ICCJ. Decizia nr. 2601/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2601/2010
Dosar nr. 4542/1/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4542/1/2010, condamnatul Ş.T. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1852 din 10 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând desfiinţarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. şi art. 52 C. proc. pen.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 386 lit. a), c), e) C. proc. pen.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare a fost ataşat Dosarul nr. 3900/1/2010 în care a fost pronunţată decizia a cărei anulare se cere.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea formulată este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive şi numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi formulată în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) şi art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
În vederea verificării prealabile a contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanţa examinează dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul legal, dacă motivele invocate se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus şi se invocă dovezi care sunt la dosar.
Examinând în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen. contestaţia în anulare formulată de condamnatul Ş.T. împotriva Deciziei penale nr. 1852 din 10 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se constată că aceasta este inadmisibilă.
Prin decizia a cărei anulare se cere, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ş.T. împotriva încheierii din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 17531/3/2008, prin care s-a dispus, printre alte măsuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
După cum s-a menţionat, contestatorul şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 386 lit. a), c) şi e) C. proc. pen., însă motivele invocate de acesta nu se încadrează în cazurile de contestaţie menţionate de către acesta.
Astfel, se constată că în cauză, la termenul la care s-a soluţionat recursul formulat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea stării de arest, nu numai că procedura de citare a fost îndeplinită, dar inculpatul Ş.T. a fost şi prezent, motiv pentru care acesta nu putea invoca dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că motivele de contestaţie în anulare prevăzute în art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen. (invocate în susţinerea contestaţiei) pot fi invocate în vederea desfiinţării unei hotărâri penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de achitare, de condamnare şi de încetare a procesului penal.
Ori, în cauză se constată că decizia atacată de inculpat pe calea contestaţiei în anulare, prin care s-a dispus cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive, nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., cu alte cuvinte într-o astfel de etapă procesuală nu se poate considera că s-ar rezolva fondul cauzei, împrejurare în raport de care dispoziţiile art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen. nu sunt aplicabile.
În consecinţă, având în vedere textele de lege menţionate şi considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.T. împotriva Deciziei penale nr. 1852 din 10 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3900/1/2010.
Obligă contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 525/2010. Penal → |
|---|
