ICCJ. Decizia nr. 2502/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2502/2010
Dosar nr. 5498/1/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6052/86/2009 s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor P.O. şi L.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că există, la dosarul cauzei, dovezi din care rezultă presupunerea comiterii faptelor de către cei doi inculpaţi.
Raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor, frecvenţa şi amploarea traficului de droguri, se impune - în opinia instanţei de apel - menţinerea stării de arest preventiv.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs inculpaţii P.O. şi L.L. solicitând casarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii arestării preventive.
În susţinerea recursului s-a făcut referire la noţiunea de pericol pentru ordinea publică, făcându-se trimitere la jurisprudenţa C.E.D.O.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a dispus condamnarea inculpatului P.O. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), introducerea în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului L.L. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii P.O. şi L.L. au introdus în ţară un colet în care se aflau droguri, prin intermediul unui autocar aparţinând firmei de transport internaţionale L.
Inculpaţii au acţionat împreună, alături de alţi participanţi în vederea introducerii în ţară de droguri, activitatea acestora fiind concepută şi executată unitar.
În ceea ce priveşte traficul de droguri s-a reţinut că, la data de 12 iunie 2009, inculpaţii au fost prinşi în flagrant, probele administrate demonstrând, fără dubiu, că cei doi inculpaţi sunt implicaţi în traficul de droguri.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii P.O., L.L., A.A., C.Ş., A.O.P. şi F.C., cauza formând obiectul Dosarului nr. 6052/86/2009 al Curţii de Apel Suceava.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că, atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, arestarea preventivă a inculpaţilor s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptelor. Rezultă, din probe, că inculpaţii au introdus în ţară droguri de mare risc, în activitatea infracţională fiind implicate şi alte persoane şi că, în data de 12 iunie 2009, inculpaţii au fost prinşi în flagrant distribuind droguri.
Ca atare, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, detenţia provizorie fiind, în continuare, licită.
Mai mult, în cauză, s-a pronunţat o hotărâre de condamnare care chiar nedefinitivă constituie - astfel cum se reţine şi în jurisprudenţa C.E.D.O. - un motiv suficient pentru menţinerea detenţiei provizorii.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.O. şi L.L. împotriva încheierii din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.O. şi L.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 6052/86/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2561/2010. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
