţă N. Casian, Greab I. Măria, Mihai A. Marian, Pavel Eugenia, Pavel V. Luminiţa, Şerbu F. Vasile, Tudosie N. Aurel, Ristea E. Ionel, Teleu Gh. Florentina Adriana, Ţurcanu A. Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta, Iancu St. Ioan, Hodorog Ion, Biris A. Vaier împotriva sentinţei penale 670/06 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală în dosar nr. 4883/3/2007 şi extinde efectele apelului şi cu privire la următoarele părţi civile: Băzăvan Mircea, Brezan Elena, Brezan Ioan, Brezan Oana Valentina, Bruciu C. Constantin, Dincă Constantin, Drăgan Agripina, Florea Ştefan, Georgescu I. Dinu, Grigoraş Aurel, Silvăşan G. Floare, Pârvu I. Mihai, Ştefan S Florentina, Fugărelu Ion, Săveanu T Ioana, Sălăgean Teofil Floricel, Popa A. Marioara, Stratone I. Ioan Romeo, Popescu N. Mihai Daniel, Nedela Z. Ana, Băcănoiu D.Leonid, Pocşani M Ioan, Bălăcescu I. Mihai, Lung V. Cristian Vasile, Chima Virgil, Buteanu Aurel Mihai Anton, Nicolescu V. Doina, Miller Ion, Capote Adrian, Terentiac M. Mihai Andrei, Stanciu I. Minodor, David Lucia, Cioca I. Sergiu.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 334 C.proC. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptele pentru care inculpatul B.G. (fiul lui Gavril şi Elena, născut 24 aprilie 1953 în Carand, jud. Arad) a fost trimis în judecată din infracţiunea (înşelăciune prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) şi 2 C. pen. în baza art. 249 alin. (1) şi 2 C. pen. a condamnat inculpatul B.G. la pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 1 din Legea 543/2002 a constatat graţiată condiţionat pedeapsa aplicată inculpatului, iar în baza art. 120 alin. (2) C. pen. a redus termenul de încercare cu durata pedepsei graţiate, la 2 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, art. 84 C. pen. şi ale art. 7 din Legea 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.proC. pen. a dispus achitarea inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 şi 346 C.proC. pen. a obligat inculpaţii la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

Inculpata V.I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., către părţile civile care au achiziţionat unităţi de fond în perioada februarie 1999 - 27 aprilie 1999 şi corespunzător acestui număr de unităţi de fond

- inculpaţii V.I.M. şi P.N., în solidar, către părţile civile care au achiziţionat unităţi de fond în perioada 28 aprilie 1999-12 decembrie 1999 şi corespunzător acestui număr de unităţi de fond, inculpata V.I.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L., răspunderea acesteia din urmă fiind angajată începând cu 08 iunie 1999;

Inculpaţii B.G. şi P.N., în solidar, către părţile civile care au achiziţionat unităţi de fond în perioada 13 decembrie 1999 - 20 februarie 2000 şi corespunzător acestui număr de unităţi de fond, inculpatul B.G. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. iar inculpatul P.N. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L,

inculpaţii Vlas Ioana Măria şi P.N., în solidar, către părţile civile care au achiziţionat unităţi de fond în perioada 21 februarie 2000-24 mai 2000 şi corespunzător acestui număr de unităţi de fond, inculpata V.I.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L.

Despăgubirile civile se acordă în cuantum egal cu diferenţa dintre suma totală investită de fiecare parte civilă şi suma rezultată din înmulţirea numărului total de unităţi de fond deţinute cu valoarea de 10.005 RON rol conform formulei:

[ Suma total investită - (numărul total de unităţi de fond deţinute x 10.005 rol) ] sumă ce va fi actualiza cu indicele de inflaţie calculat din luna mai 2000 până la data plăţii efective,

Către următoarele părţi civile şi potrivit numărului de numărului de unităţi de fond deţinute de acestea, astfel: A.C.M.R.R.-S.R.L, A.I.M., A.N.C., A.C.L., A.A.C. (...)

A luat act că părţile vătămate Alexandru D. Vasile, Aron Vasile, Balasan V. Ioan Marian, Baldin Gh. Marioara, Birla Ghe. Aureliu, Creanga V. Maria, Danila Gh. Maria, Ichim R. Gabriela, Moldoveanu S. Rarita au renunţat la pretenţiile civile.

