ICCJ. Decizia nr. 2623/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2623/2010
Dosar nr. 5315/1/2011
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 58553/3/2010 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor P.G. şi N.R.C. Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 379 din data de 06 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în dosarul nr. 58553/3/2010 în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 inculpatul N.R.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) şi c) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia sau de a exercita profesia de consilier juridic în cadrul unei instituţii de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpaţii au fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţa din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 C. proc. pen. fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Probele administrate până în prezent nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapta pentru care au fost trimişi în judecată, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.
S-a constatat şi incidenţa cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 imputată inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor.
Împotriva încheierii inculpaţii au declarat recurs , cale de atac nemotivată în scris.
La primul termen de judecată, din data de 28 iunie 2011 inculpatul N.R.C. a arătat că îşi retrage recursul declarat împotriva încheierii din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Ii-a penală, pronunţată în dosarul nr. 58553/3/2010 (1818/2011). Prin încheierea de şedinţă de la acea dată instanţa a luat act de retragerea recursului inculpatului, obligându-1 pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cauza a fost amânată la data de 30 iunie 2011 întrucât inculpatul P.G. a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales. La termenul din data de 30 iunie 2011 inculpatul recurent P.G. a precizat că îşi retrage recursul declarat împotriva încheierii din 2 iunie 2011a Curţii de Apel Bucureşti.
În aceste condiţii având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., partea poate retrage recursul şi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 369 din acelaşi cod, retragerea fiind făcută personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva încheierii din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 58553/3/2010 (1818/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2739/2010. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
