ICCJ. Decizia nr. 2612/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2612/2010
Dosar nr.5659/1/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1014/54/2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.P.N. (fiul lui O. şi E.).
În baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, precum şi a altor doi inculpaţi, P.A. şi P.C.
Curtea a apreciat că în cauză nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.P.N., existând în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este judecat şi pentru care a fost condamnat în primă instanţă, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru care este cercetat inculpatul, prejudiciul cauzat, modalitatea de comitere a faptei, statutul său de recidivist, rezonanţa acestor activităţi infracţionale în societate, instanţa a constatat justificată prezenţa pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar determina.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanţa a dispus menţinerea acestei măsuri.
Cu privire la cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.P.N., instanţa a reţinut caracterul inadmisibil al acesteia întrucât în cauză sunt încălcate dispoziţiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie neputând fi acordată în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani; or, maximul de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. este de 20 ani închisoare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.P.N., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate. S-a susţinut că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea arestării preventive a inculpatului; acesta este arestat de 2 ani şi 8 luni, este bolnav şi are o situaţie familială dificilă.
Recurentul inculpat a precizat că atacă hotărârea cu privire la ambele dispoziţii, inclusiv cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 16 martie 2010, Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpatului P.P.N. la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că în perioada mai - septembrie 2007, împreună cu alte persoane, inculpatul a indus în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu total de 437.434,62 lei.
În realizarea acestei activităţi infracţionale, inculpatul s-a folosit de nume şi calităţi mincinoase, de bilete la ordin şi file CEC fără acoperire bancară şi fără specimen de semnătură.
Starea de arest a inculpatului, dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menţinută pe parcursul procesului penal.
Instanţa a constatat în mod întemeiat, existenţa indiciilor care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Totodată, Curtea de Apel Craiova a examinat pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică constatând în mod justificat că acesta este real şi determinat atât de natura şi gravitatea faptei pretins comise, cât şi de modalitatea concretă de operare, prejudiciul mare cauzat, statutul de recidivist al inculpatului, condamnat anterior pentru săvârşirea de infracţiuni de acelaşi gen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa a apreciat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului P.P.N., situaţia familială şi starea de sănătate a acesteia neconducând la modificarea acestor temeiuri.
Dată fiind complexitatea probatoriilor ce au fost administrate, Înalta Curte constată că în cauză nu a fost depăşit termenul rezonabil de arestare preventivă a inculpatului, în condiţiile pronunţării şi unei hotărâri de condamnare a acestuia în primă instanţă.
În consecinţă, constatând că în cauză nu există temeiuri de revocare a măsurii de arestare preventivă, Înalta Curte va respinge ca nefondată critica formulată prin motivele de recurs cu privire la acest aspect.
Cât priveşte cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a reţinut caracterul inadmisibil al acesteia, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. referitor la cuantumul pedepsei prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P.N. împotriva încheierii din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1014/54/2010.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2954/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