A constatat că Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor nu are calitatea de parte civilă în cauză.

În baza art. 348 C.proc.pen a dispus desfiinţarea totală a celor 8 raportări făcute către CNVM, respectiv din 13 decembrie 1999, 31 decembrie 1999, 10 ianuarie 2000, 17 ianuarie 2000, 24 ianuarie 2000, 31 ianuarie 2000, 07 februarie 2000, 14 februarie 2000 semnate de către inculpatul B.G. (filele 126-131,149 -150 vol. 11 dosar urmărire penală).

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A constatat că partea civilă Cătălinoiu Dumitru domiciliat în Rm. Vâlcea, str. Calea lui Traian nr. l 19, bl.4, sc.b, et.3, apt.l, jud. Vâlcea, nu a formulat apel în cauză.

A respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de către Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA .

A respins apelul declarat Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA ca tardiv formulat.

A respins ca nefondate apelurile formulate de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor şi părţile civile: A.C.M.R.R-S.R.I, Bănică I. Paul; Bălăcescu I. Mihai, Bogdan I. Aurica, Bugeac I. Ion, Constantinescu Aurel Petre Sergiu, Cozmolici C. Vasile, Dragomirescu Gheorghe, Diş (fostă Budău) I. Liliana, Frunză T. Gabriela, Grigore N. Nicuşor Marian, Olteanu D. Romulus, Niculescu Constantin, Niculescu F. Eufrosina, Petrişor I. Alina, Petrişor I. Măria, Petrişor I. Radu, Petrişor Paulina, Popa A. Marioara, Popa E. Ovidiu Romeo, Radu Gheorghe, Raşcu Constantin, Serafinceanu Constantin, Sonohat D. Elena, Rusu N. Nicolae, Suciu A. Alexandru, Tache M. Gheorghe, Vasile I. Neculai, Neamţu A. Vasile, Bidian Ioana, Bohoru Mihăiţă, Bucur I. Niculina, Grigorescu Victoria, Huchiu Spiridon, Mesarcovici Elisaveta, Mesarcovici Florin, Nicula Măria, Pasca losif, Ciomîrtan E. Viorica, Dumitrescu Cristian, Pârvu Constantin, Sorescu Minerva

În baza art. 192 alin. (2) C.proC. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanţii Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA. şi părţile civile: A.C.M.R.R-S.R.I, Bănică I. Paul; Bălăcescu I. Mihai, Bogdan I. Aurica, Bugeac I. Ion, Constantinescu Aurel Petre Sergiu, Cozmolici C. Vasile, Dragomirescu Gheorghe, Diş (fostă Budău) I. Liliana, Frunză T. Gabriela, Grigore N. Nicuşor Marian, Olteanu D. Romulus, Niculescu Constantin, Niculescu F. Eufrosina, Petrişor I. Alina, Petrişor I. Măria, Petrişor I. Radu, Petrişor Paulina, Popa A. Marioara, Popa E. Ovidiu Romeo, Radu Gheorghe, Raşcu Constantin, Serafinceanu Constantin, Sonohat D. Elena, Rusu N. Nicolae, Suciu A. Alexandru, Tache M. Gheorghe, Vasile I. Neculai, Neamţu A. Vasile, Bidian Ioana, Bohoru Mihăiţă, Bucur I. Niculina, Grigorescu Victoria, Huchiu Spiridon, Mesarcovici Elisaveta, Mesarcovici Florin, Nicula Măria, Pasca Iosif, Ciomîrtan E. Viorica, Dumitrescu Cristian, Pârvu Constantin, Sorescu Minerva la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea celorlalte apeluri au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu de câte 500 RON pentru inculpata Vlas Ioana Măria şi P.N. au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

Cu privire la apelul declarat de inc. V.I.M. reţine instanţa de apel că în cererea de apel inculpata a criticat soluţia instanţei de fond doar pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată însă cu ocazia audierii în apel a arătat că nu a urmărit inducerea în eroare a investitorilor fapt pentru care opinează că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă iar cu privire la latura civilă a susţinut că şi Banca Comercială I.Ţ. trebuie să răspundă în calitate de parte responsabilă civilmente.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor reţine instanţa de apel că atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică stabilită de instanţa de fond fiind în deplină concordanţă cu materialul probator administrat în cauză.

Cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare reţine instanţa de apel că a fost corect individualizată în raport de circumstanţele personale favorabile cât şi în raport de poziţia extrem de sinceră şi de colaborare cu organele judiciare manifestată pe parcusul procesului penal şi nu se impune o reducere a acesteia având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise.

Instanţa de apel a reţinut însă că apelul inculpatei V.I.M. este întemeiat sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile a cauzei.

Se reţine că întrucât în perioada 13 decembrie 1999 - 20 februarie 2000, comunicările referitoare la valoarea activului net şi a unităţii de fond au fost semnate de către inc. B.G. care se afla la conducerea societăţii, răspunderea inculpatei sub aspectul laturii civile a cauzei poate fi angajată numai faţă de părţile civile care au achiziţionat unităţi de fond în perioada februarie 1999 - 12 decembrie 1999 şi 21 februarie 2000 - 29 mai 2000, fapt pentru care s-a apreciat că apelul inculpatei este întemeiat sub acest aspect.

Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în legătură cu inculpatul P.N., instanţa de apel a reţinut că nu sunt întemeiate criticile Parchetului, pedeapsa aplicată inc. P.N. fiind corect individualizată, aplicarea unei pedepse către maximul prevăzut de lege, după 10 ani de la comiterea faptelor nu ar avea ca efect decât producerea unor suferinţe exagerate.

Asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la inculpatul B.G. se reţine că Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpatului solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de neglijenţă în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin. (1) şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi condamnarea lui pentru comiterea acestei infracţiuni.

Reţine instanţa de apel că la data de 22 noiembrie 1999 inculpata V.I.M., Preşedinte-director general în cadrul SC S.I. SA, a solicitat Consiliului de Administraţie înlocuirea sa din funcţie începând cu data de 29 noiembrie 1999 din motive de sănătate, cerere ce a fost aprobată stabilinduse de asemenea ca pe durata lipsei sale, societate să fie condusă de dl. B.G., membru al Consiliului de Administraţie.

Începând cu data de 29 noiembrie 1999, activitatea societăţii a fost efectuată de către inc. B.G., această situaţie rezultând atât din declaraţiile martorilor cţt şi din raportările săptămânale către CNVM care purtau semnătura inc. B.G., împrejurare ce denotă că inculpatul s-a aflat la conducerea societăţii în toată această perioadă iar activitatea sa nu s-a limitat doar la avizarea cheltuielilor pentru publicitate.

Reţine instanţa de apel că raţionamentul instanţei de fond în sensul că inculpatul nu putea să verifice exactitatea datelor provenite de la societăţile de depozitare şi distribuire este corect însă apreciază că inculpatul era obligat şi putea să verifice dacă în formula de calcul a valorii unităţii de fond intrau datele provenite de la depozitar şi distribuitor, respectiv, să verifice corespondenţa dintre datele primite şi cele comunicate către CNVM.

Întrucât inculpatul nu a făcut această minimă verificare, constată instanţa de apel că îndeplinirea formală a funcţiei deţinute, rezumându-ne doar la semnarea actelor care i se prezentau fără a verifica conţinutul acestora, au condus la nesesizarea de către inculpat a unor grave probleme existente în activitatea SC S.I. SA, toate aceste împrejurări conducând la existenţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi condamnarea inculpatului pentru această infracţiune.

Asociaţia Naţională a Investitorilor F.N.A. a criticat soluţia primei instanţe arătând că latura civilă a fost greşit soluţionată, invocând următoarele: greşita constatare a faptului că Unicredit Ţiriac Bank SA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente; instanţa de fond trebuia să dispună restituirea de către CEC-S.A., către investitorii F.N.A., a sumei de 7.304.594.800 RON, încasată necuvenit printr-o convenţie încheiată în defavoarea investitorilor; nerestituirea comisioanelor încasate de către S.C. S.I. S.A., C.N.V.M. şi Banca Comercială I.Ţ.; considerarea drept prejudiciu şi a sumei de 40.462.467.352 RON care urmează să fie executată în dosarul comercial nr. 25438/2004 al Tribunalului Bucureşti.

Referitor la apelul formulat de către Asociaţia Naţională a Investitorilor F.N.A. a fost invocată de către intimatul Unicredit Ţiriac Bank S.A. excepţia de tardivitate.

