ICCJ. Decizia nr. 2677/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2677/2010
Dosar nr.4821/1/2010
Şedinţa publică din 6 iulie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin încheierea de şedinţă nr. 1101.1/59/2010 din 1 iunie 2011 în cursul judecaţii in prima instanţa – prealabil începerii cercetării judecătoreşti - a dispus amânarea cauzei din motive de ordin procedural la data de 22 iunie 2011, interval de timp in care a menţinut arestarea preventiva a inculpatului B.P. in conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. [cu consecinţa implicita a respingerii cererii in sens contrar formulata de inculpat privind revocarea ori înlocuirea măsurii preventive amintite cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara prevăzuta de art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.].
Dispunând astfel, judecătorul cauzei a constatat ca prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul B.P. - alături de alţi coinculpaţi - a fot trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 2481 cu aplic. art. 41-42 C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen şi art. 41 - 42 C. pen.; art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. ce se pretinde a fi fost comise prin aceea că a întocmit în fals două dispoziţii de restituire teren, aparţinând Primarului Municipiului Timişoara, precum şi documentaţiile cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reuşindu-se astfel intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispoziţiilor de restituire care au fost ulterior parţial înstrăinate, in ceea ce priveşte acelea formând obiectul dispoziţiei de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie 2005 [ in ceea ce priveşte înstrăinarea terenurilor formând obiectul dispoziţiei de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind descoperită în faza de tentativă].
In considerarea învinuirilor amintite instanţa a apreciat ca este justificata menţinerea arestării preventive si la momentul procesual sus-menţionat in conformitate cu dispoziţiile art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) rap. la art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. si art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO.
Persistenta pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea in libertate a inculpatului a fost justificată de instanţa cu referire la natura şi gravitatea faptelor imputate (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declaraţii, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reţinută actul de sesizare, nivelul prejudiciului (care a atras şi încadrarea juridică a faptei de înşelăciune), rezonanţa socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracţiuni de către un număr mare de persoane.
În privinţa termenului rezonabil al duratei arestării preventive, aceeaşi instanţa a avut in vedere complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate), comportamentul procesual al părţilor (la termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior analizat cu ocazia soluţionării cererii de abţinere a aceluiaşi judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la termenul de judecată din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpaţi a solicitat judecarea sa după procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar soluţionarea cauzei a suferit amânarea pentru ca şi inculpatul cetăţean maghiar să poată comunica instanţei, după consultarea cu apărătorul din oficiu prin interpret, dacă înţelege să se prevaleze şi el de dispoziţiile amintite; la termenul de judecată din 01 iunie 2011 au lipsit din motive medicale inculpatul S.I. şi apărătorul ales al inculpatului, K.F.), precum şi miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii fiind mari).
In contextul procesual si procedural sus-menţionat s-a concluzionat că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanţei atât de către inculpaţi, cât şi de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor, apreciindu-se astfel ca neîntemeiata cererile inculpatului privind revocarea măsurii preventive amintite or înlocuirea acesteia cu aceea a obligării de a nu părăsi tara sau localitatea prevăzute de art. 160b alin. (2) si art. 136 C. proc. pen.
In acest sens s-a avut in vedere si faptul că inculpatul B.P. a fost adus în faţa autorităţilor judiciare române în urma executării de către autorităţile maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens, cercetarea judecătorească nu a început astfel încât punerea inculpatului în libertate ar împiedica soluţionarea cu celeritate in condiţii legale a cauzei penale.
2. Recursul în termen legal împotriva încheierii amintite, declarat de inculpatul B.P. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate [alin. (3)], fie menţinerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate [alin. (2)].
În speţă, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile referitor la care a fost dispusa trimiterea sa in judecata prin rechizitoriu prin aceea ca a întocmit în fals două dispoziţii de restituire teren, aparţinând Primarului Municipiului Timişoara, precum şi documentaţiile cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reuşindu-se astfel intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispoziţiilor de restituire care au fost ulterior parţial înstrăinate, in ceea ce priveşte acelea formând obiectul dispoziţiei de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie 2005 [ in ceea ce priveşte înstrăinarea terenurilor formând obiectul dispoziţiei de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind descoperită în faza de tentativă].
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpatului rezultă din natura şi gravitatea faptelor imputate (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declaraţii, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reţinută actul de sesizare (inclusiv al inculpaţilor), nivelul prejudiciului (care a atras şi încadrarea juridică a faptei de înşelăciune), rezonanţa socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracţiuni de către un număr mare de persoane.
Aşadar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Termenul rezonabil al duratei arestării preventive nu este depăşit in cauza - astfel cum in mod corect a apreciat Curtea - avându-se in vedere miza procesului şi complexitatea cauzei(numărul mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate), comportamentul procesual al părţilor (la termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior analizat cu ocazia soluţionării cererii de abţinere a aceluiaşi judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la termenul de judecată din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpaţi a solicitat judecarea sa după procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar soluţionarea cauzei a suferit amânarea la termenul din 01 iunie 2011 pentru ca şi inculpatul cetăţean maghiar să poată comunica instanţei, după consultarea cu apărătorul din oficiu prin interpret, dacă înţelege să se prevaleze şi el de dispoziţiile amintite, precum si împrejurarea ca la acelaşi termen de judecata au lipsit din motive medicale inculpatul S.I. şi apărătorul ales al inculpatului K.F.).
Din lucrările dosarului rezulta de asemenea că inculpatul B.P. a fost adus în faţa autorităţilor judiciare române în urma executării de către autorităţile maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens.
Ca atare încheierea atacata este legala si temeinica, iar reformarea sa nu se justifica.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva încheierii din 01 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1101.1/59/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2718/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
