ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2550/2010
Dosar nr. 769/57/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 13 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 769/57/2011 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 114/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, favorizarea infractorului, conflict de interese, omisiunea sesizării organelor judiciare şi fals în declaraţii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 264, art. 253, art. 263 alin. (1) şi (2) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), că urmărirea penală se află în curs, că finalizarea anchetei necesită menţinerea în stare de arest a inculpatului şi că astfel, nu se justifică liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.I. care a susţinut că menţinerea în arest nu se mai justifică şi că măsura alternativă a liberării provizorii sub control judiciar este de natură a asigura buna desfăşurare a procesului penal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar sau pe cauţiune.
Potrivit art. 1602 din acelaşi cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul D.I. este cercetat în stare de arest de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 114/D/P/2010, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 264, art. 253, art. 263 alin. (1) şi (2) şi 292 C. pen., reţinându-se că, în calitate de director adjunct executiv la compartimentul de inspecţie fiscală şi control din cadrul D.G.F.P.S. Alba a aprobat, la propunerea coinculpatului C.D., recuzarea echipelor care urmau să efectueze un control la SC P.P.O. SA, că nu a acceptat şi a respins parţial constatările unor ilegalităţi semnalate de echipa de control la aceeaşi societate, că împreună cu acelaşi coinculpat a determinat-o pe experta M.C. să întocmească expertiza tehnică privind cantităţile de beton suplimentare înregistrate ilegal pentru lucrările efectuate de SC P.P.O. SA, la SC R. SA fără efectuarea măsurătorilor necesare în teren şi numai în baza avizelor de însoţire a mărfii, a condicii de betoane şi a proiectului de execuţie şi că această expertiză a fost dispusă şi achitată de D.G.F.P. Alba Iulia nejustificat.
Aceste activităţi ilegale, favorabile SC P.P.O. SA au fost comise de inculpatul D.I. în condiţiile în care auditarea acestei societăţi a fost realizată în perioada 2006-2010 de SC A.C. SRL, societate la care era acţionar soţia inculpatului – D.L., iar misiunile de audit erau efectuate de D.I., fiul inculpatului, împreună cu C.C., angajată ca inspector fiscal la compartimentul control din cadrul Circumscripţiei Fiscale Câmpeni, încălcându-se normele de incompatibilitate prevăzute de lege. Activităţi de auditare au mai fost realizate de D.I., D.L. şi C.C. şi la alte mari societăţi din judeţul Alba, respectiv SC A.A. SA şi SC C. SA.
După recuzarea primei echipe de control, inculpatul D.I. a numit noua echipă care urma să finalizeze controlul început la SC P.P.O. SA, formată din C.D. şi L.I., aceştia nepreluând aspectele de ilegalitate constatate de prima echipă recuzată şi materialele întocmite în cele 6 luni de control. Raportul de control întocmit a fost semnat de D.I. fără obiecţiuni şi fără sesizarea organelor de cercetare penală pentru analizarea activităţilor ilegale constatate de prima echipă referitoare la impozitarea valorii terenurilor reevaluate şi înstrăinate de SC P.P.O. SA .
S-a mai reţinut că dividendele încasate de la SC A.C. SRL de D.L. şi sumele primite de fiul său D.I. pentru contractele de colaborare a acestei societăţi au fost ascunse, nefiind trecute în declaraţiile de avere şi interese din perioada 2006-2010.
Tot astfel, cercetările vizează activităţi incompatibile derulate de inculpat în legătură cu SC F.C.U.D. SA, unde funcţiona în calitate de cenzor şi la care a dispus controale pe linia rambursărilor de TVA.
Arestarea inculpatului D.I. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 6/MA din 12 mai 2011 pe 20 de zile, începând cu această dată, fiind ulterior prelungită, conform art. 155 din acelaşi cod.
Relativ la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă, întrucât exista riscul, în sensul art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. ca inculpatul să împiedice şi să influenţeze buna desfăşurare a urmăririi penale.
De altfel, la luarea măsurii arestării preventive s-a ţinut seama şi de împrejurarea că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor inculpaţi.
Se mai constată că buna derulare a anchetei penale şi realizarea eficientă a scopului procesului penal pot fi garantate numai prin menţinerea inculpatului sub incidenţa măsurii arestării preventive, necesară pentru apărarea ordinii de drept.
În consecinţă, criticile din recurs şi solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Faţă de circumstanţele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva încheierii nr. 13 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 769/57/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2962/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