În apelul declarat de către Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor au fost invocate următoarele: nulitatea sentinţei apelate, având în vedere că aceasta se bazează pe un raport de expertiză contabilă lovit la rândul său de nulitate, fiind efectuată cu încălcarea drepturilor părţilor civile care nu au fost citate pentru a participa la efectuarea expertizei, deşi parchetul cunoştea faptul că acestea sunt reprezentate de către ANPI; greşita exonerare de răspundere a părţilor responsabile civilmente C.N.V.M., Unicredit Ţiriac şi CEC, arătându-se că acestea au calitatea de părţi responsabile civilmente, făcându-se vinovate de încălcarea unor dispoziţii legale sau contractuale; greşita anulare a raportărilor S.C. S.I. S.A. către C.N.V.M. privind valoarea unităţii de fond; modul greşit de acordare a despăgubirilor civile, la valoarea de 15.150 RON unitatea de fond, solicitându-se despăgubirea investitorilor părţi civile la ultima valoarea unităţii de fond afişată, respectiv 31.140 RON.

Cu privire la apelul declarat de Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA, instanţa de apel a considerat că acesta a fost tardiv formulat şi a respins cererea de repunere în termenul de apel însă a analizat apelul declarat de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor prin extindere şi asupra Asociaţiei Naţionale a Investitorilor, reţinând că cele două asociaţii au un interes comun.

De asemenea a stabilit instanţa de apel că cele două asociaţii nu au calitatea de părţi civile, în cauză, iar motivele de apel formulate de acestea au fost avute în vedere drept critici aduse sentinţei de către apelanţii pe care respectivele asociaţii le reprezintă.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor reţine instanţa de apel că despăgubirea părţilor civile nu poate fi făcută prin raportare la valoarea unităţii de fond comunicată la data de 24 mai 2000 către CNVM de 31.140 RON/unitate cât timp valoarea unităţii de fond comunicate de către SC S.I. SA către CNVM nu era cea reală, acesta fiind şi mijlocul fraudulos prin care investitorii au fost induşi în eroare.

Se apreciază că modul de rezolvare a acţiunii civile nu este corect întrucât nu acoperă o reparare integrală a prejudiciului cauzat acelor investitori care au achiziţionat unităţi de fond la o valoare mai mare decât cea la care s-a raportat instanţa de fond, respectiv peste suma de 15.150 RON/unitate.

În alte cazuri s-au acordat despăgubiri mai mari decât prejudiciul produs prin activitatea infracţională a inculpaţilor.

Reţine instanţa de apel că la data de 24 mai 2000 a avut loc suspendarea activităţii Fondului Naţional de Acumulare iar prin ordonanţa nr. 183/05 iunie 2000 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a aplicat S.C. S.I. S.A., sancţiunea retragerii autorizaţie de funcţionare, urmând ca, Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Acumulare să formuleze propuneri pentru alegerea societăţii de administrare care să execute temporar contractele de administrare ale societăţii căreia i s-a retras autorizaţia, (fila 38 vol. 1 primul ciclu procesul - dos. 5653/2003). La această dată, valoarea totală a activelor nete ale Fondului Naţional de Acumulare se ridica la suma de 39,70 miliarde RON, corespunzător unei valori reale a unităţii de fond de 10.005 RON (rol).

Prin Decizia nr. D 3028 din 18 decembrie 2000, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a autorizat administrarea temporară a activelor Fondului Naţional de Acumulare de către S.C. Quadrant Asset Management S.A., iar prin decizia 302/12 martie 2002 C.N.V.M., urmare a reorganizării fondului, s-a autorizat schimbarea denumirii acestuia în Fond Deschis de Investiţii INTEGRO, administrat de iniţial de S.A.I. Quadrant Asset Management S.A., apoi de CAIB Management S.A. şi apoi de către Pioneer Asset Management S.A.

În luna februarie 2001, dată la care S.C. Quadrant Asset Management S.A. a preluat activele Fondului Naţional de Acumulare, acestea aveau o valoare de 44,08 miliarde RON, valoare a unităţii de fond fiind de 11.110 RON.

Curtea reţine aşadar că părţile civile din prezenta cauza şi-au păstrat calitatea de investitor F.N.A., deţinând, la data suspendării activităţii fondului, unităţi care aveau o valoare de 10.005 RON (rol) fiecare, această valoare crescând ulterior ca urmare a dobânzilor bancare şi a reorganizării fondului pe baze legale, în prezent acestea având calitatea de investitori în cadrul Fondului deschis de investiţii INTEGRO.

