ICCJ. Decizia nr. 2674/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2674/2010
Dosar nr.396/108/2010
Şedinţa publică din 6 iulie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Tribunalul Arad, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 96 din 28 februarie 2011 pronunţată în dosar nr. 396/108/2011, a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de condamnatul T.V., întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. şi consecinţă:
a) a respins cererea prealabilă de suspendare a sentinţei penale nr. 135 din 20 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, în dosar nr. 1853/2004 rămasă definitivă prin neapelare, prin care inculpatul T.V. a fost condamnat pentru săvârşirea în parte cu calitate de coautor alături de coinculpaţii T.A.C., C.O.P., P.T. şi I.I.M. a infracţiunii continuate de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) iar ulterior.
b) a respins ca nefondată cererea de rejudecare a cauzei penale amintite formulată de condamnat, menţinându-se în totalitate dispoziţiile anterioare ale sentinţei penale nr. 135 din 20 mai 2004 a Tribunalului Arad, secţia penală.
Hotărând astfel, instanţa de rejudecare a constatat următoarele:
- prin cererea adresată Tribunalului Arad la data de 19 ianuarie 2011 de către condamnatul T.V., aflat în penitenciarul Timişoara întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. s-a solicitat rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 1859/2004 a aceleiaşi instanţe în care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 135 din 20 mai 2004 rămasă definitivă prin neapelare pentru săvârşirea in participaţie a infracţiunii continuate de furt calificat pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru a cărei executare se afla încarcerare la data introducerii cererii potrivit MEP nr. 157/2004 din 9 iunie 2004 / în completarea cererii amintite la data de 25 februarie 2011 condamnatul a solicitat şi suspendarea executării sentinţei penale sus-menţionate.
- instanţa de rejudecare, sesizată în condiţiile legale anterior arătate, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. invocate de petent, a admis în principiu cererea de rejudecare şi a dispus citarea inculpatului. În rejudecarea cauzei, inculpatul a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât a recunoscut săvârşirea faptelor imputate prin actul de sesizare, reexaminarea vinovăţiei şi a răspunderii penale a acestuia urmând a se efectua în baza probelor administrate în procedura penală anterioară, pe care şi le însuşeşte in totalitate.
În cauză s-a dispus ataşarea dosarului de urmărire penală nr. 1528/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, iar din examinarea lucrărilor acestuia a rezultat că la data de 23 martie 2004 inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) rap la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [in noaptea de 13/14 noiembrie 2003 învinuiţii T.V., T.A., C.O.P., P.T. şi I.I.M. s-au deplasat împreună în zona dintre localităţile Beliu şi Vasile Goldiş, judeţul Arad, cu intenţia de a sustrage sârmă din cupru/ in acest scop, folosindu-se de o scară din lemn special adusă, învinuiţii C.O. şi P.T. au urcat pe mai mulţi stâlpi de telegraf, până la nivelul firelor de cupru, pe care le-au tăiat cu ajutorul unui patent/ după ce firele cădeau la pământ, învinuiţii T.V., T.A. şi I.I. le adunau sub formă de colac şi le ascundeau în bălăriile din marginea drumului, au sustras astfel 5 km de sârmă din instalaţia de telecomunicaţii dintre stâlpii 1638-1698 aparţinând părţii vătămate R. SA, Direcţia de telecomunicaţii Arad, in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în noaptea de 22/23 noiembrie 2003, învinuiţii T.V., T.A., C.O.P., P.T. şi I.I.M. s-au deplasat, din nou împreună, în zona dintre localităţile Beliu şi ChiŞIaca, judeţul Arad, şi prin modalitatea de operare descrisă mai sus au sustras 4 km de sârmă din cupru din instalaţia de telecomunicaţii aparţinând aceleiaşi părţi vătămate/ cu această ocazie învinuiţii au fost prinşi în flagrant].
Cauza penală amintită a format obiectul judecăţii în dosar nr. 1853 din 24 martie 2004 al Tribunalul Arad, secţia penală. În baza cercetării judecătoreşti efectuate in condiţiile art. 288, art. 291 C. proc. pen. instanţa a confirmat existenta faptelor ilicite sus-menţionate, săvârşirea acestora cu vinovăţie precum si încadrarea lor juridica in dispoziţiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a constatat de asemenea ca prejudiciul in suma de 59.376.240 lei cauzat părţii civile Direcţia de Telecomunicaţii Arad – R.T. SA a rămas nerecuperat in cauza. Audiaţi în cauză inculpaţii au recunoscut necondiţionat săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii. Coinculpatul T.V., la rândul sau a recunoscut săvârşirea actelor de sustragere imputate, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia aflată la fila 38 dosar urmărire penală. Prin sentinţa penală nr. 135 din 20 mai 2004 pronunţată în dosar nr. 1853/2004 al Tribunalului Arad, în baza art. 209 alin. (3) lit. h), raportat la art. 208 alin. (1), 209 lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului T.V.- si a coinculpaţilor T.A.C., C.O.P., P.T. si I.I.M. – la pedeapsa de 4 ani închisoare fiecare cu executare prin privare de libertate in condiţiile art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile R.T. S.A - Direcţia de Telecomunicaţii Arad suma de 59.376.240 lei cu titlu de despăgubiri civile.
- fiind audiat în rejudecare după extrădare, în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare, inculpatul T.V. a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei ilicite reţinute în actul de sesizare şi că solicită ca judecata sa să se facă în baza probelor administrate cu ocazia urmăririi penale anterioare.
