ICCJ. Decizia nr. 2501/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2501/2010
Dosar nr. 5476/1/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de fiecare inculpat T.C.A. şi J. (fost R.) F.A.
A amânat judecarea cauzei la 09 august 2010, ora 10,00, cu termen dat în cunoştinţă apelanţilor inculpaţi A.N., S.l., B.R.P., C.R., V.A.G., L.N.D., părţii civile M.V., pentru când se vor cita apelanţii inculpaţi T.C.A., J. (fost R.) F.A. în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, apelanţii inculpaţi şi părţile civile.
S-a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive faţă de inculplaţii T.C.A. şi J. (fost R.) A., conform art. 300 C. proc. pen., instanţa a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Sub aspectul existenţei temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanţa constată că în speţă continuă să fie incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave şi anume: constituire de grup infracţional organizat, trafic de persoane, şantaj, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, tentativă şi omor calificat, infracţiuni sancţionate de leg cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaţilor în stare de libertate cu atât mai mult cu cât aceştia au fost găsiţi vinovaţi în primă instanţă, de faptele ce constituie obiectul prezentei cauze.
În acest sens, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor trebuie înţeles şi apreciat prin raportare nu doar la elemente ce ţin strict de persoana inculpaţilor sau la instrumentarea cauzei penale.
Astfel, pericolul social concret pentru ordinea publică trebuie apreciat prin prisma naturii infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, unele îndreptate contra vieţii persoanelor, pentru ca reacţia societăţii să fie de natură a descuraja orice alte posibile acţiuni similare ale celorlalţi membri ai săi.
Ori, în speţă, faptele inculpaţilor se încadrează în categoria infracţiunilor cu un grad ridicat de pericol social, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezidă tocmai în sentimentul ce s-ar naşte în comunităţile locale, de insecuritate şi de neputinţă a autorităţilor publice în combaterea unui fenomen ce tinde să ia amploare.
Este adevărat că în cursul judecăţii au apărut şi elemente favorabile inculpaţilor, în speţă, faptul că nici unul dintre martorii cu identitate protejată nu se mai află în programul special de protecţie a martorilor, dar, pe de altă parte, pentru ambii inculpaţi există o dovadă materială reprezentată de înscrisul emis de D.N.A. Craiova, care duce la presupunerea rezonabilă că, în cursul privării lor de libertate, inculpaţii ar fi putut comite şi fapte grave de corupţie, cercetările faţă de aceştia fiind în curs de derulare.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că aceste noi dovezi nefavorabile inculpaţilor sunt suficiente pentru a dovedi că lăsarea lor în libertate reprezintă un cert pericol pentru ordinea publică, chiar dacă, din partea administraţiei locului de detenţie există caracterizări relativ pozitive lor.
Aşa fiind şi văzând şi dispoziţiile art. 300 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea va menţine măsura arestării preventive pentru inculpaţii T.C.A. şi J. (fost R.) A.
II. împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul T.C.A. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea în parte a încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că acesta nu poate influenţa cursul judecării cauzei, solicitând ca instanţa să aibă în vedere faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul se află în arest de 3 ani şi 5 luni, că i-a fost înfrânt dreptul la libertate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea de şedinţă recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul declarat de inculpatul T.C.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât se are în vedere în primul rând că încheierea criticată este corespunzător motivată în cuprinsul paginilor 2-3 ale acesteia, generând consecinţa că nu subzistă motivul de critică că s-a încadra în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen.
Concomitent, prin încheierea recurată instanţa de apel a Curţii de Apel Craiova investită cu soluţionarea apelului formulat de inculpatul T.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 406 din 30 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2053/85/2007, având ca obiect traficul de persoane (Legea nr. 678/2001 art. 12 a făcut o judicioasă aplicaţie a dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3002 C. proc. pen.
Astfel, pe de o parte subzistă temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză faţă de inculpatul T.C.A. constând în esenţă în aceea că în cursul anului 2002 a traficat în Spania împreună cu alte persoane pe martorele audiate cu identitate protejată P.M. şi V.L., unde le-a obligat pe acestea să se prostitueze în favoarea sa, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii J.F.A. şi C.D.G. a procedat la constituirea unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave şi pentru a-şi asigura importante beneficii financiare şi materiale, a provocat distrugeri în data de 28 iulie 2006 la sediul I.P.J. Sibiu precum şi indignarea cetăţenilor prin tulburarea liniştii şi ordinii publice cu aceeaşi ocazie şi care în data de 28 iulie 2007 a procedat la şantajarea patronului unei societăţi comerciale în vederea impunerii la aceasta a unor angajaţi dintre persoanele componente ale grupului organizat şi s-a deplasat la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu având asupra sa o sabie tip „ninja" şi un cuţit, unde a adus în stare de neîntrebuinţare mai multe bunuri, a provocat scandal public, a produs indignarea cedlor prezenţi şi a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, şi unde a aplicat o lovitură cu respectiva sabie părţii civile T.L.C. într-o zonă anatomică vitală, capul şi cu intensitate ridicată.
Concomitent, subzistă şi temeiurile de drept relative la dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. ce au determinat luarea aceleiaşi măsuri preventive întrucât pedepsele prevăzute pentru infracţiunile imputate de constituire de grup infracţional organizat, trafic de persoane, şantaj, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, tentativă la omor calificat sunt mai mari de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat T.C.A. prezintă pericol concret pentru ordinea publică dedus din natura infracţiunilor extrem de grave prin care se înfrânge ordinea publică ori altele au fost îndreptate contra vieţii persoanelor cât şi din temerea indubitabilă că s-ar naşte în comunitatea locală că şi vieţile altor persoane s-ar afla în pericol dacă reacţia de apărare socială nu ar fi suficient de potentă prin menţinerea în continuare în arest preventiv a recurentului inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.I., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