Valoarea stabilită prin raportul de expertiză la suma de 15.150 RON a avut în vedere şi activele imobilizate în debitori sau în acţiunile SC INDUSTRIAL EXPORT SA revândute şi fără valoare de piaţă, astfel încât dacă s-ar fi dorit răscumpărarea unităţilor de fond după data suspendării activităţii Fondului părţile civile ar fi obţinut doar suma de 10.005 RON pentru fiecare unitate de fond şi nu suma de 15.150 RON/unitate, care nu era cea reală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.G. şi V.I.M., Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, părţile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriş A. Valer, Bohariu Gh. Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S. Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaş V. Ioan, Vasilovici i. Mariana, Gârbea Stelian Mihai, Constantinescu Aurel Petru Sergiu, Popa E. Ovidiu Romeo, Popa A. Marinela, Turcanu Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta şi Ghiţă N. Casian.

La termenul din 27 ianuarie 2010, inc. V.I.M. a declarat că îşi retrage recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de această manifestare de voinţă.

În recursul inc. B.G. este criticată decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod greşit a fost condamnat de către instanţa de apel cât timp din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa, pe perioada cât inc. V.I.M. a fost plecată, conducerea fiind asigurată de directorii de la departamentele executive, el fiind doar un membru al Consiliului de Administraţie şi niciodată nu a îndeplinit funcţia de director executiv.

Solicită inculpatul B.G. de a fi menţinută soluţia instanţei de fond în ceea ce îl priveşte, iar în cazul în care se va reţine vinovăţia sa să se aibă în vedere că există un proces-verbal al Consiliului de Administraţie semnat inclusiv de comisia de cenzori care putea sesiza CNVM pentru eventualele nelegalităţi şi erori.

Invocă cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 17, 18 şi 19 C. proc. pen.

Asociaţia Naţională a Investitorilor solicită casarea deciziei recurate şi obligarea BĂNCII COMERCIALE I.Ţ. SA devenită SC UNICREDIT ŢIRIAC BANK SA la plata despăgubirilor către investitori în solidar cu inculpaţii precum şi la restituirea comisionului încasat nelegal.

În subsidiar solicită casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile.

Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti pentru efectuarea unei expertize şi pentru a fi obligate şi CNVM, UNICREDIT ŢIRIAC BAN şi CEC la plata despăgubirilor în solidar cu inculpaţii.

Solicită cheltuieli de judecată şi daune morale în sumă de 850.000 RON.

Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor invocă în susţinerea recursului cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

Ceilalţi recurenţi nu au motivat recursurile declarate în cauză şi nici nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru a le susţine oral.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385/6 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte reţine că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind cele două instanţe că în cauză sunt întrunite cerinţele tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Recursul declarat de inculpatul B.G. nu este întemeiat, în mod corect reţinând instanţa de apel că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) şi 2 C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi condamnarea pentru această infracţiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. pen., încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acestuia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoarea e la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Aşa cum rezultă din economia acestor dispoziţii legale, subiectul activ al infracţiunii este calificat, situaţie ce se regăseşte în cauza dedusă judecăţii în condiţiile în care inculpatul făcea parte din Consiliul de Administraţie al SC S.I. SA, Consiliu care a stabilit în şedinţa din 22 noiembrie 1999 că "pe durata lipsei doamnei Ioana Maria Vlas, Societatea să fie condusă de domnul B.G., membru al Consiliului de Administraţie".

Faptul că inc. B.G. s-a aflat la conducerea societăţii este confirmată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatei V.I.M. şi declaraţiile martorilor D.C., Oancea Lucian Constantin, Fodi Anca Mihaela.

De asemenea raportările către Comisia Naţională de Valori Mobiliare din datele de 13 decembrie 1999, 31 decembrie 1999, 10 ianuarie 2000, 17 ianuarie 2000, 24 ianuarie 2000, 31 ianuarie 2000, 07 februarie 2000 şi 14 februarie 2000 sunt semnate de către inc. B.G..

Este adevărat că inc. B.G. a semnat aceste raportări pentru inc. V.I.M. însă în mod corect a apreciat instanţa de apel că răspunzător pentru raportările de date false către CNVM este doar inculpatul care, în exercitarea funcţiei ce i-a fost încredinţată, a dat dovadă de superficialitate, fără a depune nici cel mai mic efort pentru a verifica realitatea datelor cuprinse în raportările către CNVM, raportări ce poartă semnătura sa.