Ca atare, în considerarea materialului probator administrat în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 1853/2004 instanţa de rejudecare a reconfirmat existenţa faptei ilicite, vinovăţia penală a inculpatului şi încadrarea juridică a activităţii ilicite, potrivit celor statuate în acest sens prin hotărârea de condamnare definitiva anterioară, sentinţa penala nr. 96 din 28 februarie 2011 a Tribunalului Arad, secţia penala.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. în procedura pendinte de rejudecare prevăzuta de art. 5221 C. proc. pen., instanţa a statuat in sensul admisibilităţii cererii amintite formulată de condamnat, în care sens a argumentat justificativ că: urmare a admiterii în principiu a cererii de rejudecare, conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen. rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă, in procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârşirii infracţiunii pentru care se formulează acuzaţia penală şi de data începerii procesului penal, înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare, având în vedere natura juridică specifică rejudecării în procedura reglementată de art. 5221 C. proc. pen., instituţiile procesuale în vigoare la data admiterii în principiu a rejudecării devin aplicabile în cauză.
- referitor la solicitarea condamnatului privind reducerea pedepsei ce formează obiectul cererii acestuia întemeiate pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. instanţa reexaminând situaţia juridica a acestuia in contextul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a dispus respingerea cererii amintite ca nefondată cu motivarea că: inculpatul a fost condamnat si pentru alte fapte similare comise in aceeaşi perioada, gravitatea sporita a faptelor repetate de sustragere supuse rejudecării in procedura penala pendinte comise in participaţie pe timp de noapte de către mai mulţi făptuitori, întinderea prejudiciului rămas nerecuperat, precum si împrejurarea ca pedeapsa de 4 ani închisoare stabilita prin sentinţa penala nr. 135/2004 se încadrează in limitele reduse cu o treime potrivit art. 3201 C. proc. pen.
II. Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penala nr. 81/A din 21 aprilie 2011 in baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul T.V. şi a casat hotărârea primei instanţe, adoptând ca rezolvare juridică a cererii formulate de condamnat soluţia admiterii acesteia ca fondată în raport cu dispoziţiile legale invocate acelea prevăzute de art. 5221 C. proc. pen., menţinând însă în totalitate rezolvările juridice dispuse în procedura penală anterioară inclusiv condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata in baza art. 209 alin. (3) lit. h) rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentinţa penala nr. 135 din 20 mai 2004 a Tribunalului Arad, secţia penala.
Decizând astfel instanţa de control judiciar a statuat ca potrivit prevederilor art. 5221 alin. (2) C. proc. pen., în procedura de rejudecare a cauzei după extrădare, dispoziţiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispoziţiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziţii care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existenţa unei faze de admitere în principiu şi în cazul acestei proceduri. În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanţa este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata iniţială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezenţa acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanţa fixează şi limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului şi examinând probele propuse de condamnat. În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanţa constată că acesta nu are nici o influenţă asupra hotărârii pronunţate în cursul primei judecăţi, va respinge cererea de rejudecare şi va menţine hotărârile pronunţate, această soluţie rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunţată în primă judecată este netemeinică şi nelegală, instanţa, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunţate în prima judecată şi pronunţă o nouă hotărâre cu respectarea dispoziţiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluţiilor, va putea dispune oricare dintre soluţiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din acelaşi cod. Aceste dispoziţii, aşa cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Arad, abilitează instanţă să procedeze şi la analizarea temeiniciei modului de individualizare a pedepsei.
Referitor la cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că prin sentinţa penală nr. 135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
III. Recursul în termen împotriva deciziei penale nr. 81/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, declarat de inculpatul T.V. circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu motivarea ca în cauză s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., întrucât urmare admiterii cererii formulate i s-a refuzat nejustificat în raport cu dispoziţiile art. 72 şi următoarele C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. reducerea cuantumului pedepsei închisorii stabilite în procedura penală anterioară este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1, art. 6 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit prev. art. 5221 alin. (2) C. proc. pen. în procedura de rejudecare a cauzei după extrădare - astfel cum in mod corect a statuat Curtea - dispoziţiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispoziţiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziţii care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existenţa unei faze de admitere în principiu şi în cazul acestei proceduri. În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanţa este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata iniţială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezenţa acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanţa fixează şi limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului şi examinând probele propuse de condamnat. În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanţa constată că acesta nu are nici o influenţă asupra hotărârii pronunţate în cursul primei judecăţi, va respinge cererea de rejudecare şi va menţine hotărârile pronunţate, această soluţie rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunţată în primă judecată este netemeinică şi nelegală, instanţa, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunţate în prima judecată şi pronunţă o nouă hotărâre cu respectarea dispoziţiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluţiilor, va putea dispune oricare dintre soluţiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din acelaşi cod. Aceste dispoziţii, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi prin hotărârile anterioare, îndrituiesc instanţa de rejudecare să procedeze şi la reexaminarea modului de individualizare a pedepsei.
În speţa, in ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare, instanţa de recurs – similar instanţelor anterioare - apreciază că prin sentinţa penală nr.135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală si modalitatea de comitere a faptei.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de recurs reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
Infracţiunea continuată de furt calificat comisă în participaţie de inculpatul-recurent T.V. în anul 2003 în dauna Direcţiei de Telecomunicaţii Arad, circumscrisă la un prejudiciu total de 59.376.240 lei rămas nerecuperat, a adus atingere uneia dintre valorile importante ocrotite de legea penală, respectiv siguranţa patrimonială, astfel că în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. pen. pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g), i) C. pen., este singura în măsură să asigure finalitatea preventiv-educativă din art. 52 C. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 81/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2677/2010. Penal → |
|---|
