ICCJ. Decizia nr. 3/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3/2010
Dosar nr. 10126/1/2009
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de la 23 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău a dispus, în baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului J.B., aflat în Penitenciarul Bacău.
Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, către Baroul Bacău.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune această măsură, instanţa de fond a reţinut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Reţine instanţa de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de nelinişte a societăţii că persoane învinuite de săvârşirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.B., solicitând judecata sa în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate motivele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
În mod corect instanţa de fond a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului J.B., apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul J.B. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., constând în aceea că în ziua de 21 iulie 2009, în jurul orelor 1730, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată P.A.M., în vârstă de 11 ani, diagnosticată cu handicap psihic de gradul I, pe care a condus-o în punctul Baba Livadă de pe raza satului Valea Seacă, unde profitând de neputinţa victimei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa a încercat să întreţină raport sexual normal cu aceasta, contrar voinţei victimei şi profitând de starea sa psihico-fizică, activitate de a fost însă întreruptă de intervenţia martorului M.A.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 71 din 17 august 2009, în baza dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiuri care se menţin în continuare.
Astfel, în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând la dosar probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta ce i se reţine în sarcină, relevante în acest sens fiind plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţii vătămate, procesul verbal de conducere în teren, planşe foto, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză, atât cu privire la pedeapsă, cât şi cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptei, gravitate dată nu numai de regimul sancţionator sever stabilit de legiuitor, dar şi de modalitatea de comitere a faptei, respectiv el profitând de neputinţa victimei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.
Inculpatul a încercat să o violeze pe victimă, fără a ţine seama că aceasta era doar un copil de 11 ani şi prezenta şi un handicap psihic, toate aceste împrejurări justificând menţinerea stării de arest a inculpatului.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat, în primă instanţă, de Tribunalul Bacău la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bacău, pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu se impune în acest moment procesual punerea în libertate a inculpatului.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.B. împotriva încheierii din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 59331/110/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Penal → |
|---|