Faptul că el şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile ce decurgeau din exercitarea temporară a funcţiei de director general, a determinat practic o continuitate a activităţii infracţionale începută de către inculpaţii V.I.M. şi P.N. ce a avut ca rezultat inducerea în eroare a investitorilor Fondului Naţional de Acumulare şi implicit prejudicierea acestora.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu cunoştea că datele cuprinse în raportări erau false, că nu avea cunoştinţe de contabilitate, că nu era specialist în piaţa de capital şi nici nu a fost autorizat, nu a făcut operaţiuni directe cu privire la activitatea fondului şi a semnat raportările către CNVM în numele preşedintelui Ioana Maria Vlas, nu sunt împrejurări care să facă posibilă exonerarea de răspundere penală a inculpatului ci demonstrează în continuare îndeplinirea formală a funcţiei deţinute, neimplicarea în activitatea acestei societăţi la conducerea căreia s-a aflat în urma deciziei Consiliului de Administraţie.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că, faţă de datele cuprinse în raportările către CNVM, inculpatul avea posibilitatea să verifice realitatea datelor menţionate fără a fi necesare cunoştinţe de contabilitate, în sensul de a verifica dacă în formula de calcul a valorii unităţii de fond intrau date provenite de la depozitar şi distribuitor, respectiv să verifice corespondenţa dintre datele primite şi cele pe care ulterior le comunica către CNVM.

Faţă de modul defectuos în care inculpatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu ce a avut drept consecinţă prejudicierea investitorilor FNA, în mod corect a reţinut instanţa de apel că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) şi 2 C. pen., fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, forma vinovăţiei fiind culpa.

De altfel, atitudinea manifestată de inculpat de nerecunoaştere a faptei reprezintă doar o încercare de a fi absolvit de răspundere penală, însă Înalta Curte reţine că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune în legătură cu activitatea pe care a desfăşurat-o în cadrul Fondului Naţional de Investiţii.

De asemenea Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor V.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), 2, 3, şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), 2, 3, şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., probele administrate în cauză dovedind vinovăţia acestora sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inc. P.N. a acordat sprijin inc. V.I.M. în realizarea operaţiunilor păgubitoare pentru investitorii FNA contribuind în acest mod la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către inc. V.I.M..

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.M., P.N. şi B.G., Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect individualizate, corespunzând criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanţa de fond având în vedere gradul de contribuţie a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, gravitatea dosebită a faptelor caracterizată în special prin consecinţele păgubitoare aduse investitorilor FNA, atitudinea de sinceritate dovedită de inc. V.I.M., iar în cazul inc. P.N. faptul că acesta s-a sustras judecăţii cât şi urmăririi penale.

În cazul inc. B.G. instanţa de apel a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei faptul că acesta a avut un comportament bun înainte de comiterea faptei nu este cunoscut cu antecedente penale cât şi împrejurarea că s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţelor de judecată.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect soluţionată, motiv pentru care urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de părţile civile prin cele două asociaţii, precum şi recursurile declarate personal de către părţile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriş A. Valer, Bohariu Gh. Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S. Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaş V. Ioan şi Vasilovici I. Mariana.

Susţinerile părţilor civile în sensul de a fi obligaţi în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor către investitori şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, UNICREDIT ŢIRIAC BANK SA şi CEC BANK SA, nu sunt întemeiate, argumentele instanţei de fond în sensul neobligării acestora la plata despăgubirilor fiind pertinente şi în concordanţă cu dispoziţiile legale privitoare la răspunderea civilă delictuală.

În mod corect a stabilit instanţa de fond că nici unul dintre inculpaţi nu era angajat la SC UNICREDIT ŢIRIAC BANK, CNVM şi CEC BANK SA pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, singura situaţie în care aceste instituţii ar fi putut fi obligate în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor către investitori.

Din actele existente la dosar rezultă că SC UNICREDIT ŢIRIAC BANK a avut doar calitatea de depozitar conform contractului de depozitare nr. 515 avizat de CNVM, fără a se prevedea în conţinutul acestui contract o răspundere a depozitarului faţă de investitori în cazul unei eventuale pagube.

