ICCJ. Decizia nr. 2569/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2569/2010
Dosar nr. 158/39/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub nr. 122/P/2010, petenta T.L. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de D.R., G.M. şi C.F., judecători în cadrul Tribunalului Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), fapte constând în aceea că, în această calitate, făcând parte din completul de judecată care a soluţionat recursul declarat de susnumita, în dosarul nr. 11142/193/2009, au încălcat dispoziţiile art. 385/8 alin. (1) C. proc. pen., privind „neagravarea situaţiei în propriul recurs".
Prin Rezoluţia nr. 475/P/2010 din 23 decembrie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Rezoluţia nr. 29/II/2/2011 din 07 februarie 2011 a Procurorului general al aceluiaşi parchet, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de respectivii magistraţi, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, ambele în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248/1, art. 247 raportat la art. 248/1 C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în baza art. 228 alin. (6), 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că faptele reclamate de petenta, nu există.
Împotriva celor două rezoluţii, a formulat plângere petenta T.L., prin care a solicită desfiinţarea acestora, în sensul „ admiterii plângerii penale" formulată împotriva celor trei judecători, cu cheltuieli judiciare.
In motivarea plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că magistraţii mai sus menţionaţi, cu intenţie, şi-au îndeplinit în mod defectuos şi cu gravă neglijenţă atribuţiile de serviciu în dosarul penal nr. 11142/19372009, cauzându-i vătămări intereselor sale legale, respectiv, că au încălcat prevederile art. 385/16 alin. (1) întrucât inculpatul L.G. nu a fost prezent în sala de judecată pentru a fi audiat, fiind reprezentat de avocat, iar cei trei judecători, în mod nelegal, nu au fixat termen pentru rejudecare şi nu s-au pronunţat asupra probelor ce urmează să fie administrate.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 32 din 11 februarie 2011, examinând cauza pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T.L., împotriva rezoluţiilor nr. 475/P/2010 din 23 decembrie 2010 şi nr. 29/11/2/2011 din 7 februarie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, la data de 29 decembrie 2006, petenta T.L. - medic primar în expertiză medicală, angajată a Casei Judeţene de Pensii Botoşani, a chemat în judecată această instituţie, solicitând plata drepturilor salariale suplimentare pentru perioada 2004-2006.
Prin sentinţa civilă nr. 744 din 05 iulie 2007, Tribunalul Botoşani i-a respins acţiunea, ca nefondată. Ulterior, petenta s-a mai adresat cu o cerere Tribunalului Botoşani, solicitând obligarea aceleiaşi case de pensii să-i plătească stimulentele neacordate aferente primelor 4 luni din anul 2007, acţiune care, de asemenea, a fost respinsă.
La data de 23 ianuarie 2009, petenta a formulat plângere penală împotriva numitului L.G. - directorul Casei Judeţene de Pensii Botoşani - prin care a solicitat să se efectueze cercetări faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, ambele în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, fapte prevăzute la art. 246 raportat la art. 248/1, art. 247 rap. la art. 248/1 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin Rezoluţia nr. 43/P/2009 din 29 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, confirmată prin Ordonanţa prim procurorului adjunct de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus numitul, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
Împotriva celor două acte ale procurorilor, a formulat plângere petenta, plângere ce a fost admisă prin sentinţa penală nr. 2785 din 20 octombrie 2009, desfiinţate actele respective cu trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul L.G. sub aspectul infracţiunilor ce au făcut obiectul plângerii penale.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi de numitul L.G., au fost admise de Tribunalul Botoşani, în complet format din judecătorii: D.R., G.M. şi C.F. - intimaţii din prezenta cauză - prin Decizia penală nr. 41/R din 28 ianuarie 2010 (/dosar nr. 11142/193/2009), casată sentinţa judecătoriei, iar în rejudecare, a fost respinsă plângerea formulată de petenta împotriva actelor procurorului.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta împotriva sentinţei judecătoriei.
Instanţa de fond a mai reţinut că nu rezultă că cei trei judecători ar fi săvârşit vreuna dintre infracţiunile reclamate, petenta plângându-se practic de faptul că nu a fost amânată cauza pentru a fi audiat numitul L.G., act procedural care, de altfel, era inadmisibil în acel cadru procesual, aşa cum se arată la art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. Pe de altă parte, judecătorul este suveran în dosarul său, neputând fi tras la răspundere pentru actele procedurale efectuate sau pentru soluţiile pronunţate, cu excepţia cazului în care s-ar dovedi reaua sa credinţă sau grava neglijenţă, ceea ce în speţă nu este cazul.
Împotriva sentinţei penale nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionara T.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 158/39/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiţionar, este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 32 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei T.L., ca nefondată si a menţinut rezoluţia din 23 decembrie 2010 dată în dosar nr. 475/P/2010 şi rezoluţia nr. 29/II/2/2011 din 7 februarie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara T.L. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
In temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara T.L. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2570/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
