ICCJ. Decizia nr. 2739/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2739/2010
Dosar nr. 1002/59/2011
Şedinţa publică din 20 iulie 2011
Asupra cauzei penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 236/PI din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis, în temeiul dispoziţiilor art. 94 raportat la art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sesizarea formulată de Parchetul General din Aix En Provence - Franţa privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 împotriva persoanei solicitate B.G., constatând, totodată, că aceasta nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (13) din acelaşi act normativ a menţinut măsura arestării dispusă, pe o perioadă de 25 de zile, prin mandatul de arestare nr. 34/PI/ME din 05 iulie 2011, începând cu data de 09 iulie 2011, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pe numele persoanei solicitate B.G. a fost emis mandatul european de arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 în baza mandatului de arestare dispus prin Decizia nr. 10/01302 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel din Aix En Provence, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi participare la asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani, întrucât, în perioada cuprinsă între anul 2005 - 07 februarie 2006, în localităţile Marsilia, Vitrolles, Avignon a acţionat o reţea internaţională de prostituţie organizată de familia Ioniţă, tinerele fete fiind recrutate din România şi transportate până în Franţa cu taxiuri clandestine şi printr-o întreprindere de transport aparţinând numitului G.B.
Prin încheierea de şedinţă din 05 iulie 2011, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dispunându-se arestarea persoanei urmărite internaţional B.G., pe o durată de 4 zile, începând cu data de 06 iulie 2011, până la data de 09 iulie 2011, inclusiv, iar la termenul din 09 iulie 2011 i s-a adus la cunoştinţă că a fost condamnată la 14 luni şi 6 zile închisoare pentru proxenetism constând în ajutor, asistenţă sau protejarea prostituţiei, precum şi pentru proxenetism agravat cu pluralitate de victime şi pluralitate de autori şi pentru participaţie la asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unui delict, ocazie cu care persoana solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităţilor judiciare franceze, întrucât are un copil în vârstă de 10 ani, fiind singurul întreţinător al familiei, are rate de achitat la bancă, nu cunoaşte limba franceză, iar pe parcursul celor 10 luni de arest executat în Franţa a fost torturat fizic şi psihic şi drept urmare nu este de acord să renunţe la efectele regulii specialităţii şi la drepturile conferite de această regulă.
Verificându-se admisibilitatea cererii, s-a constat că nu există nici un motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, infracţiunea pentru care a fost acuzat cetăţeanul român, urmărit internaţional fiind pedepsită şi de legea penală română, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit.
In ceea ce priveşte motivul opţional invocat la art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004, s-a observat că în fapt se solicită o recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii penale străine conform art. 88 alin. (3) din lege, astfel că acest motiv opţional se converteşte în motiv obligatoriu cu excepţia situaţiei în care această pedeapsă a fost aplicată printr-o hotărâre pronunţată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă.
Persoana solicitată deşi, legal citată, aşa cum rezultă din cuprinsul mandatului european, nu a fost prezentă la pronunţarea deciziei şi din motive medicale nici la data judecării recursul declarat, sens în care a depus un certificat (fila 25 a deciziei nr. 1302/D/2010 pronunţată de Curtea de Apel din Aix En Provence), motiv pentru care instanţa de fond a considerat că în raport de susţinerile referitoare la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, precum şi de posibilitatea de a obţine rejudecarea cauzei sale se impune admiterea sesizării formulate de Parchetul General din Aix En Provence - Franţa, cu atât mai mult cu cât nu există nici un alt impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs, în termenul legal, persoana urmărită internaţional B.G., criticând-o sub aspect de nelegalitate întrucât instanţa fondului, în mod greşit, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, deşi în cauză era incident motivul opţional de refuz prevăzut art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind fondat recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală, republicată, printre cazurile opţionale de refuz a executării mandatului european de arestare se regăseşte şi cel care vizează persoana solicitată, cetăţean român, care nu şi-a dat acordul să execute pedeapsa în statul emitent.
În speţă, persoana solicitată B.G., cetăţean român, condamnată la 14 luni şi 6 zile închisoare de autorităţile judiciare franceze pentru fapte de proxenetism şi asociere în vederea comiterii de delicte, şi-a exprimat, la termenul din 09 iulie 2011, refuzul de a executa pedeapsa în starul emitent şi de a renunţa la efectele reguli specialităţii, invocând motive personale (necunoaşterea limbii franceze, prezenţa familiei în România, unic întreţinător al acesteia), precum şi de procedura judiciară (supunerea la tortură fizică şi psihică pe durata detenţiei preventive, încălcarea garanţiilor care asigură dreptul la un proces echitabil în condiţiile susţinerii nevinovăţiei), sens în care a făcut trimitere la dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Într-o atare situaţie, deveneau incidente dispoziţiile art. 98 alin. (3) din lege, autoritatea judiciară română de executare fiind obligată să ceară autorităţii judiciare de emitere copii certificate ale hotărârii de condamnare străine în vederea desfăşurării procedurii de recunoaştere pe cale incidentală, urmând, ca în final, să emită sau nu mandatul de executare al pedepsei şi pe cale de consecinţă să se pronunţe pe cererea principală, respectiv pe solicitarea statului emitent.
Or, instanţa fondului s-a pronunţat direct pe sesizarea formulată de autorităţile judiciare franceze cu toate că era incident exclusiv cazul opţional de refuz prevăzut la alin. (2) lit. c) din articolul susmenţionat, fără a întreprinde demersurile legale în materie.
Înalta Curte, deşi competentă să verifice cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu poate aplica direct în recurs procedura reglementată în art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât părţile ar fi private de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de lege, în condiţiile în care prima instanţă nu a examinat aceste aspecte.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de persoană urmărită internaţional B.G., casând hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta persoană urmărită internaţional B.G. împotriva sentinţei penale nr. 236/PI din 9 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 280/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