Cu privire la Casa de Economii şi Consemnaţiuni rezultă din actele dosarului că între inc. V.I.M. în calitate de preşedinte-director general şi CEC s-a încheiat convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond FNA în valoare de 10.000.000.000 RON iar ulterior CEC-ul a răscumpărat unităţile de fond obţinând un profit net de 7.289.985.610 RON, devenind în acest mod un investitor al fondului alături de ceilalţi investitori, poziţie incompatibilă cu cea de parte responsabilă civilmente aşa cum solicită recurentele părţi civile.

De asemenea Înalta Curte reţine că nici unul dintre inculpaţi nu era angajat al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, fapt pentru care nici în cazul acestei instituţii nu poate fi reţinută calitatea de parte responsabilă civilmente cu consecinţa obligării în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile.

Ca atare, în raport de considerentele arătate, cât timp în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere pentru fapta altuia conform art. 1000 alin. (3) C. civ., Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond, sub acest aspect, este legală şi temeinică.

De asemenea Înalta Curte apreciază că modul de calcul al despăgubirilor stabilite de instanţa de apel pornind de la valoarea reală a unităţii de fond de 10.005 RON, este legal şi temeinic, în strictă concordanţă cu probele administrate în cauză.

În mod corect a stabilit instanţa de apel că valoarea reală a unităţii de fond este de 10.005 RON, valoare pe care o avea la data suspendării activităţii fondului, modul de calcul al despăgubirilor constând în diferenţa dintre suma totală investită de fiecare parte civilă şi suma rezultată din înmulţirea numărului de unităţi de fond deţinute cu valoarea de 10.005 RON.

Ca atare, în mod corect a apreciat instanţa de apel că nu se impune efectuarea unei expertize contabile în cauză care nu ar face altceva decât să stabilească despăgubirile ce revin fiecărei părţi civile în parte, împrejurare ce ar conduce la tergiversarea cauzei şi a punerii în executare a hotărârii penale fiind depăşit, în această situaţie termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte aăreciază că solicitarea părţilor civile de casare a deciziei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau chiar la instanţa de fond, nu este întemeiată, soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privre la latura civilă a cauzei fiind în concordanţă cu probele administrate în cauză.

Cu privire la recursurile declarate de părţile civile Gârbea Stelian Mihai, Constantinescu Aurel Petru Sergiu, Popa E. Ovidiu Romeo, Popa A. Marioara, Ţurcanu A. Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta şi Ghiţă N. Cosmin, Înalta Curte apreciază că sunt tardiv formulate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 385/3 C. proc. pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 385/3 cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care nu a participat nici la dezbateri şi nici la pronunţare, termenul curge de la comunicare.

Din actele existente la dosar rezultă că decizia penală atacată a fost comunicată recurentelor părţi civile menţionate, la data de 12 iunie 2009 acestea declarând recurs la data de 23 decembrie 2009 depăşind cu mult termenul legal de declarare a recursului, fapt pentru care Înalta Curte reţine că recursurile declarate sunt tardiv formulate.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inc. B.G., Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, părţile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriş A. Valer, Bohariu Gh. Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S. Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaş V. Ioan şi Vasilovici I. Mariana.

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardive recursurile declarate de părţile civile Gârbea Stelian Mihai, Constantinesu Aurel Petru Sergiu, Popa E. Ovidiu Romeo, Popa A. Marioara, Ţurcanu A. Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta şi Ghiţă N. Cosmin.

În baza art. 385/4 C. proc. pen. cu referire la art., 369 C. proc. pen. va lua act de manifestarea de voinţă a inc. V.I.M. de retragere a recursului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.G., Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, părţile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriş A. Valer, Bohariu Gh.Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S.Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaş V. Ioan şi Vasilovici I. Mariana împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Respinge, ca tardive, recursurile declarate de părţile civile Gârbea Stelian Mihai, Constantinescu Aurel Petre Sergiu, Popa E. Ovidiu Romeo, Popa A. Marioara, Ţurcanu A. Despina, Vlăduţu Gh. Georgeta şi Ghiţă N. Casian împotriva aceleiaşi decizii.

Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpata V.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, consemnată în încheierea de şedinţă nr. 279 din 27 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 4883/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Obligă recurentul inculpat B.G. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părţi civile, inclusiv Asociaţia Naţională a Investitorilor FNA şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor Gavril la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.N. şi V.I.M., în sume de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2010.

PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

S. DumitraşcuT. GherasimS.L. Macavei

MAGISTRAT ASISTENT,

I. Humă

Red.SD

Tehnred.GB

Procesat de GGC - AM

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 2502/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2557/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2535/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2535/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs